Senzaţional INTERVIU de DRAGOSTE cu "codana" Elena Udrea. Reporter: "De câte ori aţi plâns cu capul în pernă?"

Monitorul de Neamţ, sau de Roman, pentru că din siglă nu se poate delimita clar al cui este, nu poate fi considerat un site umoristic, pare mai degrabă cuminţel. Are un aer de ştiri un pic răsuflate, pe care toată lumea le-a citit deja, şi, pare împăcat cu soarta lui, uşor provincială.
Şi totuşi, campania electorală, al cărei start oficial nu a fost dat încă, dar care e mai prezentă ca oricând în societate, îi poate aduce consacrarea printre cititorii care vor să râdă pe săturate

Plecată în pelerinaj pentru a convinge alţi alegători s-o ştampileze, ajunsă  într-un apartament de bloc din prăfuitul târg moldav, Elena Udrea se pare că a umplut aerul cu sentimentalism ieftin, unica explicaţie pentru interviul prin care încearcă să obţină simpatia publică. Interviul e foarte aproape de "oracolele" completate şi citite cu entuziasm de elevii din secolul trecut, reporterul, un mare amator de întrebări puerile şi naive, iar Udrea, aceeaşi femeie simplă, din popor, care coase, calcă, găteşte, asortată cu "vuitonul" de serviciu...

Vă avertizăm că materialul următor preluat de pe site-ul monitoruldeneamt.ro NU este un pamflet, NU poate fi considerat ca atare, şi, DIN PĂCATE, este doar o imagine a cruntei realităţi, care arată cum un politician român încearcă să-i prostească, din nou, pe cei mulţi...
____________________________________________

Elena Udrea aşa cum e
Reporter: Cît de departe sînt anii în care „codana“ Elena Udrea se ascundea sub umbra răcoroasă a vreunui tei din crîngul de la Buzău, atunci cînd iesea de la cursurile Liceului „B. P. Hasdeu“, pentru a se plimba de mînă cu un băiat care-i recita poezii de dragoste?
Elena Udrea: Vremurile în care mă plimbam în Crîng, primăvara pe sub pomii plini de flori, toamna călcînd pe un covor de frunze arămii fosnind romantic la fiecare pas, vremurile adolescentei, sînt astăzi departe. Cîteodată un miros, o lumină, o culoare, mi le aduc aproape, pentru o secundă. Dar, din păcate, nimic nu mai poate fi la fel. Băieti care să-mi recite poezii de dragoste, la vremea aceea nici nu se punea problema să existe. Am primit o educatie conservatoare, întîi trebuia să termin liceul, apoi prietenii.

Rep.: Care e poezia de dragoste pe care o păstrează si acum într-un coltisor al sufletului, ca pe o taină ce o ascunzi de toti cei din jur? Si cum arăta colegul care i-a recitat-o prima oară?
E.U.: Si eu am trăit dramatic adolescenta, ca fiecare. Si mie mi s-a părut că descopăr lumea. Si eu mi-am pus întrebări despre dragoste, despre viată, despre adevăr etc., cu sentimentul că
nimeni nu a aflat răspunsurile pînă la mine. Am scris poezii, am filosofat, am plîns pentru dramele eroilor din cărti. O poezie care îmi vine acum în minte este „Celei care pleacă“, de Minulescu. Doar că nu mi-a recitat-o un coleg. Mi-am citit-o singură
 
Rep.: Stiu că proveniti dintr-o familie de oameni obisnuiti, care s-au străduit să fiti educată în spiritul crestin si pun mare pret pe morală? De cîte ori a trebuit să stergeti lacrimile de pe obrazul mamei, care nu poate si nu vrea să înteleagă cum îi este atacat copilul?
E.U.: Este un lucru pe care nimeni nu îl poate întelege dacă nu i se întîmplă. Pentru un părinte este îngrozitor să audă si să vadă atîtea minciuni, atîtea mizerii despre copilul lui, pe care l-a crescut cu atîta grijă. Mama s-a îmbolnăvit de supărare si tot ce pot face este să îi spun mereu să nu se uite la televizor. Ar face orice să renunt la politică si să nu mai fiu atît de atacată. Le doresc celor care îi provoacă atîta nedreaptă suferintă să aibă copii si să treacă prin ce trece mama mea.

