Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O categorie mare a bolilor reumatismale este dată de artroze - boli degenerative, de uzură. Apar dureri în articulaţii, pierdere de mobilitate. Se macină cartilajul pe post de amortizor, se modifică dezavantajos lichidul sinovial, cel de ungere.
Interviu cu medic primar doctor Florin Rădulescu, specialist reumatolog
Florin Condurăţeanu: - Este cartilajul din articulaţii principala ţintă a uzurii, a degradării?
Dr. Florin Rădulescu: - Cartilajul este principala stricăciune provocată de artroză. Dar apar degradări şi în lichidul sinovial, care pierde din componente, se schimbă şi vâscozitatea lui prin trecerea anilor. Lichidul sinovial este secretat de membrana sinovială, cea care căptuşeşte în interior articulaţiile şi suferă o degradare cauzată de artroze. Lichidul sinovial îndeplineşte rolul de lichid de ungere. În artrozele cu criză inflamatorie se desprinde o bucăţică de cartilaj şi apare o iritaţie în articulaţie, membrana sinovială se apără producând mai mult lichid, rezultatul fiind inflamaţia. Inflamaţia aceasta este episodică.
Citește pe Antena3.ro
F.C.: - Să revenim la cartilaj, el suferă cel mai tare în procesul de degradare, de uzură. Ce păţeşte?
Dr. F. Rădulescu: - Cartilajul este pe post de amortizor. Prin artroze cartilajul pierde din elasticitate, devine rugos, nu mai are lustruirea mare care diminua frecarea. Prin degradarea aceasta a cartilajului se freacă suprafete rugoase, neuniforme, aspre, care aduc dureri. Prin trecerea anilor şi prin degradarea din artroze, cartilajul se roade, se subţiază, are grosimi neuniforme. In unele porţiuni cartilajul s-a mâncat, nu mai există şi se ajunge la frecarea os pe os, teribil de dureroasă. Cartilajul nu are reţea de nervi, nu doare el, dar la frecare dor oasele, ele au nervi, mai curând învelişul lor.
F.C.: - Unii terapeuţi susţin că există suplimente nutritive care repară cartilajul. E adevărat?
Dr. F. Rădulescu: - Unii propun suplimente nutritive să stimuleze celulele cartilajului ca să sintetizeze cartilaj nou. Dar celula cartilajului e leneşă şi suplimentele nutritive eventual întârzie degradarea cartilajului, limitează această degradare. Dar studiile nu au evidenţiat nişte concluzii revelatoare în privinţa remedierii cartilajului.
F.C.: - Care sunt simptomele apariţiei artrozei şi când se apelează la implantarea unei proteze în articulaţie?
Dr. F. Rădulescu: - Simptomele în bolile degenerative de uzură, în artroze sunt: durerea, reducerea mobilităţii, umflarea, zgomotele în articulaţie, strângerea de lichid. În artroze, inflamaţia în nici un caz nu se tratează cu o căldură pusă pe articulaţie; fiind inflamaţie se impune punerea unei pungi cu gheaţă. Se recomandă medicamente pentru micşorarea suferinţei, pentru atenuarea simptomelor. Se folosesc medicamente antiinflamatoare, antialgice şi de relaxarea musculaturii. Se pot face infiltraţii cu componente, cu derivaţi ai acidului hialuronic. Lichidul sinovial chiar este alcătuit din componente de acid hialuronic. În cazuri avansate şi dureroase de artroze, infiltraţiile se fac cu cortizon. Se face o săptămână infiltraţii cu trei medicamente, infiltraţiile de repetă la şase luni sau la 1 an. Protezarea se aplică atunci când s-au epuizat toate tratamentele nechirurgicale.
Este binecunoscută imaginea bunicului sau bunicii care oftează, se vaită de dureri de genunchi, de coate: “se schimbă vremea, mi s-au înţepenit şi mă dor încheieturile, se răceşte vremea şi vin ploile”. Reumatologia îi denumeşte pe aceşti oameni meteo sensibili. Adică ei resimt neplăceri în articulaţii la înrăutăţirea vremii, eventual schimbarea presiunii atmosferice. Alţi oameni nu reacţionează la modificările de climă şi la oscilaţiile acului de pe cadranul barometrului. Nu există o explicaţie completă a acestei sensibilităţi la schimbarea de vreme apărută la unii oameni, probabil ei moştenesc această slăbiciune în stofa lor biologică. De obicei, aceşti oameni ce sesizează dureri şi pierderi de mobilitate în articulaţii sunt şi mai agitaţi, mai nervoşi în orele ce preced înrăutăţirea timpului de afară.
