Accesele de furie, semne de boală?

Înjurăturile strigate de la volan sînt justificate de stresul aglomeraţiei şi de haosul de pe străzi. Însă în momentul cînd ajungeţi la semafor şi coborîţi din maşină ca să vă certaţi sau eventual să vă loviţi partenerii de trafic... aveţi o problemă

Înjurăturile strigate de la volan sînt justificate de stresul aglomeraţiei şi de haosul de pe străzi. Însă în momentul cînd ajungeţi la semafor şi coborîţi din maşină ca să vă certaţi sau eventual să vă loviţi partenerii de trafic... aveţi o problemă. Aceste accese de furie trebuie controlate. În caz contrar, furia care merge pînă la agresivitate vă poate afecta viaţa socială, siguranţa locului de muncă şi chiar sănătatea. “Accesele de furie nu semnalează neapărat instalarea unei afecţiuni psihice. Ele apar în special în momentele de tensiune, de stres, înaintea unui exa­men, după schimbarea locului de muncă etc. În mod normal, furia trece destul de repede şi nu mai revine foarte curînd”, explică psihologul Gabriela Ianculescu, de la PsihoConsulting. Însă aceste manifestări nu trebuie ignorate, mai ales dacă se repetă la intervale scurte, iar furia ajunge să ne controleze viaţa.

Furia este o stare emoţională normală. Atunci cînd stresul şi oboseala ne consumă la maximum, este chiar sănătos să ne manifestăm: să strigăm, să dăm cu pumnul în masă... Manifestarea furiei ne eliberează de stres şi este benefică atît timp cît nu îi afectează pe cei din jurul nostru. “Dacă reuşim să ne descărcăm nervii, să dăm afară furia, nu doar că ne vom detensiona, dar vom fi şi feriţi de bolile cauzate de stres”, arată specialistul nostru. Dar în momentul în care devenim atît de furioşi încît nu mai sîntem în stare să ne controlăm şi ajungem să ne lovim colegii, prietenii sau membrii familiei, este necesar să consultăm un specialist psihoterapeut.

De ce sînt atît de nervos?

De foarte multe ori se întîmplă ca persoana furioasă să nu cunoască exact motivul pentru care suferă un acces de furie. Şi să se manifeste faţă de cei din jur la cea mai mică provocare. De fapt, aceste persoane au o frustrare, o tensiune, o nemulţumire, pe care nu ştiu cum să le rezolve, iar accesele de furie îi ajută să se elibereze. Însă această modalitate de ma­nifestare a stresului nu reuşeşte nici pe departe să rezolve conflictul interior.

Practic, ne enervează traficul infernal sau sîntem frustraţi din cauza problemelor din relaţia de cuplu şi ne manifestăm furia la serviciu pe angajaţi sau pe colegii de birou. Amintirile unor evenimente neplăcute din viaţa noastră, ale unor traume suferite în trecut pot duce la instalarea furiei.

Modul instinctiv de exprimare a furiei îl constituie manifestarea agresivă, fie prin agresivitate verbală, fie chiar prin violenţă fizică. Există trei modalităţi pentru a ne elibera de furie: exprimarea verbală a sentimentelor noastre, suprimarea furiei şi controlul furiei.

Prima dintre ele este exprimarea frustrării sau a problemei care a cauzat accesele de furie. Explicîndu-le fără agresivitate celor din jur de ce sîntem furioşi şi ajungînd la un compromis, nu doar că scăpăm de furie, dar rezolvăm în acelaşi timp şi problema care ne-a adus în această situaţie. Pentru a putea realiza acest lucru este necesar să ştim exact ce anume a dus la instalarea furiei.

Cea de-a doua metodă pentru a evita manifestarea furiei prin agresivitatea faţă de cei din jurul nostru o constituie suprimarea furiei. Scopul este ca emoţiile negative să fie convertite într-un comportament constructiv. Spre exemplu, în loc să ne manifestăm furia faţă de colegii de serviciu, să ne aranjăm documentele de pe birou şi din sertare.

Pericolul în această situaţie este că, dacă nu ne manifestăm în nici un fel furia, aceste sentimente negative ajung să ne macine în interior. Şi astfel ajungem să suferim de depresie, de hipertensiune sau putem ajunge chiar la infarct. Recunoaştem o persoană care îşi suprimă furia atunci cînd aceasta îi critică înconti­nuu pe cei din jur, îi tratează cu superioritate, cînd face în permanenţă observaţii cinice. O astfel de persoană întîmpină dificultăţi în relaţiile cu ceilalţi oameni.

Calmarea şi controlul

Cel mai dificil este să reuşim să ne controlăm furia şi să ne calmăm singuri. Deoarece nu este suficient să ne controlăm manifestările, ci trebuie să ştim să pătrundem în interior, să ne controlăm în acelaşi timp şi manifestările interioare ale furiei: să respirăm adînc de cîteva ori pentru a ne calma, pentru a ne reduce bătăile inimii. Dacă nu reuşim să facem acest lucru singuri, este necesar să ne adresăm unui specialist.

TULBURARE. Un studiu finanţat de Institutul Naţional pentru Sănătatea Mintală din Statele Unite a scos la iveală că aproximativ 7% dintre adulţi suferă de o afecţiune puţin cunoscută: tulburarea explozivă intermitentă (IED). Simptomele acestei boli sînt: accese de furie oarbă şi episoade de violenţă inexplicabile, după care urmează o senzaţie de eli­berare şi în final remuşcare. Tulburarea explozivă intermitentă este adesea asociată şi cu alte tulburări psihice: depresie, anxietate. Foarte puţine persoane cu IED beneficiază de tratament, pentru că ele nu conştientizează că au o problemă. Există însă tratamente eficiente pentru IED: de la psihote­rapia cognitiv-comportamentală pînă la medicamente antidepresive.

URLĂ LA MARE... În arhipelagul Okinawa din Japonia, oamenii au o modalitate aparte de a se elibera de stres şi de furie. Ei merg pe malul mării şi urlă de cîteva ori către mare pînă îşi golesc plămînii de aer. Astfel, ei consideră că îşi alungă din suflet şi din minte toate energiile negative. Aşa se explică faptul că majoritatea locuitorilor arhipelagului Okinawa trăiesc pînă la 100 de ani, iar această regiune deţine recordul mondial la spe­ranţa de viaţă. 

TEHNICI. Specialistul nostru ne oferă o serie de sfaturi pentru momentele cînd simţim că furia preia controlul asupra noastră. În primul rînd trebuie să respirăm adînc din diafragmă (muşchiul care desparte toracele de abdomen). Apoi, putem să ne repetăm în şoaptă un cuvînt care să ne relaxeze şi să ne imaginăm că ne aflăm într-un alt loc, unde sîntem feriţi de stres şi de energiile negative.