„Cel mai mult rău mi-au făcut de-a lungul timpului invidiile si frustrările unor femei“
Rep.: De cîte ori Elena Udrea a intrat în dormitor si a rămas cu capul în pernă plîngînd pentru atacurile la adresa sa si aluziile mai mult sau mai putin voalate despre relatiile sale cu seful statului? Cît de puternică trebuie să fie o femeie pentru a face fată „tavălelii“ mediatice zilnice de care are parte?
E.U. : Pe mine atacurile mă întăresc. Nimic nu mă motivează mai mult decît nedreptatea. Asa am si rezistat în toti acesti ani. Eu stiu cine sînt, ce om sînt, stiu ce pot si ce vreau să fac în politică si de aceea nu mă opresc mizeriile unor oameni care nu mă cunosc, dar vorbesc despre mine. Unii sînt adversari, si lor le găsesc scuze. Altii sînt doar oameni lipsiti de caracter si de constiintă, plătiti pentru atacurile lor. Cel mai mult rău mi-au făcut de-a lungul timpului invidiile si frustrările unor femei. Deci, o femeie trebuie să fie mai puternică decît un bărbat pentru a face fată, pentru că este mult mai lovită. Pe de altă parte, cu cît este mai puternică, cu atît creează mai multe complexe bărbatilor si este si mai mult tinta lor.

Rep.: La Roman, v-am urmărit cu atentie întîlnirea cu oamenii care vroiau să vă atingă, să vă vadă, să facă o poză cu frumoasa „Blondă de la Cotroceni“. V-am suspectat de ipocrizie. Am văzut o mamă sau o bunică apropiindu-se cu un copilas într-un cărucior. V-ati oprit si v-ati jucat vreun minut cu acel copilas. Mi s-a părut ca ati fost sinceră si vă plac copiii. Stiu că sotul d-voastra îsi doreste un prunc. Cînd vă veti hotărî să sacrificati cariera politică pentru a-i dărui un copil?
E.U. : Nu este necesar să sacrific politica pentru a avea un copil. Multe colege au copii fără să pună punct carierei. Dar toate la timpul lor. Pînă atunci, mă ocup de educatia a doi copii minunati, abandonati de părintii lor, pe care i-am botezat acum 6 si 7 ani. Mă vor avea lîngă ei toată viata. Sotul meu are grijă de încă 12 copii de toate vîrstele si avem o mare bucurie că tuturor le-am putut schimba viata în bine si le-am dat o nouă sansă. Desigur, îl mai avem si pe Alin, fiul de 25 de ani al sotului meu, un tînăr foarte serios, cu mult bun simt, foarte religios. Sigur că este si norocos să aibă un tată care să îi poată oferi ceea ce orice tînăr la vîrsta lui îsi doreste, să îi fie sprijin la început de drum în viată, dar a fost si educat că nimic nu se obtine fără muncă. Asa că el deja are propria lui activitate si fiind un tînăr ambitios va reusi cu sigurantă. Doar că, uneori el este subiect de presă din cauza mea, ceea ce este nedrept pentru că el nu este persoană publică, nu locuieste cu noi, are viata lui si nu are nici o vină că tatăl lui este căsătorit cu mine.

Rep.: Cum se clădeste într-un cuplu încrederea reciprocă, căci si ca bărbat trebuie să fii puternic ca să accepti să-ti audă urechile atîtea despre sotia ta?
E.U.: Încrederea se construieste în timp. Cînd doi oameni stau unul lîngă celălalt 15 ani, trec prin multe situatii împreună, se sustin în tot ceea ce fac, ajung să se cunoască suficient cît să stie ce este adevărat si ce nu din ceea ce se spune despre celălalt. Asta nu înseamnă ca îi face plăcere să audă atîtea mizerii despre mine.

