Românii deschid firme pe bandă rulantă, dar le închid la fel de repede. Doar în prima jumătate din 2019 s-au închis circa 92.000 de afaceri româneşti, iar alte 3.196 au intrat în insolvenţă. Şi asta în timp ce în ţările vecine numărul antreprenorilor care nu mai reuşesc să-şi gestioneze businessurile variază de la câteva sute la câteva mii. În special microîntreprinderile şi companiile mici sunt vulnerabile din cauza lipsei cunoştinţelor manageriale ale proprietarilor, a finanţărilor reduse, dar şi a comportamentului dur al instituţiilor statului.
În prima jumătate a acestui an şi-au încetat activitatea, sub diverse forme, 92.034 de companii. Numărul este mai mare cu circa 25% faţă de anul trecut, când au fost închise 67.919 firme. În primele şase luni din 2019 au fost radiate 67.807 societăţi, cu 62,42% mai multe faţă de aceeaşi perioadă din anul trecut, când şi-au încetat activitatea 41.748 de companii. În acelaşi interval au ales dizolvarea 16.626 de firme, cu 10,47% mai puţine comparativ cu primele luni din 2018, când s-au închis 18.570. În plus, alte 7.601 companii au fost suspendate, cu circa 21% în minus comparativ cu anul trecut, când s-au înregistrat 9.618 suspendări. La acestea se mai adaugă 3.196 de firme şi PFA-uri care au intrat în insolvenţă, numărul lor fiind cu aproape 29% mai mic faţă de 2018, când s-au închis 4.486.
Doi ani, rată medie de supravieţuire
Spre deosebire de societăţile similare din UE, care funcţionează în medie cinci ani, majoritatea IMM-urilor autohtone nu depăşesc doi ani de activitate. Lipsa unui plan de afaceri şi accesul dificil la finanţare sunt motivele principale pentru durata scurtă de viaţă a acestora. Totodată, băncile acordă credite cu dobânzi mari şi, în plus, acestea nu finanţează idei, companiile trebuind să ofere garanţii. Pe care însă nu le au. La toate acestea se adaugă şi criza personalului calificat, fapt care generează cheltuieli mari pentru angajatori, la care se adaugă ratele foarte mici de profitabilitate. Aşa se face că antreprenorii îşi dau seama că rămân cu foarte puţin, în timp ce efortul este prea mare.
A fi patron în România nu este deloc uşor, pentru că nu există programe care să-i ajute pe cei care vor să-şi deschidă o afacere proprie. Foarte mulţi vor să fie patroni, dar când trec de la visuri la realitate văd că lucrurile sunt diferite şi, după unu, doi ani îşi închid afacerea. În acelaşi timp, instituţiile de forţă ale statului acţionează cu duritate în ultimii ani şi, în loc să ajute antreprenorii, le dau problemelor mici un grad mare de periculozitate. La asta se adaugă şi faptul că ne prefacem că avem impozite mici în Codul Fiscal, dar în alte acte normative apar taxe suplimentare.
Adrian Benţa, consultant fiscal
Cum stau alţii
Per total, în România se preconizează că pe parcursul anului 2019 vor intra în insolvenţă 9.064 de firme. Comparativ cu restul ţărilor din UE stăm foarte prost la acest capitol. Estimările indică faptul că în Grecia vor intra în insolvenţă 98 de firme, în Bulgaria 480, în Polonia 1.040, în Cehia 1.150, în Slovacia 2.240, iar în Ungaria 4.800.
UE, măsuri de salvare
Pentru a veni în sprijinul antreprenorilor aflaţi în dificultate, Parlamentul European a adoptat, în aprilie 2019, câteva amendamente la Directiva 2012/30/UE pentru salvarea companiilor. Termenul-limită pentru transpunerea acestor prevederi în legislaţia naţională este de doi ani. Noile norme încurajează protecţia întreprinderilor mici şi mijlocii vulnerabile din cauza lipsei banilor, care nu dispun de resurse pentru a lua măsuri de restructurare preventivă şi ajung la lichidare. Mai mult, Parlamentul European vrea să dezvolte instrumente de avertizare timpurie care să detecteze şi să semnaleze din timp pericolul de a ajunge la insolvenţă.
Potrivit Băncii Mondiale, România are una dintre cele mai moderne legislaţii europene în privinţa procedurilor de insolvenţă, însă cele de preinsolvenţă sunt aproape inexistente.