Tot mai mulţi oameni se plâng de reflux gastro-esofagian, dar şi de colici biliare. Iată care sunt explicaţiile unui important specialist în tubul digestiv, gastroenterologul Radu Bogdan Mateescu, şeful secţiei Gastroenterologie de la Spitalul Colentina.
Florin Condurăţeanu: - Domnule doctor Bogdan Mateescu, există o polemică între chirurgi şi gastroenterologi, când se scoate vezica biliară care are pietre, ce consultaţie primă are de făcut suferindul?
Dr. Bogdan Mateescu: - Suferindul trebuie să se adreseze unui medic. Nu toate pietrele la vezica biliară impun scoaterea acestui colecist. Organismul este conceput astfel ca oricare dintre organe să aibă un rol, de aceea nu trebuie să se treacă la îndepărtarea lui decât atunci când este necesar. Cam 60-70% dintre cei care au calculi în vezica biliară nu au colică biliară, trăiesc cu calculul fără să aibă dureri.
Când o piatră face „gălăgie”, vezica biliară se strânge pe ea şi apar durerile, vărsăturile, starea rea. Periculoase sunt pietrele mai mici, mai multe, ele se plimbă şi pot bloca punctul de intersecţie unde se scurg secreţiile biliare din vezică, dar şi enzimele produse de pancreas pentru a participa de digestie. Împiedicate de calculii ajunşi în această intersecţie înainte de întâlnirea cu mâncarea, secreţiile pancreatice se întorc în pancreas pe care-l mănâncă.
Pancreasul e ca o fabrică producătoare de gloanţe, de grenade, dar ele nu explodează în fabrică. Aşa şi cu enzimele produse de pancreas, au nevoie de o scânteie, de o amorsare şi când revin în pancreas îl rod, ajungându-se la pancreatitele care se soldează cu destule decese.
F.C.: - Se pledează pentru scoaterea şi a vezicii biliare la un loc cu pietrele...
Dr. Bogdan Mateescu: - În vezică este precum o suspensie de zahăr, când mişcările sunt slabe se depune zahărul, care duce la calculi. Bineînţeles, calculii se conglomerează nu din zahăr, era o comparaţie, se alcătuiesc din colesterol, din secreţii biliare, din alte substanţe. Odată cu calculii care au adus suferinţele în colecist, el trebuie îndepărtat - fie laparoscopic, fie prin chirurgie clasică - dar chirurgii hotărăsc.
F.C.: - Ce e cu arsurile pe piept, cu balonările, cu tusea, cu insomniile în cazurile de reflux gastro-esofagian, când conţinutul din stomac o ia pe contrasens prin esofag până în gură?
Dr. Bogdan Mateescu: - Stomacul are două uşi, cea de intrare dinspre esofag şi cea de ieşire din stomac. Când eşti gras, când mănânci mult şi te arunci pe perne ca romanii, acest stomac se dilată, creşte presiunea în el şi se deschide, cedează uşa mai slabă, cea spre esofag. În stomac este un mediu acid, conţinutul din stomac se reîntoarce în esofag, cel a cărui mucoasă nu este concepută să fie agresată de acid. De aici apar arsurile, suferinţa în acest reflux. Dacă desfăşurăm mucoasa esofagului, ea este un drum în care atacul acidului din stomac produce ulceraţii, pişcături, găuri în acest drum şi şoseaua nu mai e bună. Este vorba de esofagita de reflux. Esofagul repară aceste leziuni, dar repetarea atacului acidului produce iarăşi aceste ulceraţii, care cu timpul înseamnă un risc crescut de cancerizare. Fiecare mai are câte un episod de reflux gastro-esofagian, dar dacă această suferinţă se repetă în fiecare zi, des se pune diagnosticul de reflux gastro-esofagian.
F.C.: - Şi care e soluţia?
Dr. Bogdan Mateescu: - Omul să slăbească, să nu mănânce mult. Să nu se aşeze la orizontală repede, trebuie să se trateze cu medicamente împotriva secreţiei de acid în stomac. Nu va mai fi acea barieră de acid din stomac, era şi ea necesară, dar va suferi fără acid unul din zece, ceilalţi nu vor mai avea reflux prin acest tratament cu medicamente destinate pompei de protoni.
Vor dispărea şi insomniile prin poziţia culcat, tusea prin iritarea ajungerii conţinutului din stomac până în cavitatea bucală nu vor mai aduce chin acele arsuri.