„Eu nu fac afaceri, sînt avocat“
Rep.: Cît adevăr, cîtă minciună se ascund în toate acuzatiile de împletire a intereselor de afaceri cu cele politice?
E.U.: Eu nu fac afaceri, sînt avocat. Am încercat să fac un restaurant împreună cu o colegă, acum 10 ani. Nu a mers, am rămas doar cu avocatura. Sotul meu este om de afaceri încă din 1990. A început de jos, nu a fost un beneficiar al sistemului comunist, nu a devalizat bănci, nu a privatizat întreprinderile lui Ceausescu, asa cum au făcut multi dintre cei care au astăzi averi. A construit pas cu pas, cu mari sacrificii ceea ce avem acum, dar sîntem departe de fabulatiile unora. Cînd ne-am cunoscut, în 1997, eu eram avocat stagiar, el era om de afaceri. Eu aveam un Oltcit, el avea un Daewoo Espero. Întotdeauna a fost un om modest, cumpătat, banii pe care i-a cîstigat i-a reinvestit, nu i-a risipit. Spre exemplu, locuim în aceeasi casă din 2003, o casă normală, de 70 m, parter si etaj, si am aceeasi masină, de dinainte de a intra în politică. Eu nu am venit în politică să cîstig ceva bani în plus si, cu sau fără cariera mea, sotul meu tot om de afaceri era si asa va rămîne. Eu am venit în politică pentru că am simtit că pot face multe lucruri de care tara are acum nevoie, a fost ca o chemare interioară la care am răspuns.

Rep.: Care este modelul masculin pe care-l admirati cel mai mult? Dar cel feminin? E.U.: Nu am un model anume. Dar apreciez politicienii care au curajul si forta de a schimba lucruri. Cei care marchează evolutia unei tări, a unei lumi. Cei ale căror destine se asează peste destinele popoarelor lor.

Rep.: Mass-media a scos în evidentă acele momente în care primari, colegi de partid, glumeau spunînd că dorm cu fotografia d-voastră sub pernă. N-ati suspectat niciodată că erau doar lingusiri pentru a vă „gîdila“ plăcut urechile si a le aproba fonduri pentru a-si rezolva problemele?
E.U.: Sînt un om realist, nu îmi fac niciodată iluzii. Nu am asteptări de la ceilalti, asa că nu am nici dezamagiri. Este normal ca oamenii să vrea să le rezolvi problemele care tin de functia pe care o detii, asta nu trebuie să supere pe nimeni. Eu am încercat să fac tot ceea ce îmi stătea în puteri pentru a lăsa ceva în urma mandatului meu de ministru. Oricine a avut un proiect bun, a fost sprijinit, nu aveam nevoie de complimente, asa că am luat astfel de situatii ca pe
glume între colegi.

„Stiu să gătesc, să cos, să împletesc, să crosetez, să spăl, să calc, să pun murături“
Rep.: Care este adversarul politic pe care-l admirati si de ce?
E.U.: Îmi respect toti adversarii în mod egal.

Rep.: Apetitul d-voastră pentru lux este urmarea frustrărilor din adolescentă si tinerete?
E.U.: Sînt un om iubit de Dumnezeu. Nu am avut niciodată frustrări, nu am invidiat pe nimeni. Au fost vremuri cînd nu îmi permiteam mai mult de o pereche de pantofi pe an si nici geantă nu purtam pentru că nu aveam, dar nu le-am invidiat pe femeile care aveau. Mi-am dorit doar să pot fi elegantă într-o zi si astăzi îmi pot satisface această dorintă. Sînt multe colege mai elegante decît mine, deci nu cred că are sens această preocupare exclusivă a unora din presă fată de Elena Udrea. Apoi, este si foarte misogină, pentru că nimeni nu comentează pantofii si hainele bărbatilor politicieni. Oricum, nu este nici pe departe cel mai important lucru pentru mine. Este suficient să mă simt bine în hainele pe care le port si să îmi placă mie. Urăsc snobismul si apreciez creatorii români. Spre exemplu, rochia mea de cununie a fost facută de Răzvan Ciobanu, încăltămintea de Mihai Albu. Iar rochia de la nunta Elenei Băsescu a fost creatia Danei Budeanu. Doar ca să vă dau cîteva exemple de tinute comentate de presă.

