Crampele musculare

Relaţia dintre folosire, suprasolicitare şi disfuncţie este evidentă în viaţa de zi cu zi. Când este vorba însă despre corpul uman, această conexiune culminează cu simptome medicale, cel mai des durere.

Muşchii scheletici, care sunt supuşi unui control voluntar, conştient, exercitat de nervi, funcţionează într-un ciclu armonios de contracţie şi relaxare, care permite acţiuni diverse sau menţinerea anumitor poziţii, precum şi a tonusului.

Uneori însă, ei prezintă o contracţie anormală, adică bruscă, involuntară, forţată, prelungită, care nu este urmată de relaxare şi care este percepută ca o durere, cu imposibilitatea folosirii temporare a muşchiului respectiv. Acestea sunt crampele musculare atât de frecvente, încât probabil că fiecare dintre noi le-a experimentat mai rar sau mai frecvent.

Trebuie menţionat că şi muşchii netezi, ai organelor interne (uter, vase de sânge, intestine, căi biliare sau urinare, bronhii etc.), ale căror activităţi nu sunt supuse voinţei noastre, prezintă acţiune contractilă şi, implicit, crampe dureroase. Dar aceste fenomene necesită o abordare particulară.

CAUZE
De departe, cauza cea mai răspândită care stă la originea crampelor musculare este reprezentată de creşterea excitabilităţii nervilor care stimulează muşchiul respectiv. Foarte des apar după traumatisme (la nivelul osului sau al muşchiului) sau, mai ales, după o activitate fizică intensă, istovitoare sau chiar una de intensitate mai mică, dar prelungită.

Ele sunt mai frecvente dacă se asociază cu pierderea de apă şi săruri minerale, cum se întâmplă la eforturi prelungite sau desfăşurate la temperaturi ridicate. Crampele pot apărea în timpul exerciţiului sau la un anumit interval după terminarea acestuia. Alteori, mai ales la bătrâni, crampe (în special, la nivelul membrului inferior - gambă sau picior) apar noaptea, în timpul somnului, când se produc mişcări care scurtează muşchiul respectiv.

Diminuarea nivelului sanguin al calciului sau al magneziului se însoţeşte de o hiperexcitabilitate neuromusculară. Hipocalcemia apare în aport sau absorbţie inadecvate, deficit de vitamina D, insuficienţa glandelor paratiroide, boli renale cronice, pancreatită cronică etc. Hipomagneziemia se produce în cazul deficitului de aport alimentar, stărilor prelungite de diaree, alcoolism, hiperaldosteronism (producţie crescută de aldosteron în glanda suprarenală), disfuncţii tiroidiene, diabet zaharat, insuficienţă renală etc.

Şi scăderea nivelului potasiului seric (care apare în diaree, vărsături prelungite, boli ale tiroidei şi suprarenalei etc.) se poate însoţi de crampe musculare, dar cel mai frecvent de slăbiciune musculară.

SIMPTOME
Crampele musculare apar ca un simptom constant, persistent, dar benign faţă de alte manifestări grave concomitente în anumite boli neuromusculare: scleroza laterală amiotrofică (însoţită de slăbiciune musculară şi pierderi ale masei musculare), radiculopatii produse prin iritaţia sau compresia nervului spinal (însoţite de durere, care coboară de-a lungul membrului inferior, cu tulburări de sensibilitate şi slăbiciune musculară), neuropatii ca în diabetul zaharat sau diverse boli degenerative musculare.

Există şi medicamente care se însoţesc de acest efect advers, de exemplu, unele medicamente prescrise în tratamentul osteoporozei, unele antiastmatice, statine (substanţe care scad nivelul colesterolului în sânge), nifedipina (folosită în terapia anginei şi a hipertensiunii arteriale), diureticele, ca şi deficitul de vitamine B1, B5 şi B6.

În fine, prin diferite mecanisme, crampele musculare apar în diferite maladii organice: boli renale cronice şi mai ales la bolnavii care sunt dializaţi, maladii endocrine (hipertiroidism, dar şi hipotiroidism, afecţiuni ale paratiroidei, diabet zaharat - în care sunt generate atât de hiperglicemie, cât şi de stările hipoglicemice, boli ale suprarenalei - boala Addison, boala Cushing), ciroză, Parkinson.

