Reţeta de suflet

Ţinuturile vîlcene, sub Carpaţi, sînt renumite pentru “pădurile” de nuci care le împînzeau odinioară. Pe valea Oltului, numele Mănăstirii Cozia (după unii lingvişti) are rădăcini pecenege sau cumane, comune cu ale unui cuvînt turcesc – “koz” – care înseamnă “nucă”.

Ţinuturile vîlcene, sub Carpaţi, sînt renumite pentru “pădurile” de nuci care le împînzeau odinioară. Pe valea Oltului, numele Mănăstirii Cozia (după unii lingvişti) are rădăcini pecenege sau cumane, comune cu ale unui cuvînt turcesc – “koz” – care înseamnă “nucă”. De altfel, prin cuhniile vîlcene vom întîlni adeseori mîncăruri din care nu lipseşte nuca. Şi nu mă refer aici doar la dulceţurile de nuci verzi şi la cozonacii de sărbătoare, dar şi la inedite bucate de post, cum sînt sarmalele cu nucă (o umplutură de ceapă şi zarzavaturi călite, amestecate cu nucă – uneori şi cu varză ori cu ciuperci), învelite în frunze de varză murată, în foi de viţă-de-vie ori în frunze de sfeclă. Puterea vindecătoare a iodului e “exploatată” de gospodinele locului, dar şi de… monahii. La Mănăstirea

Dintr-un Lemn, “lichiorul cu nucă verde” are puterile unui leac. Maica stareţă Emanuela Oprea îmi laudă virtuţile lui aproape cu aceleaşi vorbe cu care, în Grecia, la Mănăstirea Arhanghelos, Maica Antigona îmi vorbea despre caisata pregătită de măicuţele de-acolo: “E leac pentru răceală, pentru bolile pieptului, iar o înghiţitură după masa de prînz ajută digestia”. Gust dintr-un pahar cît un degetar, după care notez reţeta acestei licori-panaceu: “Se adună nucile, la vremea cînd încep să se formeze. Se culeg după ploaie, dar nu trebuie să fie ude. Se taie pe lung, cît să intre pe gîtul sticlei (care nu trebuie să fie transparentă, ci verde sau maro). La o jumătate de kilogram de nucă, se pun 500 g de zahăr. Se leagă sticlele cu tifon şi se lasă toată vara la soare, pînă aproape de postul Crăciunului. După ce se macerează, se pune ţuică foarte bună şi se ţine 14 zile. Se scurge acest lichid (e prea concentrat în iod şi nu se poate bea) şi se lasă aparte. Se adaugă palincă şi se ţine 14 zile, după care se amestecă lichidele, se mai ţine puţin şi-abia apoi se bea”.

Praznic împărătesc

Ne-apropiem, în ritmurile toamnei, de una dintre cele mai frumoase, mai caline şi mai pline de înţelesuri sărbători ale românilor: Sîntă Măria mică. Sau Naşterea Maicii Domnului. Am considerat, deci, potrivit să vă invităm alături de noi într-un pelerinaj la una dintre frumoasele mănăstiri vîlcene, al cărei hram este pe 8 septembrie, la ceasul sorocit al acestei mari sărbători ortodoxe. La Mănăstirea Dintr-un Lemn vă veţi închina la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – după tradiţie, una dintre cele mai vechi imagini ale Sfintei Marii aflate pe tot întinsul lumii creştine, una dintre cele patru copii lucrate în veacul al IV-lea după originalul pictat de Apostolul Luca. Apoi, la un loc cu toţi credincioşii, veţi putea gusta din bucatele mănăstireşti, la masa marelui praznic împărătesc.