Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
După academicul om de ştiinţă Florin Constantiniu încă un “paznic al Cetăţii” ne părăseşte. Este o grea pierdere pentru istoriografia românească. Trece în lumea celuilalt tărâm un istoric cu o operă de remarcabilă acribie ştiinţifică şi un patriot bine temperat în trăirile-i pline de sensibilitate şi har.
S-a născut în comuna vrânceană Sihlea. Absolvent al Liceuluiui din Râmnicu – Sărat şi al Facultăţii de Istorie a Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Elev şi student strălucit, Gh. Buzatu de pe băncile Facultăţii a fost repartizat direct la Institutul de Istorie “A.D. Xenopol” din Iaşi în anul 1961, unde a funcţionat până în anul 1992 — în care timp a urcat toate treptele profesionale, până la cercetător ştiinţific gradul I, doctor în Istorie.
Ajuns la deplina maturitate creatoare, stimatul nostru confrate şi-a dedicat o mare parte din activitatea ştiinţifică de anvergură naţională şi recunoaştere internaţională, Centrului de Istorie şi Civilizaţie Europeană al Filialei Iaşi a Academiei Române, admirabilă instituţie academică pe care a ctitorit-o şi al cărei reputat director a fost începând din iunie 1992.
Poate ca nimeni altul din generaţia sa, istoricul Buzatu a studiat cu sârg în marile fonduri arhivistice din SUA, Anglia, Federaţia Rusă, aducând acasa adevărate comori ale istoriei românilor interferată cu mersul civilizaţiei şi ştiinţei universale. Suficient să amintim preţioasele sale volume: Românii în arhivele Americii; Românii în arhivele Kremlinului; Românii în scrieri şi documente străine.
În aceeaşi măsură, intensa-i combustie intelectuală a ars precum flăcările pe culmile dăinuirii neamului său, pentru istoria contemporană a României, devenind specialistul prestigios al celui de-al doilea război mondial devoalat de secrete şi enigme. Curajos în cele bine chibzuite, omul de cultură ce pleacă dintre noi şi-a făcut un crez şi o onoare din a restitui în cotidian — cu luminile şi cu umbrele lor — pagini dintr-o istorie tragică; avem în vedere cărţile sale de real interes: România cu şi fără Antonescu; Mareşalul Antonescu în faţa istoriei; Agresiunea comunismului în România.
Istoricul Gheorghe Buzatu a fost şi un iubit şi respectat profesor universitar. La Alma Mater din Craiova sau la cea din Constanţa, el a ţinut prelegeri captivante, a condus doctorate, masterate. Nu este locul să trecem în revistă impresionanta operă ştiinţifică şi didactică a defunctului. Ne rezumăm la exemplificări dintre cele mai semnificative.
__________________________________
Bogata activitatea ştiinţifică i-a fost apreciată şi răsplătită din plin: de două ori laureat al Premiilor Academiei Române, Premiul de Excelenţă al UNESCO, membru al Comisiei Mondiale pentru Istoria Relaţiilor Internaţionale, al Asociaţiei Americane de Istorie şi multe altele.
Gh. Buzatu s-a implicat plenar şi în viaţa publică româneacă. Senator şi vicepreşedinte al Senatului României cu prezenţe şi realizări memorabile. Expert avizat, totdeauna elocvent şi inspirat, în multele emisiuni de Televiziune, Radio, Presă scrisă.
Dicţionare şi enciclopedii de specialitate, din ţară şi din străinătate, i-au reţinut bio-bibliografia, volume omagiale i-au cinstit competenţa, dăruirea şi strălucirea ce radia din toate fibrele acestui reprezentant de elită al spiritualităţii româneşti.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească acolo în ceruri pentru obolul de de gând şi faptă dăruit cu generozitate semenilor săi.
Citește pe Antena3.ro
