Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cu doar câteva zile înainte de intrarea în Postul Crăciunului, gospodinele din judeţul Buzău se pregătesc să înlocuiască reţetele ''de dulce'' cu cele specifice perioadei de 40 de zile premergătoare sărbătorii Naşterii Domnului.
Două reţete de post, pe cât de gustoase pe atât de economice, care pot fi degustate la mănăstirile din Munţii Buzăului, dar şi în multe gospodării din zonă, au denumiri cu o rezonanţă aparte: ''Scutecele lui Iisus'' şi sarmale ''a la Seminar''.
Doamna Pompilia Grigore, fostă bucătăreasă şefă la Seminarul teologic din Buzău, ne dezvăluie câteva din secretele unei mese perfecte, cu ingrediente sută la sută naturale.
''În ceea ce priveşte 'Scutecele lui Iisus', preparatul se poate servi ca desert. Mai întâi se face o cocă din făină, apă şi sare, care se frământă până iese un aluat de pâine obişnuită. Pe o masa presărată cu făină se întind lipii foarte subţiri care se coc pe fundul tăvii obişnuite de aragaz. Acestea trebuie coapte cu foarte mare atenţie, uniform, să iasă albe, să nu se rumenească, dar să fie coapte, ca o clătită. După ce lipiile se răcesc, se însiropează, iar pe prima foaie se pune un strat de nucă peste care se pune următoarea foaie, însiropată foarte bine şi cu esenţe diverse ca să aibă şi parfum: vanilie, trandafiri, toate esenţele. Apoi următoarea foaie ca la tort, una peste alta. 'Scutecele lui Iisus' pot avea între 10 şi 20 de foi, pe fiecare dintre ele punându-se nucă măcinată care este ingredientul de bază. Preparatul se lasă până a doua zi, când se taie în triunghiuri şi se serveşte'', spune d-na Grigore.
Cât despre sarmalele ''a la Seminar'', aceasta menţionează că ingredientele de bază sunt varza murată de Buzău şi orezul.
''La un kilogram de orez se folosesc patru cepe mari, patru morcovi şi o jumătate de kilogram de cartofi care se dau pe răzătoare şi se călesc în ulei, dar nu să se pătrundă, ci numai să se stingă în ulei. Se pune la fiert orezul spălat, un kilogram, circa un sfert de oră. Secretul, pentru ca sarmalele să fie bine legate şi să nu se desfacă, este adăugarea unui mâini de mălai în compoziţie. Când orezul şi cu zarzavatul sunt pe jumătate fierte se adaugă mălai, piper, cimbru, bulion de ardei şi de roşii. Amestecul se lasă să se răcească şi la final se vor umple frunzele de varză. Sarmalele se fierb aproape două ore la foc moderat în vas emailat, de preferat într-un tuci, pe fundul căruia se pun tulpini de cimbru şi crenguţe de mărar uscat. Pentru culoare se adaugă bulion de ardei şi de roşii, iar peste sarmale, ca să se pătrundă bine, apă şi ulei'', precizează Pompilia Grigore.
În acest an, Postul Naşterii Domnului începe duminică, 15 noiembrie, Lăsatul secului fiind sâmbătă, cu o zi înainte. Postul are o durată de şase săptămâni şi ţine până la 24 decembrie, inclusiv. Postul Crăciunului aminteşte de patriarhii şi drepţii Vechiului Testament, care au petrecut timp îndelungat în post şi rugăciune, în aşteptarea venirii lui Mesia. Ca vechime, cele dintâi menţiuni despre acest post provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin şi episcopul Leon cel Mare al Romei. La început, creştinii nu posteau toţi în acelaşi fel şi acelaşi număr de zile. Unii posteau şapte zile, alţii şase săptămâni. Sinodul local din Constantinopol din anul 1166 a uniformizat durata acestui post, hotărând ca toţi creştinii să postească 40 de zile, cu începere de la 15 noiembrie.
Prin lungimea şi durata lui, acest post ne aminteşte de postul de 40 de zile al lui Moise de pe Muntele Sinai, când prorocul aştepta să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră. Asemenea şi creştinii, postind 40 de zile, îşi curăţă sufletele şi trupurile şi se învrednicesc pentru a primi Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul cel Viu, nu scris cu litere, ci întrupat şi născut din Sfânta Fecioară. Întrucât acest post închipuie timpul Vechiului Testament, cântările liturgice rânduite se caracterizează prin numeroase profeţii mesianice şi cuvinte despre împlinirea făgăduinţei Răscumpărătorului.
Postul Naşterii Domnului este unul dintre cele patru posturi de mai multe zile din timpul anului bisericesc. Ca importanţă, este al doilea după Postul Paştelui, iar ca mod de postire, el este mai uşor decât primul, felul postirii fiind în legătură cu evenimentul Naşterii Domnului Iisus Hristos, unul dintre cele mai fericite din istoria mântuirii.
În perioada Postului Naşterii Domnului este dezlegare la peşte în fiecare sâmbătă şi duminică până la 20 decembrie (pomenirea Sfântului Ignatie Teoforul), precum şi la fiecare sfânt cu priveghere, prăznuit în această perioadă, când se dezleagă la peşte, untdelemn şi vin, de asemenea şi la praznicul împărătesc al Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea. În perioada 20-24 decembrie, postul va deveni mai aspru.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până după-amiază, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi a celor trei tineri din Babilon. În alte zone, se ajunează în această zi până la răsăritul luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua ce a vestit magilor Naşterea Domnului.
