Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În timp ce oamenii sunt atacați, activiștii de mediu susțin că este vina celor care își lasă gunoiul nesupravegheat, în gospodărie, sau a celor care le oferă mâncare urșilor de pe Transfăgărășan și din cauza lor vin tot mai multe exemplare în zonele locuite de oameni. Adevărul pe care adevărații specialiști îl spun de mulți ani este că după ce s-au înmulțit foarte mult, nu pot face altceva decât să atace localitățile, pentru că sunt și ei goniți, la rândul lor, de masculii cei mai puternici din păduri.
Ministrul Mediului, Apelor și Pădurilor, Mircea Fechet, a dat publicității datele preliminare ale studiului făcut pentru stabilirea numărului real de urși din România. Determinarea numărului minim de exemplare s-a realizat pe baza rezultatelor analizelor probelor genetice, a diversităţii genetice şi a structurii populaţionale a speciei de urs brun din România.
Studiul s-a derulat în cadrul Proiectului „Implementarea planului național de acțiune pentru conservarea populației de urs brun din România”, în care s-a întocmit harta științifică internațională, în cel mai amplu și complex studiu genetic al populației de urs brun realizat vreodată, la nivel mondial.
„Conform analizelor realizate la peste 24.000 de probe recoltate din 25 de județe, realizatorii studiului estimează că în România trăiesc între 10.419 și 12.770 de exemplare de urs brun. Este pentru prima dată când România poate afirma, cu o bază științifică solidă, câți urși are în pădurile sale. Până acum, am lucrat cu estimări, uneori controversate, bazate pe observații vizuale sau metode indirecte. Astăzi, însă, avem o imagine clară, bazată pe ADN-ul recoltării de la nivel național”, a declarat ministrul Mircea Fechet, în cadrul conferinței de presă de la finalul săptămânii trecute, în care a prezentat rezultatele preliminare ale cercetării.
Analizele s-au făcut în laboratorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, folosindu-se echipamente de ultimă generație, achiziționate prin proiectul Ministerului Mediului și în conformitate cu cele mai înalte standarde internaționale. „Aceasta nu este doar o cercetare științifică. Este o schimbare de paradigmă în modul în care vom gestiona de acum înainte această specie. Aceste rezultate deschid o nouă etapă în gestionarea populației de urs brun din România. Un echilibru real între conservare și siguranța cetățenilor, între protecția biodiversității și interesele comunităților locale. Aceasta este o veste bună pentru România. Este dovada că putem construi politici de mediu moderne, bazate pe știință, transparență și colaborare”, a explicat ministrul.
Măsuri ineficiente și periculoase
Relocarea s-a dovedit cel mai ineficient „remediu” pentru atacurile urșilor asupra localităților. În afară de faptul că ursul relocat se poate întoarce de la sute de kilometri, prin strămutarea acestor mamifere nu s-a obținut decât înmulțirea atacurilor asupra oamenilor care trăiesc în zonele unde au fost duși urșii agresivi.
Alte „soluții” ineficiente, impuse de ONG-urile de mediu, sunt „alungarea” urșilor agresivi din zonele locuite de oameni cu clopoței și girofaruri - ceea ce nu face decât să-i enerveze și să-i transforme în animale mai agresive, mai ales dacă sunt ursoaice cu pui, dar și obligarea oamenilor să-și taie pomii fructiferi sau să-și bage gunoiul menajer în casă, pentru a nu atrage urșii flămânzi. Nici gardurile electrice nu sunt o soluție, dacă urșii se înmulțesc peste limita pe care o poate suporta suprafața împădurită a României - care crește de la un an la altul, nicidecum nu scade, conform datelor Institutului Național de Statistică. Nu pădurea e mai mică, ci urșii sunt mult mai mulți decât ar putea suporta pădurea. Chiar dacă s-ar transforma toată România în zonă de țarcuri electrice, problema urșilor tot nu s-ar rezolva. Toate aceste lucruri au fost spuse de specialiștii în carnivore mari pe care în continuare îi contrazic activiștii de mediu, deși situația este evidentă.
Citește pe Antena3.ro
Ursul brun e protejat, deși populația s-a înmulțit prea mult
Controlul înmulțirii urșilor se menținea doar prin aplicarea cotelor de vânătoare, până în anul 2016, când Guvernul Cioloș, prin ministrul Mediului, Cristiana Pașca-Palmer, a interzis atât vânătoarea, cât și hrănirea urșilor în pădure - hrănire pe care o făceau asociațiile vânătorilor, conform cadrului legislativ din acest domeniu, iar banii pentru hrană și plasarea ei în anumite locuri din pădure proveneau din cotizațiile membrilor acestor asociații. Nu se vâna haotic și nici până la dispariția speciei. Mai mult, ursul brun a fost declarat specie protejată, în ciuda faptului că numărul de exemplare este în creștere alarmantă, de mai mulți ani, mai ales în România.
