Legea salarizării unitare, care a intrat în vigoare de la 1 martie, a creat un haos de nedescris în sistemul de Sănătate autohton: unora li s-au dublat salariile, alţii au pierdut foarte mulţi bani. O simplă prevedere a Legii Olguţa, şi anume limitarea sporurilor la un plafon maxim de 30% la ordonator principal de credite, a întors efectiv sistemul pe dos. Unul dintre efectele aberante ale aceste prevederi este că medicii din spitalele mici, orăşeneşti, care de cele mai multe ori se limitează la simple consultaţii şi cazuri uşoare, vor încasa mai mulţi bani decât cei din spitalele universitare, unde ajung cele mai complicate cazuri.
Deşi scopul declarat al Legii Olguţa a fost oprirea exodului cadrelor medicale, prin acordarea de “salarii ca în UE”, sute de angajaţi protestează în cuţile spitalelor din Bucureşti şi din ţară, nemulţumiţi de veniturile salariale şi de inechităţile create de noile prevederi. De ce se întâmplă asta?
În primul rând, pentru că „legea salarizării unitare nu se aplică unitar”, spune dr. Eleodor Cârstoiu, preşedintele Sindicatului Promedica România. Practic, sunt spitale în care nu pierde nimeni la salarii, ba chiar sunt medici cu salarii dublate, şi sunt unităţi medicale în care, pe anumite segmente, pierd foarte mulţi angajaţi din venitul salarial, iar unii dintre ei pierd sume foarte mari. Asta se întâmplă deoarece „sporurile se acordă în funcţie de baza salarială a ordonatorului principal de credite”, spune medicul craiovean.
„O parte din spitale au ca odonator principal de credite Ministerul Sănătăţii - aşa cum suntem şi noi -, altele au Consiliul Judeţean, altele au Consiliul Municipal. Cele care ţin de Consiliul Judeţean, de cel municipal nu sunt într-o zonă în care sunt multe entităţi cu sporuri mari. Spitalele sunt entităţile cu sporurile cele mai mari acolo şi au putut să beneficieze de un procent din masa salarială care a depăşit în cele mai multe cazuri 30% ăla din lege, pentru că este 30% pe ordonator, nu pe spital. Şi, în condiţiile în care ordonatorul principal de credite pe 10.000 de angajaţi avea un spor de 10-15% şi a venit spitalul cu 400 de angajaţi a putut să-i dea şi 40% (n.r. - media sporurilor) pentru că s-a încadrat în cei 30%. Dar noi, care ţinem de Ministerul Sănătăţii, unde avem spitale monospecialitate, unde sporurile încep de la 50% (psihiatrie, TBC, boli infecţioase), vă daţi seama că au fost spitale care au primit 50% ca poată să acopere sporurile şi spitale ca al meu, din Craiova, care au primit doar 25%”, a explicat, pentru Jurnalul, Eleodor Cârstoiu.
Potrivit medicului, managerii au încercat să respecte legea, dar în acelaşi timp, să se încadreze în cele 25%, media sporurilor din spital. Astfel că au fost tăiate alte sporuri.
„Sporurile pentru condiţii periculoase trebuie să le acorde pentru că altfel, managerul va da bani de la el - de acasă, nu de la spital - şi atunci au umblat la: sporurile de duminică, cele de noapte şi sporurile pentru gărzile suplimentare ale medicilor. La noi la spital s-a ajuns la situaţia în care, de exemplu, eu, pentru cele trei gărzi pe care le fac peste norma de lucru - trei zile înseamnă 36 plus 24 de ore - sporul nu a mai fost de 75% pentru zilele de săptămână şi de 100% pentru zilele libere, ci a fost 5% pentru săptămână şi 10 % pentru zilele libere. Deci, pentru al doilea contract pe care îl am cu spitalul am luat mai puţini bani”, spune Cârstoiu.
De asemenea, asistentele au pierdut la sporul de noapte şi la sporul de weekend, iar brancardierii, infirmierele, biologi, farmaciştii, chimiştii care nu au beneficiat de mărirea salariului au pierdut la salariul pentru că sporul s-a dat la valoarea minimă. „Adică, la chirurgie, de la 15% a rămas 12%, la ATI - unde era 75% - s-a redus la 50%, în UPU - la fel. Oamenii aceia, neavând salariul mărit, în momentul în care sporul s-a diminuat, s-a diminuat şi venitul lor”, a exemplificat medicul.
Medicii cer schimbarea legii
“În nicio ţară europeană nu mai găsiţi astfel de diferenţe, şi nu e numai la doctori. Infirmiera care lucrează pe secţia de chirurgie are jumătate faţă de infirmiera de la anatomie patologică sau de la ATI sau UPU şi volumul de muncă e cam acelaşi. Asistenta care este într-o zonă cu sporuri are cu 50% mai mult decât colega care este pe secţie”, a punctat Cârstoiu.
Un exemplu în acest sens este dat şi de medicul anestezist Laura Zarafin, de la Spitalul Colentina din Capitală, care spune că există salarii aproape duble la anesteziștii din spitalele ce țin de primării, față de colegii lor anestezişti din spitalele ce țin de Ministerul Sănătăţii: „S-a ajuns la aberația ca un anestezist de la Spitalul Fundeni (inutil să spun ce înseamnă asta) să fie plătit cam cu 50% mai puţin decât un coleg cu gradaţie similară dintr-un orășel unde se operează cazuri mult mai simple”.
Nu va opri exodul medicilor
“Eu am înțeles că această lege s-a dorit de la bun început o lege care să oprească exodul medicilor, exod care a luat proporţii inimaginabile în ultimii ani. Ideea dublării salariului de încadrare a fost una bună, doar că, neluând în calcul toate celelalte aspecte, mi-e teamă că scopul acestei acțiuni nu va fi atins. Mă îndoiesc că tinerii medici vor rămâne în țară, mai ales că nu putem compara condițiile din spitalele noastre cu cele din UE și, în plus, în România gărzile sunt de 24 de ore (în UE de 12 ore), plătite prost si extrem de grele”.
“O să avem paradoxul că la spitalul orăşenesc veniturile pe ora de lucru a unui medic să fie mai mare decât în spitalul judeţean de urgenţă. Total anormal, pentru că acolo activitatea are o intensitate. Uneori, şi din cauza dotărilor, alteori şi pentru că <
Singura soluţie pentru corectarea aberaţiilor salariale din Sănătate este modificarea legii salarizării, susţin doctorii. Din cauza diferenţelor uriaşe între salariile medicilor din aceeaşi specialitate, care pot ajunge şi la 2.000- 3.000 de lei, s-a creat „o râcă” între doctori, care nu a existat niciodată până acum.
Compensările salariale, în cârca managerilor
Ministrul Sănătății admite că salariile a 10% dintre angajații din sistem scad și cere ca tăierile să fie acoperite din fondurile proprii ale spitalelor. Medicii spun, însă, că acest lucru nu se va întâmpla. “Unii (n.r. - manageri) nu pot, alţii nu ştiu, cei mai multi nu vor. Cei care nu pot, nu au buget. Cei care nu ştiu (majoritatea) sunt numiţi politic şi nu pe baza unei ştiinte de carte sau experienţe manageriale”, ne-a spus dr. Marian Stamate, de la Spitalul Colţea din Capitală, precizând că “bugetele salariale ale spitalelor ajung în multe cazuri şi la 80% din bugetul general”. Foarte multe spitale sunt înecate în datorii, iar managerii nu au de unde să acorde compensările respective, nici măcar pe termen scurt.