Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dosarul mineriadei, în care se anchetează evenimentele din perioada 13-15 iunie 1990, a fost retrimis în judecată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, vicepremierul de atunci Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, fostul șef al SRI, Adrian Sârbu, consilier al premierului, col (r) Petre Peter, comandantul U.M.0575 Măgurele și gl. (r) Dobrinoiu Vasile, comandantul Şcolii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne și Miron Cozma, liderul minerilor din Valea Jiului, au fost trimiși în fața instanței fiind acuzați de crime contra umanității. Jurnalul vă prezintă, în premieră, informații explozive din rechizitoriul de 1.472 de pagini.
Toți securiștii, cu ochii pe Piața Universității
Anchetatorii susțin că tot ce s-a petrecut în perioada respectivă nu a reprezentat decât punerea în practică a învățăturilor lui V.I. Lenin de mobilizare a diverselor categorii sociale pentru a acționa contra altora, având ca scop reprimarea de către Ion Iliescu și FSN a opoziției care se cristaliza în România după 1989. „Folosind pe deplin resursele instituțiilor statului – poliție, armată, servicii de informații, procuratură – și bazându-se pe o laborioasă activitate de manipulare a opiniei publice, autorii au reușit ceea ce și-au propus: să demonstreze tuturor că au preluat și dețin puterea și că nimeni nu trebuie să îi conteste. Au reușit astfel să provoace răni fizice și psihice nu doar la nivel individual – celor peste 1.300 de persoane vătămate –, dar și întregii societăți românești, răni care au rămas adânc întipărite în mentalul celor care au trăit, au văzut pe viu sau în imagini evenimentele”, se arată în rechizitoriu.
Manifestațiile anticomuniste din Piața Universității au fost în permanență monitorizate de serviciile secrete, iar informațiile au fost folosite inclusiv pentru compromiterea liderilor mișcării. Operațiunea SRI de supraveghere a Pieței Universității a purtat numele de cod „Camping”. Astfel „în înscrisul intitulat „Notă (nr. după declasificare 424082/18.06.2024 ) pentru ședința Biroului executiv al Consiliului Director al Serviciului Român de Informații din data de 26.05.1990” se arată că „în plan organizatoric, au fost destinate să participe la acțiunea de supraveghere operativă a zonei 32 lucrători repartizați pe 2 schimburi a câte 12 ore fiecare, dotați cu 4 autoturisme, aparatură foto și video (...). La nivelul diviziunii s-a constituit o grupă operativă formată din 4 ofițeri cu sarcina de a asigura centralizarea și transmiterea datelor obținute din zona Pieței Universității”, se arată în rechizitoriu.
Într-un alt document declasificat de la SRI se arată că „pentru ședința Biroului executiv al Consiliului Director al Serviciului Român de Informații din data de 26.05.1990” ofițerii SRI menționează „Cu privire la numiții Dincă Dumitru, Flueraș Ion, Rădulescu Octavian, Lupoi Mihai, Mazilu Dumitru și Munteanu Marian s-au pregătit documentare pentru presă cuprinzând rezultatele investigațiilor și supravegherii operative efectuate”.
Pe lângă SRI și UM 0215, serviciul secret al MAI, acolo au acționat și militarii. Gl.mr. (r) Budiaci Ștefan-Mircea, șeful de stat major al comandamentului Aviației militare, a declarat că „paraşutişti erau infiltraţi între manifestanţii din Piaţa Universităţii, pentru a obţine informaţii pe linie militară”.
Ciudățeniile de la SRI
Rechizitoriul a scos la iveală detalii șocante despre modul în care a acționat Virgil Măgureanu, șeful SRI care a participat la planificarea operațiunilor de „curățare” a Pieței Universității. Planul a fost discutat și aprobat cu Ion Iliescu, Petre Roman și ceilalți factori de decizie încă din 11 iunie 1990. Au fost trimise inclusiv trupe antiteroriste pe motiv că ar fi explozivi și arme, însă verificările au dovedit că niciuna dintre informații nu se confirmă. Specialiștii antitero s-au retras după câteva minute la bază, dar operațiunea de evacuare în forță a fost continuată de trupele Ministerului de Interne.
