Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dragii mei... de câteva zile am în casă un musafir pe cât de neaşteptat, pe atât de plăcut. A venit în vizită străbunica mea. Ce de îmbrăţişări, ce de pupici, ce de ciupituri de obraji. Cred că ticul ăsta cu ciupitul îl au toate bunicile sau străbunicile în sânge, altfel nu-mi pot închipui cum de sar toate ca un arc să te apuce de obraji. N-am nimic împotrivă să mă pupe... dar chiar să mă învineţească pe faţă? Nu sunt de acord cu acest lucru, dar treacă de la mine de această dată, că nu ne-am văzut de mult... cred că de astă toamnă, când m-am întors acasă de la ţară. Şi ce ne-am răsfăţat noi cu mâncăruri bune sâmbătă şi duminică, dar luni, când să-i pună Ana pe masă cana cu lapte cald... ce credeţi că ne spune străbunica? Că ea a intrat la post. Cum zici dumneata, post, post... dar ce este postul ăsta?
Păi... nu mai mâncăm carne, ouă, lapte sau brânză. Atunci... ce mai rămâne??? „Păi... legume, cum ce să mai rămână? Aşa că mie să-mi daţi mâncare de post”, zice străbunica. Apucă-te dar şi caută prin frigider, prin toate ungherele debaralei, prin dulapuri şi prin balcon. Ei bine... nu aveam nimic de post... preparat adică. A cumpărat bunicul nişte măsline, câteva legume de prin piaţă şi aşa a avut străbunica ce să mănânce la micul dejun. Pentru prânz, bunica a preparat o tocăniţă de cartofi aşa de bună... Dar la cină oare ce mai mâncăm?, mă întreb eu încet. Cum nu am mai gătit de mult şi străbunica nu m-a văzut încă „la treabă”, le-am spus tuturor că o să prepar eu cina. Bucurie mare pe ai mei: unu, că au scăpat de făcut mâncare, şi doi, că o să vadă şi străbunica mea ce nepot vrednic are.
Aventura unui preparat gustos
Am căutat prin cămară ajutat de Ana, strângând într-un coş cele de trebuinţă pentru cină. Am găsit nişte fasole uscată, un pumn de bulgur (cumpărat de Ana de la turci), nişte castraveţi verzi, o conservă de porumb şi o legătură de ceapă verde atât de parfumată că îţi venea să pleci şi să nu te mai întorci (pe principiul: ce bun e usturoiul când nu vrei să te pupe cineva). Mai aveam în coş o rodie şi nişte pătrunjel, iar pe dulap am găsit două sticluţe cu ulei şi oţet, dar şi două solniţe cu sare şi piper. Sub privirea atentă a străbunicii, am început să prepar salata. Întâi am fiert fasolea, schimbându-i apa de trei ori (ajutat de Ana, normal), apoi am tocat legumele, le-am amestecat într-un bol şi... gata salata. Rapid, nu-i aşa? Şi cu un gust... pe măsură.
Bunica a fost încântată de cât de harnic sunt şi cât de bine ştiu să gătesc. O singură indicaţie a avut: data viitoare să pun la înmuiat fasolea cu o seară înainte. Nu de alta, dar va fierbe mai repede, scutindu-mă de patrulat două ore pe lângă aragaz, timp în care aş putea dormi. Ei... asta chiar că nu ştiam. Dar îmi va prinde bine, căci postul de abia a început, iar străbunica... parcă văd că va mai avea poftă de ceva salate din acestea de le prepar eu.
Salată de fasole cu bulgur şi castraveţi
Ingrediente: 250 g fasole albă boabe, 3 castraveţi verzi, o legătură ceapă verde, 75 g bulgur, 200 g porumb din conservă, o rodie, 75 ml ulei de măsline, 50 ml oţet de mere, o frunză de dafin, o felie de ţelină, un morcov, sare, piper, pătrunjel.
Preparare: Fasolea se pune la înmuiat cu o seară înainte, apoi se fierbe, schimbându-i apa de trei ori. Se pune din nou la fiert în apă clocotită cu sare împreună cu morcovul tăiat rondele şi ţelina tăiată bucăţi. Se adaugă frunza de dafin, puţin piper şi se fierbe la foc potrivit până când, dacă scoatem câteva boabe şi le presăm, acestea se sfărâmă. Se scoate fasolea din apă, se clăteşte şi se pune la răcit într-o strecurătoare. Într-un bol se pun ceapa verde tăiată rondele, castraveţii tăiaţi felii subţiri, bulgurul opărit cu apă clocotită, apoi scurs şi porumbul scurs de apă. Se presară seminţele de rodie, se adaugă sare şi piper, uleiul, oţetul şi fasolea, pătrunjel tocat şi se serveşte imediat.
Citește pe Antena3.ro
