TasteAtlas.com a realizat un clasament în care au inclus cele mai populare deserturi din România.
1. Plăcinta cu urdă
Este un desert ușor, din foi de plăcintă cu umplutură de urdă, brânză dulce, ouă, zahăr și zahăr vanilat. Uneori se mai adaugă stafide înmuiate în suc de portocale sau rom, smântână, coajă răzuită de lămâie sau de portocale. Se serveștec reci sau calde, cu zahăr pudră presărat deasupra. Există și o variantă sărată a acestei plăcinte. Urda se amestecă cu mărar proaspăt tocat.
Plăcinta cu urdă se prepară în toate zonele din România. În unele regiuni aluatul se face cu untură, în altele cu unt sau ulei.
2. Plăcinta cu mere
Este un desert tradițional care se gătește în toate zonele țării. Se face cu mere rase, scorțișoară, zahăr și unt topit. Compoziția este pusă ori între două foi de aluat, ori aluatul este rulat. Uneori se mai adaugă în amestecul de mere și zahăr vanilat, nuci, coajă de lămâie.
Există multe variante ale acestei plăcinte. În funcție de regiune, diferă aluatul dar și modul în care este făcută compoziția.
3. Gogoși
Gogoșile sunt unele dintre cele mai apreciate deșerturi. Se pot face atât în varianta ”de dulce”, cât și de post. Unele rețete sunt lăsate moștenire în familie de la bunici și străbunici.
Gogoșile se fac din făină, ouă, lapte, zahăr și drojdie. Această rețetă este adaptată în funcție de gusturi, de regiune, de perioada anului. Uneori se pun esențe de vanilie sau rom, alteori se adaugă coajă rasă de lămâie sau de portocale. În unele zone, aluatul conține smântână foarte grasă. Se coc în ulei și au forma rotundă.
Gogoșile sunt de cele mai multe ori simple, însă se pot umple cu brânză dulce sau dulceață.
4. Papanași
Papanașii reprezintă un desert tradițional. Sunt o variantă de gogoși, făcute dintr-un aluat de făină, ouă și brânză de vaci. Se pot fierbe sau se prăjesc. Deasupra se adaugă smântână fermentată și dulceață. Uneori se mai adaugă și zahăr pudră.
5. Savarină
Savarina nu este un desert tradițional românesc, dar varianta servită în cofetăriile noastre este adaptată local. Francezii au baba au rhum, polonezii au ponczowa.
Savarina este dintr-un aluat copt, apoi însiropat foarte bine, peste care se pune frișcă, iar deasupra are un capac subțire de aluat acoperit cu un strat fin de jeleu de vișine.
6. Mucenici
Mucenicii sunt un desert tradițional românesc, care se consumă doar pe 9 martie, când în calendarul creștin-ortodox sunt pomeniți Sfinții 40 de mucenici din Sevastia. Există două variante de mucenici, ambele sunt modelate în forma cifrei 8.
În Muntenia se mănâncă mucenici fierți sau în zeamă. Aluatul se face din făină și apă, se modelează și apoi se lasă la uscat. Apoi sunt fierți în apă cu sare. Se servesc cu zahăr, nucă măcinată, scorțișoară, esență de vanilie și/sau coajă de lămâie sau portocală.
Mucenicii moldovenești se fac dintr-un aluat de cozonac, se coc în cuptor, apoi sunt însiropați, potrivit hellotaste.ro.
Amandină
Amandinele sunt un desert românesc, devenit popular în anii 1960. Sunt preparate din mai multe straturi de blat de pandișpan cu cacao, bine însiropat, între care se pune cremă de ciocolată. Deasupra are glazură de ciocolată și puțină frișcă. Este nelipsită din cofetării.
Lapte de pasăre
Laptele de pasăre este un desert de inspirație franceză. În țara de origine poartă denumirea de Île flottante sau insula plutitoare. Laptele de pasăre este de fapt o bezea așezată într-o cremă de vanilie acoperită cu sos de caramel și migdale mărunțite.
Variante ale desertului lapte de pasăre se găsesc și în Austria (schneenockerln), Ungaria (madártej), Croația și Serbia (šnenokle), dar și Italia (uova di neve).
Prăjitură cu caise
Prăjitura cu casă este una dintre cele mai populare prăjituri de casă din România. Blatul este de obicei un pandișpan, peste care se pun bucăți de caz coapte bine, după care se îngrijește deșertul se dă la cuptor. Există și varianta cu vișine a acestei prăjituri și se poate face cu orice fruct, după preferință.
Vargabeles
Vargabeles este de fapt o budincă de tăieței cu brânză. Se găsește de cele mai multe ori în zona Ardealului, fiind un desert de inspirație maghiară. Unii spun că a fost preparat prima dată la Cluj, alții o atribuie unui anumit Varga, venit din Ungaria în România.