Rep.: Chiar stiti să gătiti, să împletiti, să faceti curat? De cîte ori vă mai refugiati în astfel de îndeletniciri?
E.U.: Mama m-a învătat tot ceea ce trebuie să stie o fată înainte să se mărite, conform traditiei populare. Dar nu neapărat cu gîndul acesta, ci pentru că ea făcea totul în casă si considera că în viată trebuie să stii de toate. Da, stiu să gătesc, să cos, să împletesc, să crosetez, să spăl, să calc, să pun murături. Mi-am croit singură rochii, mi le-am cusut, mi-am împletit pulovere etc. Nu mai am timp pentru toate acestea si de multe nici nu mai am nevoie acum, dar cînd am ocazia, îmi face plăcere să gospodăresc.

„Nu sînt o femeie din spatele unui conducător, sînt o femeie care face politică“
Rep.: Credeti că „steaua norocoasă“ a Elenei Udrea va apune odată cu plecarea de la Cotroceni a lui Traian Băsescu?
E.U.: Steaua mea norocoasă înseamnă si multă muncă. Am avut sansa să capăt experienta de politician la scoala lui Traian Băsescu. Si de aceea cred că voi mai fi mult timp în politică, pentru că nu am venit din lipsă de ocupatie. Fac politică, în ciuda adversarilor care m-ar vrea plecată, din convingere, pentru că stiu că este nevoie de oameni ca mine pentru a putea schimba în bine tara asta.

Rep.: Cît vă deranjează asimilarea d-voastra cu Elenele care au jucat un rol malefic în viata conducătorilor acestei tări, respectiv aceea cu Elena Lupescu sau Elena Ceausescu?
E.U.: Pur si simplu ignor asemenea abordări. Este evident că sînt nepotrivite astfel de comparatii, făcute de cei care caută orice pretext pentru a mă ataca si după cum vedem, nici nu le ia cineva în serios. Eu sînt un om politic, cu bune si cu mai putin bune, cu ceea ce am realizat pînă acum si cu ceea ce vreau să fac în continuare în politică si, foarte important, am demonstrat ca ministru că pot schimba lucrurile în bine acolo unde mă aflu. Nu sînt o femeie din spatele unui conducător, sînt o femeie care face politică.

Rep.: Pînă unde acceptati compromisul în politică si în viata cotidiană?
E.U.: Mi-a fost greu să accept că în politică se fac si compromisuri pe care în viata de zi cu zi nu le-as face. Spre exemplu, nu as ierta unui cunoscut minciunile spuse despre mine, nu as trece peste lipsa de loialitate a unui prieten. În politică, astăzi îl critici pe adversarul tău, chiar pe bună dreptate, mîine faci echipă cu el si îi găsesti scuze pentru trecut. Dar acest lucru se întîmplă entru că electoratul este împărtit între partide si politicieni si orice guvernare are nevoie de majoritate politică. Deci, esti obligat să te aliezi cu adversarii tăi dacă nu ai obtinut majoritatea voturilor alegătorilor, altfel nu poti guverna. Dar si compromisul trebuie să aibă limită si cred că trebuie făcut si transparent, fără ipocrizie. Spre exemplu, nu sînt de acord cu cei care îsi schimbă partidul din evident interes personal, dar caută explicatii dintre cele mai principiale.

Rep.: Cum vrea să îmbătrînească Elena Udrea ?
E.U.: Acesta este un subiect despre care o femeie nu ar vrea să vorbească niciodată. As vrea să se întîmple pe neobservate. Îmi doresc să am tot timpul proiecte mari, în asa fel încît să nu îmi dau seama cînd trece timpul. Îmi doresc să am lîngă mine familia si prietenii si să am satisfactia că am contat în schimbarea prin care trece România.
_____________________________________
articol preluat de pe site-ul monitoruldeneamt.ro