România? Țara în care nimic nu e ce pare a fi și când e, de fapt, nu e așa?! Așa mi-a descris-o zilele trecute un străin. Am înghițit în sec și i-am dat dreptate! Ca să nu spuneți că sunt subiectivă, încep cu fotbalul. Acum vreo săptămână microbiștii erau încantați că Hagi a câștigat, pe teren, campionatul. De ce precizau ei că pe teren? Simplu, cică în regulament există n-am înțeles ce chichiță prin care cel de pe locul doi poate revendica într-o instanță sportivă europeană titlul. Unde ați mai auzit voi ca un campionat de fotbal să fie câștigat de avocați?
Ziceți că fotbalul e frivol, nu? Nu, nu e! E hârtia de turnesol a unei societăți gândite prost și croite strâmb. Ați uitat? Primele mari condamnări din țara aceasta au fost date unor conducători de fotbal. Celebrul dosar al Transferurilor, dar si Dosarul Valiza. Acum, vine la rând verdictul în dezafilierea Craiovei, urmat de - cel mai probabil - trimiterea în judecată a mai multor dosare privind șpăgile date pentru obținerea drepturilor TV. Unul dintre acesta din urmă e un dosar cu probe scoase la lumină acum câțiva ani, dar ascuns bine de tot prin sertarele procurorilor. Un bun prilej ca să-i dau dreptate celui care a zis că nimic nu este ce pare a fi. În ultimii ani, personajele principale ale acestui dosar - șefii unei mari companii - și-au putut construi liniștiți și netulburați de anchete penale un imperiu care, printre altele, are și o solidă componentă media, vânzând publicului o imagine imaculată de cavaleri în business și media. Imagine sfâșiată la primul test, acela al difuzării banalei știri că șefii companiei sunt urmăriți penal.
Vreți și alte exemple? E plină săptămâna! Cazul lui Mircea Kivu care timp de 27 de ani a dat lecții de moralitate fără să spună un cuvințel de al său angajament cu Securitatea, dar și asurzitoarea tăcere a Monicăi Macovei în scandalul SIPA sunt doar două exemple.
Vorbeam de hârtia de turnesol. Acid sau bază e incantația la fiecare folosire a turnesolului. Noi, la final, găsim de regulă acid!