„În data de 13 iunie, toţi şefii de diviziuni şi secţii din ţară au fost convocaţi pentru o aşa-zisă consfătuire la sediul instituției de la Băneasa. Prin urmare, începând cu dimineaţa acelei zile toţi decidenții din Serviciului Român de Informații se aflau la Băneasa, aflându-se de intervenția din Piața Universității, în jurul orei 08:30 - 09:00. Martorul gen. (r) Chelaru Mircia, directorul Direcției Generale de contraspionaj din Serviciul Român de Informaţii – Diviziunea A, arată că: „Nu îmi explic această coincidență, însă a fost un semn mare de întrebare, nu doar pentru mine, ci şi pentru toţi şefii de diviziuni”. De asemenea, în cursul dimineții de 13 iunie, la nivelul Serviciului Român de Informații se dă un ordin din partea conducerii, extrem de neconcordant cu situația operativă din capitală: întreg personalul Serviciului Român de Informații să evacueze clădirea. Or, ținând cont de evenimentele din Capitală și de specificul activității acestei instituții, un astfel de ordin nu putea fi dat decât din două motive: fie să faciliteze atacul împotriva sediului, fie, așa cum apreciază martorul Chelaru Mircia, să protejeze personalul serviciului, însă oricare dintre cele două variante conduce la ideea că se cunoștea că împotriva sediului S.R.I. vor urma evenimente violente”, se arată în rechizitoriu.
Citește pe Antena3.ro
După evacuarea în forță s-au înregistrat incidente violente, manifestanții atacând, printre altele, sediile Poliției Capitalei sau SRI. Interesant este și faptul că în momentul în care manifestanții au intrat în sediul SRI, toți au urcat pe scara din dreapta, care făcea accesul la etajele superioare şi niciunul dintre ei nu a urcat pe scara din partea stângă, care făcea accesul numai la etajul 1, semn că știau topografia clădirii, au remarcat procurorii.
Iliescu a sunat personal să vină minerii în București
Ion Iliescu s-a implicat personal, conform probelor de la dosar, în a aduce oameni din țară la București. „Din probele administrate, a reieșit că în ziua de 13 iunie 1990, inculpatul Iliescu Ion a sunat pe telefonul operativ de la biroul primarului (probabil președintelui CJ - n.n.) județului Prahova, numitul Nicolae Bălănoiu, care era plecat din sediul primăriei, motiv pentru care a purtat o convorbire telefonică cu martorul Necula Helmut-Lucian, vicepreşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională Prahova, prilej cu care inculpatul Iliescu Ion i-a cerut acestuia să facă tot posibilul și să trimită oameni la București, în vederea apărării instituțiilor atacate. „I-am răspuns - declară martorul - că eu nu am această calitate de a mobiliza cetăţenii pentru a veni la Bucureşti şi am precizat că faţă de 28.01.1990, lucrurile s-au schimbat în privinţa susţinerii FSN şi este imposibil să facem o alegere a persoanelor de pe stradă pe care să le alegem să le trimitem la Bucureşti pentru a susţine instituţiile statului. Îmi aduc aminte că Ion Iliescu, auzind cele spuse de mine, a făcut o remarcă către mine, de genul: «Băieţică, te credeam mai deştept» (...) Acesta (Ion Iliescu – n.n.) mi-a cerut să trimitem la Bucureşti oameni organizaţi, nu orice fel de oameni şi mi i-a indicat pe minerii de la Filipeşti şi de la Ceptura”, se arată în rechizitoriu.
La apelul lui Ion Iliescu, au ajuns în București, cu trenul sau cu autobuzele, mineri și muncitori din Hunedoara, Olt, Argeș, Călărași, Buzău și Gorj.
