Căsătoria la vărsta a treia

Ne dau lacrimile de fiecare dată cănd vedem doi bătrănei care se ţin de mănă in autobuz şi cărora li se citesc in priviri dragostea şi grija unuia faţă de celălalt.

Ne dau lacrimile de fiecare dată cănd vedem doi bătrănei care se ţin de mănă in autobuz şi cărora li se citesc in priviri dragostea şi grija unuia faţă de celălalt. Iar cănd ii intălnim, ne găndim că aşa trebuie să fie iubirea care durează de zeci de ani şi la care visează toată lumea... Aşa arată două suflete-pereche. I-am mai privi la fel pe bătrăneii indrăgostiţi dacă am afla că sunt proaspăt căsătoriţi? Mai există dragoste la vărsta a treia? E posibil să ne găsim jumătatea in etapa tărzie a unei vieţi tumultuoase? Ne răspunde la aceste intrebări psihoterapeutul Aurora Frunză, asistent universitar in cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie "Carol Davila": "Este posibil şi chiar imperios necesar ca, o dată cu trecerea timpului, să ne căutăm şi să ne găsim sufletul-pereche, indiferent de vărstă. Pe măsură ce trece timpul, suferim pierderi importante, starea de sănătate suferă modificări. In plan familial, copiii işi părăsesc cuibul, părinţii dispar, uneori şi soţul/soţia. In acest context, avem nevoie de cineva cu care să impărtăşim bucuriile şi tristeţile vieţii".

Mai simplu la bătrăneţe

Din păcate sunt puţini cei trecuţi de 60-70 de ani care au curajul să treacă peste faptul că in materie de dragoste nu există reguli şi că regăsirea fericirii in cuplu este posibilă la orice vărstă.

Este adevărat că experienţele nefericite de cuplu din trecut - divorţ, decesul partenerului - şi sănătatea precară a bătrănilor ii fac pe aceştia mai puţin dornici să se avănte intr-o relaţie pentru căt le-a mai rămas din viaţă. Insă acestea nu sunt motive ca bătrănii să rămănă singuri, să nu aibă pe cineva cu care să se bucure de timpul rămas. Mai ales că dragostea intinereşte, dă puteri nebănuite. Ba chiar poate fi mai simplu pentru un vărstnic să işi găsească jumătatea. Inţelepciunea şi timpul liber din belşug după o viaţă de muncă, experienţa de viaţă... Toate acestea sunt atuuri de care bătrăneii pot profita in găsirea persoanei potrivite. "Relaţia dintre partenerii de vărsta a treia se bazează pe o inţelegere completă a celuilalt, pe o impărtăşire de idei şi sentimente profunde, pe ajutorarea celuilalt, pe capacitatea de a primi şi oferi suport emoţional celuilalt, pe sentimentul matur şi autentic de tandreţe impărtăşită şi asumată de către parteneri", arată specialistul nostru.

Prejudecăţi

Poveştile de dragoste incepute la o vărstă inaintată trezesc sentimente contradictorii in familiile celor doi bătrănei indrăgostiţi. Copiii nu işi pot imagina că părinţii lor, care sunt deja bunici, işi mai pot dori să ia viaţa de la capăt. Alţii refuză să accepte că părintele rămas in viaţă a trecut peste pierderea partenerului, iar acum, la bătrăneţe şi-a găsit pe cineva care să il facă fericit. Insă cuplul indrăgostit trebuie să le explice familiilor că nu este niciodată prea tărziu pentru ca cineva să işi refacă viaţa. Iar singura lor dorinţă in această etapă a vieţii lor este să fie inconjuraţi de dragoste şi de atenţie. In situaţia in care cuplul este format de exemplu dintr-un bătrăn de 60-70 de ani şi o tănără de 20, in mod cert cei doi parteneri vor avea de infruntat prejudecăţile celor din jur. "In acest caz există două posibilităţi: fie intre ei este o legătură autentică şi atunci cuplul rezistă, fie cuplul se destramă dacă nu poate rezista bombardamentului socio-cultural", precizează psihoterapeutul Aurora Frunză.

SEXUALITATE. Studii recente arată că viaţa sexuală la vărsta a treia nu suferă o diminuare semnificativă. "Se pare că bărbaţii pot fi apţi din punct de vedere sexual pănă la vărste inaintate. Şi femeile la fel. Totuşi, este posibil ca, la o vărstă inaintată, să apară disfuncţii erectile la bărbaţi şi lipsa libidoului la femei. In acest caz, cuplul se adaptează şi actele sexuale pot fi reduse la măngăieri, tandreţuri şi alte modalităţi de a satisface dorinţa de intimitate a cuplului vărstnic", explică psihoterapeutul nostru.

MOTIVE. Dorinţa de a se căsători in cazul persoanelor trecute de prima tinereţe poate avea temeiuri diferite. Nevoia de a avea din nou un partener de viaţă este specifică mai ales persoanelor care au fost căsătorite zeci de ani şi şi-au pierdut "jumătatea". Cei care au fost celibatari o viaţă intreagă se maturizează la bătrăneţe şi işi doresc in sfărşit să găsească persoana potrivită cu care să işi petreacă restul zilelor. Iar cei care au divorţat sunt in continuare in căutarea sufletului-pereche. Toate aceste motive au insă un numitor comun: teama de singurătate.

Sfatul medicului

Vărsta inaintată nu ar trebui să impiedice pe nimeni să işi refacă viaţa şi să işi caute sufletul-pereche. Mai ales că nevoia de a avea pe cineva aproape şi teama de a nu rămăne singuri sunt sentimente trăite mai intens la vărsta a treia. "Dragostea insoţeşte individul de-a lungul intregii sale existenţe. Iubirea propriu-zisă este asociată cu respectul, stima şi contopirea cu trăirile şi interesele celuilalt. Mai ales la o vărstă inaintată, satisfacţiile celuilalt sunt la fel de importante pentru tine ca şi satisfacţiile tale. Iubirea inseamnă grija activă pentru binele şi viaţa celuilalt. Inseamnă nevoia şi dorinţa de a fi cu celălalt fizic şi psihic şi de a avea aprobarea şi iubirea lui. Inţeleg prin iubire legătura emoţională dintre doi oameni maturi manifestată printr-o comunicare apropiată şi confidenţială", spune psihologul Aurora Frunză.