Nu e uşor să convingi oameni dintr-o ţară cu o cultură uriaşă că există şi în alte multe ţări valori incontestabile. Mai ales pe ruşii din Moscova, unde prezentarea unei culturi poate fi adumbrită de sutele de evenimente ruseşti din domeniu care au loc zilnic. Dar cine încearcă, chiar şi cu multă temere şi totodată cu îndrăzneală, poate izbuti. Aşa a făcut şi o echipă a Institutului Cultural Român, care a găsit sprijin în capitala Rusiei pentru a organiza aici primul Festival al Filmului Românesc (18 noiembrie-1 decembrie).
În centrul Moscovei, în Piaţa Arbat, la Cinema Hudojestvennîi (Cinematograful de artă), la orele cele mai potrivite pentru publicul cinefil, sunt programate filme româneşti. Chiar în prima zi a evenimentului, la conferinţa de presă ce a precedat seara de gală, Ana Pendrakovskaia, directorul general al reţelei cinematografice „GUP – Moskovskoe Kino”, în componenţa căreia intră şi Cinema Hudojestvennîi, şi-a mărturisit încântarea că în sala mare poate fi arătată o retrospectivă a filmului românesc, despre care se vorbeşte atât de mult şi de bine în lume. Ea s-a adresat presei moscovite să aducă la cunoştinţa spectatorilor acest eveniment „foarte interesant”, subliniind că este la fel de important festivalul precum alte asemenea manifestări străine, care au avut loc la acest cinematograf. Să dai filme româneşti în locul celor americane în „prime time” înseamnă mult.
Directorul general al Muzeului central de stat al filmului rus, Naum Kleiman (născut la Chişinău la 1 decembrie 1937 – va sărbători de Ziua Naţională, când se va intona, la închiderea festivalului, Imnul României), menţiona în momentul când s-a vorbit la conferinţă despre problema difuzării filmelor europene în Rusia că publicul trebuie convins că „mititeii sunt mai buni decât mâncarea de la McDonald's”. Muzeul este, alături de ICR, organizatorul festivalului. Naum Kleiman şi adjunctul său, Maxim Pavlov – un tânăr plin de energie, au apreciat această nouă relaţie între instituţia pe care ei o conduc şi ICR, exprimându-şi speranţa că cele două festivaluri, de la Bucureşti şi Moscova, vor deveni tradiţie, iar relaţiile culturale între România şi Rusia „vor deveni mai strânse atunci când se va deschide la Moscova o filială a ICR”.
„Filmul nu e o simplă distracţie. Filmul este o fereastră către o altă cultură, către o altă istorie şi noi înţelegem că fără o susţinere din partea statului român nu ar fi existat minunea românească, nu ar fi fost posibilă această retrospectivă”, a precizat Kleiman, cel care şi-a intitulat articolul de prezentare a filmelor româneşti, publicat în caietul de sală al festivalului, „Minunea românească”. Impresionat de tânăra generaţie de cineaşti, care a pătruns cu filmele realizate în lumea mare, el nu a încetat să aducă laude: „A răsărit o stea pe cerul cinematografiei mondiale (…). Evident, nu a răsărit pe un sol ce nu a rodit, ci pe unul fertil (…). Cultura acestei ţări e milenară. Ştim că prin film ajungem la cultura tradiţională a unei ţări. Deplasarea noastră în România (octombrie 2010 – n.r.) a reprezentat o deschidere către o bogăţie culturală, care este parte a culturii europene. Este drumul pe care trece cultura din Grecia către noi, iar acest festival ne arată cât de aproape suntem unii de alţii şi de multe ori nu ştim. ICR a făcut un lucru mare”, spunea directorul Muzeului central de stat al filmului rus.
„Creierul” evenimentului este totuşi Ştefana Mărmureanu, directorul Direcţiei Arte Vizuale a ICR, care afirma la începutul evenimentului că prima ediţie a Festivalului Filmului Românesc în Rusia a fost gândită în două etape, fiind de fapt Festivalul ruso-român. Ea a adus mulţumiri atât Centrului Naţional al Cinematografiei din România, Arhivei Naţionale de Filme, cât şi Studiourilor Mosfilm, prin intermediul cărora au putut fi programate filmele selecţionate în aceste două festivaluri.
Un sprijin substanţial l-a acordat Festivalului de la Moscova Ambasada României în Federaţia Rusă, iar ambasadorul Constantin Mihail Grigorie asigura publicul, în seara de gală deschisă cu filmul lui Radu Jude „Cea mai fericită fată din lume”, că în program sunt producţii de referinţă ale cinematografiei noastre din ultimele decenii şi succesele ultimilor ani, filme semnate de Pintilie, Daneliuc, Piţa, Gabrea, Caranfil, Mungiu, Porumboiu, de Radu Muntean, Cristi Puiu, Cristian Nemescu, Radu Mihăileanu, Cătălin Mitulescu, Marian Crişan.
Primele zile de festival şi promovarea lui au dat rezultate. Ştefana Mărmureanu a declarat ieri pentru Jurnalul Naţional că festivalul are trei „pui”: unul, anunţat deja, la Dubna şi alte două (solicitarea a venit ieri din partea ruşilor) în oraşele Ijevsk şi Novosibirsk.