Cine i-a atacat pe Coposu și Rațiu
Toți acești muncitori s-au transformat într-o forță auxiliară de aplicare a legii, deși nu exista niciun cadru legal pentru așa ceva, și a fost folosită de conducerea statului pentru a-i vâna pe cei care se opuneau regimului Iliescu. În rechizitoriu apar informații bombă despre atacurile care, în perioada 14-15 iunie, i-au vizat pe liderii opoziției, acțiuni în care au fost implicați minerii lui Miron Cozma.
Corneliu Coposu a declarat că a aflat de la vecinii săi că autorii incendierii locuinței sale, din noaptea de 14-15 iunie 1990, ora 01:15, au fost aduși cu un autoturism Dacia, cu numărul de înmatriculare 1-B-1060. Proprietarul mașinii a fost identificat ca fiind Hlibocianu Costică. „Din actele administrate a reieșit că, în luna iunie 1990, numitul Hlibocianu Costică era în fapt angajat al Centrului de Informații Externe, precursorul Serviciului de Informații Externe, avea gradul de maistru militar principal și era numit în funcția de maistru specialist I (informații externe), structura aflându-se în acel moment în cadrul MApN. Totodată din înscrisurile ridicate de la Casa de pensii sectorială a MApN reiese că numitul Hlibocianu Costică a activat permanent în structurile de informații până în anul 1991”, se arată în rechizitoriu.
Unul dintre polițiștii care au fost trimiși să-i asigure paza casei lui Ion Rațiu a povestit că după ce a raportat că liderul țărănist a venit în locuința devastată, la scurt timp a apărut un grup de aproximativ o sută de mineri. În timpul incidentelor, subofițerul a declarat că „în acele momente am remarcat că unul dintre mineri era îmbrăcat cu o salopetă într-adevăr specifică, curată, însă era încălţat cu o pereche de bocanci specifici militari şi nu ca cei folosiţi de mineri în general. Această persoană părea că îi coordonează pe ceilalţi şi la un moment dat acesta le-a spus celorlalţi că urmează să îl ducă la Guvern (pe Rațiu, n.a.) să îl cerceteze sau să îl aresteze, ceilalţi oprindu-se astfel din agresiune.”
Misterul salopetelor noi de miner, dezlegat
Apariția de mineri cu salopete noi a fost remarcată în toată perioada respectivă de cei implicați în evenimentele din zilele respective. Proveniența acestora a fost dezlegată. „Din cercetări a reieșit că de la depozitul central al Regiei cărbunelui de la Mina Filipeștii de Pădure cel puțin 500 de echipamente de miner au fost ridicate, fără ca ulterior să figureze la exploatările unde se pretindea că sunt trimise. Astfel, martorul Balint Gheorghe declară următoarele: „În data de 12 sau 13 iunie, din incinta minei Filipeşti, în care se afla depozitul central al regiei cărbunelui, un vehicul cu număr tip militar şi un TV izoterm au încărcat cizme, salopete, căşti. Pe avizele de expediere a acestor bunuri erau trecute mina Şotânga şi mina Ceptura, dar nu au ajuns acolo. La scurt timp, am verificat acest lucru şi am constatat că aceste bunuri nu au ajuns niciodată la aceste două mine. M-a intrigat de la început faptul că era o maşină de la Securitate şi am putut să verific aceste lucruri, mai ales că mina Ceptura a devenit sector al minei Filipeşti. Cred că era vorba de cel puţin 500 de echipamente”.