Unele procese locale, de exemplu, insuficienţa venoasă, retragerea unor edeme, anomalii anatomice ale membrelor, se pot însoţi de acest simptom. Manifestarea este considerabil mai frecventă la bătrâni şi în timpul sarcinii. Scăderea irigaţiei şi a oxigenării musculare (cum se întâmplă în arteriopatia cronică obstructivă) produc o durere intensă, numită claudicaţie intermitentă, condiţionată de efort, asemănătoare cu o crampă musculară.




Dar în acest caz nu este vorba despre o creştere a excitabilităţii neuromusculare, ci despre acumularea de acid lactic şi despre alţi metaboliţi în ţesuturi.

"CRAMPA SCRIITORULUI" SAU "CÂRCELUL ÎNOTĂTORULUI"
Crampele sau spasmele musculare se manifestă ca o contracţie bruscă, forţată, prelungită, cu o durere intensă şi imposibilitatea folosirii membrului respectiv. Durează câteva secunde sau minute, uneori chiar 10-15 minute, zona afectată fiind contractată, dură, vizibil şi la atingere. Suprafaţa respectivă poate rămâne tensionată şi sensibilă mai multe ore. Spasmul poate apărea la nivelul unui anumit muşchi în mod repetat sau se poate localiza aleator, în diferite zone musculare.

Cel mai des sunt afectate gamba, coapsa (zona anterioară sau posterioară), piciorul, braţul, mâna, dar şi muşchii toracelui sau ai abdomenului. Pot reacţiona întregul muşchi, anumite fascicule din acesta sau chiar mai mulţi muşchi concomitent. Este cunoscută aşa-zisa "crampă a scriitorului" (dar crampele la acest nivel apar şi după alte activităţi manuale minuţioase, prelungite, la stomatologi, croitori, cizmari, bucătari, vopsitori etc.) sau "cârcelul înotătorului" .

DIAGNOSTIC ŞI TRATAMENT
Diagnosticul impune examenul fizic general, diferite dozări sanguine (electroliţi, enzime musculare, determinări hormonale, aprecierea funcţiei renale etc.), completate, eventual, cu un examen de specialitate neurologic, o electromiogramă şi determinarea vitezei de conducere nervoasă. Tratamentul include reglarea factorilor cauzali. În momentul în care crampa se produce, trebuie încercată întinderea blândă a muşchiului.

De exemplu, dacă este vorba despre un spasm al gambei, se pune greutatea pe membrul dureros, se fixează antebraţele pe un perete şi se înclină spre acesta cu spatele şi genunchiul drepte şi cu călcâiul lipit de sol. Dacă sunteţi în pat, flexaţi uşor glezna, trăgând de degetul mare şi ridicaţi membrul, menţinând gamba dreaptă. Dacă crampa apare la mână, presaţi palma de un perete sau o suprafaţă plană. În cazul musculaturii toracice sau abdominale, încercaţi câteva exerciţii de respiraţie profundă.

În toate cazurile, masaţi blând zona şi aplicaţi o compresă rece. Dacă durerea persistă mai multe ore, aplicaţi un prosop cald sau faceţi o baie fierbinte.

TETANIA
O situaţie particulară este tetania. Aceasta reprezintă o creştere a stimulării tuturor celulelor nervoase, cauzată, de obicei, de instalarea unui nivel scăzut de calciu şi magneziu în sânge, care determină în consecinţă şi stimularea excesivă a muşchilor şi producerea de crampe musculare, ce pot afecta diverse grupe musculare. Crampele sunt însoţite şi de alte simptome: amorţeală, furnicături, înţepături la nivelul extremităţilor, senzaţie de nod în gât (spasm esofagian), palpitaţii, dureri de cap, tulburări psihice (iritabilitate, anxietate, depresie, astenie, insomnie) etc.

PREVENŢIE
Pentru prevenire, începeţi efortul fizic gradat, precedat de o încălzire, şi dozaţi-vă activitatea, evitând suprasolicitarea şi făcând pauze când e necesar. Nu uitaţi să vă hidrataţi suficient înaintea exerciţiului, în timpul şi după acesta (0,5 litri cu 2-3 ore înainte, apoi 0,4-0,8 litri pe oră în timpul efortului şi în ora următoare). Cei care fac crampe în timpul somnului pot bea înainte de culcare apă tonică, ce conţine chinină (care scade excitabilitatea musculară). Înainte de culcare, faceţi câteva exerciţii de întindere musculară, lucru care poate fi repetat şi în timpul zilei.