Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Conform ediției curente a Manualului de diagnostic al Asociației Americane de Psihiatrie, tulburarea Tourette este marcată de un istoric de ticuri motorii (mișcări) și de ticuri vocale (sunete). Ticurile motorii includ clipitul, grimasele faciale, scoaterea limbii, întoarcerea capului și ridicarea din umeri, în timp ce ticurile vocale cuprind grohăitul, tusea, țipetele cu cuvinte inadecvate și chiar lătratul! „Unele ticuri sunt complexe, adică sunt coordonate chiar serii întregi de acțiuni. De exemplu, un pacient cu Tourette poate să apuce încontinuu obiecte și să le miroasă sau să repete ceva ce tocmai a spus altcineva (ecolalie). Adesea un tic este precedat de un impuls premonitor, adică de o dorință puternică de a emite ticul, pe care unii au asemănat-o cu senzația pe care o avem înaintea unui strănut”, evidențiau psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld, autorii studiului „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Lifestyle, 2024).
Vârsta critică
Dar să facem loc expunerii acestor reputați cercetători: „Pacienții Tourette raportează de obicei ameliorări pe termen scurt ca urmare a efectuării ticului. În general, tulburarea Tourette apare în jurul vârstei de șase sau șapte ani, ticurile motorii apărând de obicei înaintea ticurilor vocale. În rare cazuri, tulburarea dispare la maturitate. Datele sugerează că poate fi prezentă la 1 până la 3 din 1.000 de copii, fiind afectați circa de 3 până la 4 ori mai mulți băieți decât fete”. Cifre interesante, nu?
De remarcat că tulburarea Tourette este subiectul unor preconcepții populare. Vom examina patru dintre cele mai răspândite. Aprecierile aparțin psihoterapeuților Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld.
1. Toți pacienții cu Tourette înjură
„Într-un sondaj realizat în rândul studenților de la Universitatea San Diego, psihologele Annette Taylor și Patricia Kowalski au constatat că 65% susțin această viziune. În realitate, coprolalia, folosirea înjurăturilor, și copropraxia, folosirea gesturilor obscene, apar doar la o minoritate - probabil în jur de 10% până la 15% dintre pacienții cu tulburare Tourette. Dar pentru că aceste simptome sunt atât de frapante, ele rămân puternic imprimate în memoria observatorilor”.
2. Simptomele tulburării Tourette sunt voluntare
„Întrucât cei care suferă de tulburarea Tourette pot adesea să-și reprime ticurile pentru perioade scurte, unii au tras concluzia eronată că pacienții le efectuează în mod voluntar. De fapt, ei nu au aproape niciun control asupra impulsurilor precedente și nu pot să-și inhibe ticurile prea mult timp, exact așa cum alte persoane nu prea pot să reziste mult timp până să se scarpine în urma unei mâncărimi. Cu toate că unii cred că reprimarea ticurilor duce la un recul al acestora, dovezile rezultate din studiile de cercetare nu susțin această opinie”.
3. Tulburarea Tourette este cauzată de un conflict psihic subliminal
„Așa cum observa istoricul medicinei Howard Kushner, ideea că tulburarea Tourette ar fi rezultatul unor factori psihologici de profunzime a fost influentă în psihiatria americană în marea parte a secolului XX. Pe la jumătatea anilor 1980, când era în formare ca specialist, unul dintre autorii cărții, Scott Lilienfeld, a auzit un psiholog spunând că ticurile pacienților cu tulburare Tourette reprezintă descărcări simbolice ale energiilor sexuale refulate. Astăzi știm că tulburarea este în esență de natură genetică. Un studiu din 1985 realizat de R. Arlen Price, pe atunci la Universitatea Yale, și colegii săi a constatat, în cazul gemenilor identici (care împart practic aceleași gene), că, atunci când unul suferă de tulburarea Tourette, aceasta se manifestă, cu o probabilitate de 53%, și în cazul celuilalt geamăn; în schimb, în cazul gemenilor neidentici (care împart cam jumătate dintre gene), doar în 8% dintre cazuri tulburarea Tourette apărea la ambii gemeni. Cu toate acestea, stresul poate crește frecvența ticurilor, astfel că este probabil ca genele să nu ne spună, de fapt, întreaga poveste. Studiile de imagistică cerebrală realizate pe pacienți cu tulburare Tourette dezvăluie anomalii în ariile de control al motilității, cum sunt ganglionii bazali, un grup de structuri adânc îngropate în interiorul emisferelor cerebrale”.
4. Cei care suferă de Tourette sunt incapacitați de simptomele lor
„Mulți indivizi cu tulburare Tourette funcționează cu succes în societate. Mort Doran, un chirurg canadian care are această boală, reușește să-și reprime ticurile în sala de operații; de asemenea, este și pilot amator. Regretatul neurolog Oliver Sacks a scris despre un baterist de jazz care raporta că tulburarea Tourette de care suferea îi întărea performanțele muzicale, prin impregnarea cu energie. Într-adevăr, unii au susținut că tulburarea Tourette ar putea fi mai mult o binecuvântare decât un blestem, poate în parte pentru că această afecțiune îi forțează pe oameni să învețe abilități de control al impulsurilor, pe care puțini dintre noi le ating. Această idee este interesantă, dar este nesusținută științific”.
Citește pe Antena3.ro
„În general, tulburarea Tourette apare în jurul vârstei de șase sau șapte ani, ticurile motorii apărând de obicei înaintea ticurilor vocale”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Datele sugerează că tulburarea Tourette poate fi prezentă la 1 până la 3 din 1.000 de copii, fiind afectați circa de 3 până la 4 ori mai mulți băieți decât fete”, Scott O. Lilienfeld psihoterapeut
