Tot mai mulți părinți observă la copiii lor un deficit de atenție, agitație și lipsă de concentrare. În cele mai multe cazuri, diagnosticul pentru aceste simptome este ADHD. Această tulburare, tradusă ca sindrom al deficitului de atenție și al hiperactivității, este frecvent întâlnită în rândul copiilor și adolescenților. Între 4% și 6% dintre școlari prezintă manifestări ale ADHD.
Din cauza imposibilității de a fi calm și a neatenției, copilul cu ADHD poate prezenta simptome din mai multe categorii:
- deficit de atenție: se concentrează cu greu asupra unei sarcini, nu poate fi atent mai mult de câteva minute, nu termină ceea a început, este uituc și distrat, greșește deseori din neglijență, pare că nu ascultă când cineva îi vorbește;
- hiperactivitate motrică: este agitat în permanență, îi este aproape imposibil să stea câteva minute pe scaun, nu se angajează în jocuri sau activități liniștite, are mai tot timpul „semne de bună purtare”: vânătăi, zgârieturi, cucuie;
- impulsivitate verbală și motrică: acționează înainte de a gândi, vorbește excesiv, întrerupe alte persoane, este mereu nerăbdător, pare nepăsător față de consecințele faptelor sale, dar și față de recompense.
Aparent, majoritatea copiilor se comportă în acest fel. Însă pentru copilul cu ADHD, simptomele durează cel puțin 6 luni și sunt prezente în orice mediu: familial, școlar, extra-școlar. În general, ADHD debutează înaintea vârstei de 12 ani și afectează de 3 ori mai frecvent băieții decât fetele.
În aproape două treimi din cazuri, această tulburare persistă și la vârsta adultă. Copilul cu ADHD nediagnosticat la timp și netratat se va confrunta cu mari probleme atât în familie, cât și în societate. Va fi perceput ca fiind diferit, motiv pentru care riscă să fie izolat, să fie respins de colegi, să rămână fără prieteni. Imposibilitatea de a se concentra și deranjarea cursurilor vor duce la rezultate școlare slabe. Cercetările avertizează că până la 40% dintre copiii cu ADHD nu-și finalizează studiile.
Tratamentul constă în afecțiune și o dietă echilibrată
Potrivit medicului Frederic Kochman, pedopsihiatru, autorul volumului „Cum să trăim mai bine cu un copil hiperactiv”, părinții au un rol crucial în recuperarea copiilor cu această afecțiune. Este bine să învețe tehnici de comunicare în situații de criză, exerciții de relaxare și să le arate afecțiune în fiecare moment. În plus, o dietă bogată în acizi grași omega 3 și omega 6 poate ajuta la recuperarea copiilor hiperactivi. Deoarece organismul nu poate fabrica singur acești acizi grași, aportul trebuie asigurat prin alimentație și suplimente nutritive. Acizii grași omega 3 pot fi procurați din peștii care trăiesc în ape reci ca heringul, macroul, somonul, sardinele și tonul. Sunt recomandate cel puţin două mese de peşte pe săptămână. Acizii grași omega 6 sunt importanți pentru structura creierului, dezvoltarea memoriei, procesul de învățare, concentrare, atenție. Acizii omega 6 provin din planta luminița nopții (Oenothera biennis) sau din ulei din semințe de cânepă. La recomandarea medicului, acizii grași pot fi administrați sub formă de suplimente nutritive, în combinație cu magneziu și zinc, în cure de câteva săptămâni. Este bine ca aceste suplimente să conțină ingrediente naturale, pentur a fi bine tolerate de cei mici.