În anul 2017, când mai mulți urși ajunseseră la mai puțin de 70 de kilometri distanță de Capitală, terorizând satele de câmpie din proximitatea orașului Găești, dar și alte zone din sudul țării, reprezentanții Guvernului României s-au dus la Bruxelles, pentru a cere sprijin și au propus relocarea mai multor exemplare în țările care nu mai au urși. Răspunsul primit de România de la Bruxelles a fost categoric: Nu s-a aprobat măsura propusă. Mai mult, reprezentanții din Parlamentul European ai statelor care ar fi putut primi urșii din România ne-au cerut să rezolvăm problema atacurilor asupra oamenilor, dar fără relocare în alte state și fără vânătoare - ceea ce este imposibil.
Disputa între specialiști și activiștii de mediu
„Pentru pădure, vânătoarea are rolul de a menține un echilibru. În spatele acestei activități este managementul cinegetic, de la amenajarea locului de vânătoare, până la relațiile ecosistemice care stau în spatele acestor decizii privitoare la cotele de vânătoare”, a explicat, pentru Jurnalul, Ovidiu Ionescu, specialist în management cinegetic, profesor al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania din Brașov. Acesta mai spune că în urma cercetărilor la care a participat, ca specialist, în ultimii ani, concluzia a fost că atunci când numărul total de exemplare trece de 4.000, urșii încep să iasă din pădure și să atace oamenii, în căutarea hranei.
Mai mult, dacă înainte de 2016 se vânau cu precădere exemplarele cele mai mari și cele mai puternice, adică masculii care își atacă propria specie și gonesc în afara pădurii masculii mai slabi și ursoaicele cu pui, ONG-urile au susținut că, de fapt, vânătorii mint, în goana lor după trofee, iar urșii cei mai puternici și agresivi ar trebui să nu fie vânați.
Cotele anuale se vor modifica
Anul trecut a fost stabilită prin lege o cotă de prevenție de 426 de exemplare de urs brun, iar alţi 55 de urşi ar trebui să fie „extrași” (adică vânați) pe cota de intervenție - acestea fiind animale care deja au atacat de două sau mai multe ori gospodăriile din zonele locuite de oameni. Cotele de prevenție sunt cele stabilite anual, pentru a se ține sub control înmulțirea, iar până acum se stabileau în funcție de un număr estimativ de exemplare, de circa 4.000-4.500, valabil înainte de interzicerea vânătorii, în 2016. Cota anuală de prevenție ar trebui să fie de 10% din totalul exemplarelor.
Anul acesta, conform recensământului, cota de prevenție ar trebui să fie de circa 1.200 de exemplare, pentru a se putea reduce populația de urs brun, astfel încât mamiferele să nu mai atace zonele locuite de oameni.
Cota de intervenție se referă la „extragerea” exemplarelor care deja au atacat oamenii și gospodăriile de mai multe ori. De aceste exemplare ar trebui să se ocupe primarii localităților atacate, dar toți sunt revoltați de situație, pentru că nici nu au competențele necesare pentru a „extrage” urșii agresivi, nici nu mai vor să fie urmăriți penal pentru fiecare urs împușcat după ce a atacat localitatea. ONG-urile de mediu fac plângeri penale pentru fiecare caz în parte, chiar dacă ursul a omorât oameni.
ONG-urile decid peste lege, peste specialiști, peste Guvern și Parlament
În 2023, Ovidiu Ionescu i-a avertizat pe membrii Grupul de lucru pentru carnivore mari din cadrul Ministerului Mediului că se va ajunge foarte curând la înmulțirea atacurilor urșilor și la pierderea de vieți omenești, din cauza neaplicării cotelor de intervenție și de prevenție. Toate încercările guvernelor de după 2017 de revenire la normalitate au fost blocate sistematic de Grupul de lucru al ministerului și de Comisia din Academie - aceasta din urmă fiind cea care aprobă orice modificare legislativă, conform OUG nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice. Ordonanța 57 spune că trebuie să se țină cont de Comisia din Academie, dar numai pentru că s-a tradus prost directiva europeană pentru habitate, înainte de aderare, în 2006.
Acest grup de lucru a fost modificat în 2016 de fostul ministru Cristiana Pașca-Palmer, prin introducerea a 6 membri din partea ONG-urilor de mediu. Astfel, ONG-urile au obținut majoritate în Grupul de lucru, apoi au avut și susținerea Comisiei Academiei Române care prin lege trebuie să avizeze orice modificare legislativă.
