Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Povestea unui tânăr cercetător român ce s-a realizat abia după ce a părăsit România şi a ajuns în străinătate. “Oamenii, la noi, sunt apreciaţi fie după ce trec graniţa, fie după ce trec în nefiinţă”, remarca unul din cei care au aflat povestea lui Iulian Gherghel.
Deficienţe ale sistemului de învăţământ românesc scoase în evidenţă de un şcolar picat la capacitate acum cercetător de elită în Statele Unite.
“Învăţământul românesc promovează învăţatul pe de rost al formulelor şi al teoriilor predate de profesori depăşiţi de timp!”, este de părere cercetătorul român Iulian Gherghel.
Încă din şcoală el a demonstrat că e capabil şi că se poate şi fără programe învechite şi profesori obtuzi: s-a clasat primul la faza naţională a unei sesiuni ştiinţifice, fiind singurul care nu avea ca îndrumător un profesor. Şi cu toate acestea a picat la examenul de capacitate.
Acum, Iulian Gherghel este research assistent la University of Oklahoma, departamentul zoologie. Pentru faptul că a reuşit în cele din urmă peste hotare, făcând abstracţie de normele şcolare româneşti învechite, depun mărturie atât el, cât şi un coleg de-al său.
Este nevoie de o atitudine sănătoasă faţă de valori pentru ca astfel de oameni capabili să se întoarcă în ţară
“Povestea lui Iulian Gherghel este impresionantă. S-a apucat de herpetologie (studiul reptilelor şi amfibienilor) încă din clasa a...doua! Primele articole ştiinţifice le-a publicat în clasa a 10-a (parcă, dacă nu mai repede). A învăţat singur, şi multă vreme principalele forţe care l-au menţinut pe teren au fost pasiunea şi cercul lui de prieteni (Alex şi alţii, puţini la număr), cu pasiuni similare (pentru că cei care se aseamănă se adună). L-am cunoscut la faza naţională a unei sesiuni ştiinţifice de biologie pentru elevi, unde evident a căştigat locul 1, fără să aibă coordonator ştiinţific (de nu era Iulian, pe locul 1 era Adi Boitos, elevul meu, care a căştigat locul 2). Acum este plecat la Oklahoma - o să mai auzim de el de acum acolo! Sper să se întoarcă, însă probabil că pentru asta este nevoie de un capital social sănătos şi o atitudine sănătoasă faţă de valori”, este de părere Tibor Hartel.
Mulţi alţii ca el s-au arătat indignaţi de faptul că un elev român ajunge cercetător de elită în SUA abia după ce părăseşte ţara. “Din păcate, în România valorile nu au încă valoare”, spune Radu M. Necula. “Oamenii la noi sunt apreciaţi fie după ce trec graniţa, fie după ce trec în nefiinţă… Trist!”, remarcă Adi Boitos. Am reluat discuţia cu Iulian Gherghel zilele trecute. “În şcoală am fost mânat mai mult de pasiunea pe care o am faţă de aceste animale decât de sistemul “educaţional” din România, care promovează învăţatul pe de rost al formulelor şi teoriilor, de multe ori predate de către profesori care la rândul lor sunt depăşiţi de timp. Din cauza aceasta am şi încercat să îmi fac propriul drum, decât să îl urmez pe cel standard. De aceea, de foarte multe ori mă gândesc la propuneri pentru a face ca sistemul educaţional din România să fie mai performant şi să avantajeze mai mult oamenii cu gândire independentă şi pe cei dornici de muncă…”, a spus Iulian Gherghel.
Incertitudinea, lipsa de viziune şi faptul că nu se înţelege că educaţia şi cercetarea sunt motoare ale prosperităţii
“…Ca orice elev în România am întâmpinat foarte mari probleme în a mă adapta la un sistem educaţional în plină schimbare, în care incertitudinea domina, şi în care domină şi acum, şi care din cauza unei lipse de viziune pe termen mediu şi lung am suferit atât eu, cât şi foarte mulţi dintre colegii mei. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la bacalaureat, unde am intrat în clasa a 12-a ştiind ceva şi am terminat susţinând BAC-ul sub un alt sistem. Această lipsă de viziune este cea care, după părerea mea, a produs un efect dezastruos asupra sistemului de învăţământ românesc”, a spus el. “Se pare că am uitat că educaţia şi cercetarea sunt domeniile care funcţionează ca motoare ale prosperităţii, iar formarea de cercetători şi de inovaţii sunt fundamentale în societate!”, a subliniat Gherghel.
Nu a reuşit să se adapteze programei şcolare din liceu. Jocul de-a şoarecele şi pisica cu profesorii
Referindu-se la perioada începuturilor şcolare, el spune că adesea a fost privit într-un fel mai ciudat. “Încă din şcoala generală pasiunea mea faţă de reptile şi amfibieni a fost văzută ca o ciudăţenie atât de membrii familiei, cât şi de către cunoscuţi. De foarte multe ori aceştia mă întrebau de ce îmi plac şerpii…mi-am dat seama că este pur şi simplu ceva care face parte din mine…totul se datorează curiozităţii care mă alimentează”, povesteşte Iulian. La 14 ani nu avea calculator, dar a învăţat singur cum să facă site-uri despre reptile şi amfibieni la Internet Café. “Liceul a fost, aşa cum spunea şi Bacovia, un “cimitir al tinereţii mele”, în care nu am reuşit să mă adaptez. Primii ani de liceu au fost ca un “joc” constant de-a şoarecele şi pisica între mine şi profesori care încercau să mă pună pe drumul cel “bun”, aşa cum era dictat de societate. La sugestia dr. Ioan Ghira de la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, am luat legătura cu dr. Daniel Ghiurcă şi, împreună (eu fiind la vârsta de 16 ani), am publicat prima lucrare ştiinţifică…care are acum peste 16 citări la nivel internaţional”. La numai 17 ani, Iulian Gherghel a prezentat o lucrare în cadrul unui simpozion ştiinţific şi a publicat prima lucrare ca autor. A urmat apoi colaborarea cu herpetologi şi ecologi din SUA, Rusia, Ungaria, Serbia şi Marea Britanie. A absolvit apoi Facultatea Biologie la Iaşi. În perioada facultăţii a fost nevoit să lucreze la negru în diverse tipografii din Iaşi pentru a putea merge pe teren şi a continua munca de cercetare. În SUA are şansa să colaboreze cu specialişti de nivel mondial. “Am avut ocazia să colaborez cu un cercetător de la Harvard. Aceste interacţiuni cu diverşi specialişti mi-a permis să mă dezvolt, lucru care în România ar fi fost greu să îl fac… Diferenţa enormă pe care o observ este în ceea ce priveşte competitivitatea productivă între studenţi şi cercetători şi o mai mare valoare axată pe muncă ce ar trebui să primeze în România”, a mai spus Iulian Gherghel.