Un SPP-ist din garda lui Ion Iliescu, îmbrăcat în miner, a fost identificat chiar de un fost coleg de la școala militară din Sibiu
Anchetatorii au reușit chiar și identificarea unui fals miner – unul dintre SPP-iști lui Ion Iliescu. „Din declarația părții civile Leahu Valentin reiese că, în timp ce era agresat și escortat de alți mineri în zona Intercontinental, l-a remarcat ca fiind unul dintre coordonatorii grupurilor de mineri agresori pe fostul său coleg de la Academia Forțelor Terestre din Sibiu, respectiv numitul Gabor Dorel Vasile, care era îmbrăcat în haine de miner, cu cască pe cap, iar ceilalți mineri i se adresau cu apelativul „domnul inginer”. Recunoscându-l, partea civilă i-a cerut ajutorul, strigându-l pe nume, însă fostul său coleg nu numai că nu l-a ajutat, ci „Acesta s-a uitat la mine, după care a spus: „Luați-l pe ăsta, că ăsta e golan șef!”. Potrivit adresei nr. 289 din data de 21.02.2025 a Serviciului de protecție și pază, numitul Gabor Vasile-Dorel era în luna iunie 1990 angajat al unității Speciale de Pază și Protocol, acesta îndeplinind funcția de ofițer 2 în Secția protocol și însoțire deplasări, executând misiuni în cadrul Grupului de însoțire a președintelui României, Iliescu Ion”, se arată în rechizitoriu.
Puși să-și bea urina și terorizați cu false execuții în masă
Peste 1.300 de români au fost ridicați de pe stradă ilegal de Poliție sau de mineri și reținuți ilegal în două centre de detenție improvizate de autorități în două unități militare – la Băneasa, la Academia de Poliție și la U.M.0575 Măgurele. Victimele abuzurilor au povestit că au fost bătute cu bestialitate și umilite, fiind folosite inclusiv metode din lagărele naziste, cum ar fi identificarea și apelarea după un număr. „Îmi amintesc că am cerut apă, însă aceştia au refuzat să ne dea şi, ca să îşi bată joc de noi, militarii urinau în nişte borcane şi ne cereau să bem urina în loc de apă. Aveam gura uscată şi am urinat în palmă şi am băut urina mea. Am făcut acest lucru deoarece militarii nu au vrut să ne dea apă deloc. Am mai văzut încă trei persoane care au procedat în acelaşi fel, adică şi-au băut propria urină”, a povestit unul dintre martorii care au ajuns la Băneasa.
Teroare și la Măgurele, după cum și-au amintit cei ce au trecut prin clipe cumplite. „Condițiile de la Unitatea Militară Măgurele erau inumane, degradante, spațiul în care stăteam nu avea paturi întrucât era de fapt un garaj auto în care stăteam circa 1.000 de persoane. Nu aveam unde să dormim, stăteam unul peste altul, nu aveam unde să ne facem nevoile, iar de frica militarilor, care ne băteau constant, ne făceam nevoile fiziologice unii lângă alții. Nu am primit apă și mâncare și nu am fost lăsat să mă spăl”. Unii dintre ei au povestit că militarii au simulat în mai multe situații execuții în masă ale celor reținuți pentru a-i teroriza. „Am fost puşi să stăm jos, cu faţa spre perete, iar în spatele nostru am auzit cum se armau pistoalele. În acel moment am crezut că o să fim împuşcaţi. Această situaţie a durat 5 minute şi s-a creat o stare de încordare. Am văzut ţigănci care, din cauza şocului emoţional, au făcut pe ele”, a declarat unul dintre martori. Mai multe femei care au fost reținute ilegal au declarat că au fost violate de mineri care le păzeau sau le-au ridicat de pe stradă.
Iliescu - tăcere totală, Măgureanu - evaziv
Ion Iliescu a refuzat să dea vreo declarație în acest dosar sau să propună vreo probă în apărare. Petre Roman nu a recunoscut în timpul audierilor că a cerut și aprobat evacuarea celor care stăteau în corturile din Piața Universității, chiar dacă Virgil Măgureanu a dat declarații în acest sens. Roman nu a recunoscut nici că a cerut intervenția Armatei, ci a susținut că doar Ion Iliescu a făcut-o și el doar s-a alipit acestei acțiuni, căci armata era pe un val de încredere pe care voia să îl capitalizeze și el. Virgil Măgureanu a evitat să răspundă concret la unele dintre întrebările procurorilor și a încercat „să se prezinte ca un element de decor în tot angrenajul evenimentelor, care chiar nu ar fi fost de acord cu acțiunea represivă și ar fi încercat să stopeze venirea minerilor în Capitală”.