Chiar dacă niciun membru al Comisiei din Academia Română nu e specialist în mamifere mari, această structură poate contrazice ceea ce susțin experții. În prezent, Guvernul pregătește o nouă Ordonanță de Urgență pentru a schimba regulile impuse în ultimii ani de ONG-uri în privința „extragerii” urșilor agresivi care au atacat zonele locuite de oameni, astfel încât să nu mai fie obligatorie gonirea mamiferelor agresive cu clopoței și mașini ale Jandarmeriei, nici de relocare sau alte metode ineficiente, înainte de a fi împușcați urșii agresivi.
Noua OUG ar putea rezolva parțial problema cotei de intervenție, dar va urma o luptă grea pentru autorități, mai ales pentru ministrul Mediului, la aplicarea cotei de prevenție de 10% din totalul exemplarelor de urs brun care au rezultat în urma studiului. Până acum, activiștii de mediu nu acceptau nici cotele de 426 de exemplare, iar noua cotă ar putea trece de 1.200, doar pentru anul acesta, după ce vor fi stabilite rezultatele finale ale recensământului.
Eliminarea din lista animalelor protejate
O altă lege se pregătește pentru a scoate ursul brun de pe lista animalelor protejate, având în vedere înmulțirea peste măsură a acestor mamifere, care arată, în mod evident, că specia nu este în pericol.
Specialistul de la Brașov a mai explicat, pentru Jurnalul, că înainte de rezultatele recensământului, când se estima un număr total de circa 8.000 de exemplare, în loc de 12.000, s-a propus creșterea cotei de prevenție la circa 500 de exemplare.
Conform calculelor de atunci, dacă s-ar fi aplicat această cotă în fiecare an, în 10 ani s-ar fi obținut diminuarea populației de urși și revenirea la o situație de normalitate. Acum trebuie să fie refăcute calculele, având în vedere faptul că numărul real al urșilor nu este de două ori mai mare decât cel maxim pe care îl suportă pădurea, ci de 3 ori mai mare. Stabilirea cotei de 10%, adică 1.200 de exemplare extrase anual, ar rezolva problema mult mai repede și ar elimina teroarea din localitățile aflate de mai mult timp sub atacurile repetate ale urșilor - inclusiv orașul Ploiești, în ultimii ani.
„Este nevoie de aceste cote de prevenție, pentru a nu se ajunge la eliminarea urșilor doar după ce omoară oameni”, mai spune Ovidiu Ionescu.
Mircea Fechet, este primul ministru al Mediului din ultimii 9 ani care a cerut scoaterea ursului de pe lista speciilor protejate și introducerea mamiferului pe lista celor care se pot vâna, astfel încât să nu mai fie nevoie de fiecare dată de derogări și să nu se mai ajungă la situațiile aberante în care se deschid dosare penale pentru braconaj chiar și atunci când ursul eliminat a ucis un om și atacă salvatorii - ca în cazul de anul trecut, de pe Jepii Mici, unde a fost omorâtă de urs o tânără, apoi animalul a atacat salvatorii. Și în acel caz, ONG-urile de mediu i-au făcut plângere penală celui care a împușcat ursul, deși atacurile erau clare și filmate de Salvamont. Recent, chiar șeful Salvamont Predeal a fost atacat de urs și este în stare critică, la spital, cu șanse minime de supraviețuire.
Zonarea națională include 4 categorii de regiuni
Proiectul va continua cu finalizarea, în acest an, a planului de monitorizare genetică pe termen lung, pentru ca aceste eforturi să nu fie punctuale, ci să continue an de an. Tot până la finalul anului 2025 se va aproba prin act normativ zonarea națională și planul de monitorizare genetică, astfel încât aceste instrumente să fie integrate oficial în politicile publice.
Zonarea națională a managementului populației de urs brun împarte teritoriul în patru categorii distincte: zone cheie pentru conservare, zone de management al conflictelor (sau zonele de risc), zone de management durabil, zone marginale. Această clasificare este rezultatul unei analize complexe ce a integrat date genetice, distribuția habitatelor, zonele agricole, turistice, apelurile la 112 și chiar istoricul pagubelor produse de urși. Astfel, în funcție de zona în care trăiesc, urșii vor beneficia de un management diferențiat: de la conservare strictă, la măsuri de prevenire și intervenție în zonele de conflict.
Pentru prima dată, România va avea un instrument digital, cu acoperire națională, care va permite luarea de decizii rapide și informate, în timp real.
