Uniunea Europeană traversează cea mai agitată perioadă de la al doilea război mondial încoace după votul britanicilor de a părăsi UE. România ar putea să iasă mai întărită sau, dimpotrivă, mai slăbită la finalul acestui proces de redesenare a Uniunii. În plus, trăim ani în care nu mai știm în ce monedă să ne ținem economiile sau să luăm credite, nu știm nici măcar ce monedă națională vom avea peste câțiva ani. Ce opțiuni au românii în această lume mișcătoare am aflat de la analistul economic Adrian Mitroi, profesor de Finanțe Comportamentale la Academia de Studii Economice.
Jurnalul Naţional: Va ieși Marea Britanie din Uniunea Europeană având în vedere că votul este consultativ și că au apărut deja probleme de integritate teritorială?
Adrian Mitroi: Fenomenul este la granița elastică dintre politic, economic și social. Răul infidelității, odată descoperit între cei doi parteneri, chiar dacă se va găsi obligatoriu o soluție elegantă de maxim compromis, este într-un fel sau altul, făcut. Va trebui, probabil, să treacă o generație până când Marea Britanie își va lua din nou fotoliul la masa tratativelor de la Bruxelles. Însă, acum, nu prea mai este cale de întoarcere și cred că s-a ales exact soluția cea mai facilă, dar si cea mai nepotrivită, să o lungim elegant, să lăsăm lucrurile sub un semn de întrebare, eventual până la toamnă, să treacă vacanța, campionatul... În lumea practică, dar și superficială în care trăim, Brexit a evitat un colaps financiar care ne speria pe toți, dar efectul negativ economic și politic va fi unul pe silent, ca o durere lungă și prelungită, un fel de boală lungă, moarte sigură, cum spunem noi românii. De fapt, Marea Britanie nu a fost niciodată un membru deplin al Uniunii Europene și prin multitudinea de excepții de la regulile comune cu care a fost tratată atât de îngăduitor de UE, dar în cele din urmă... fără folos.
J.N.: Naționalismul plutește peste Europa, cât de periculos este efectul de contagiune? Vor mai dori și alte țări să iasă din Uniune?
A.M.: Dorința centrifugală şi polarizarea societății moderne sunt foarte clare pe mai multe regiuni, dar și continente, însă realitatea ne verifică întotdeauna orice visuri economice și ne aprobă planurile noastre de afaceri și finanțarea lor și ne aduce, în cele din urmă, cu picioarele pe pământ. Altfel, ar fi contraproductiv economic, iar lumea nu ar mai merge înainte. Dar, pe acest principiu - noi suntem mai bogați, ei mai săraci, de ce am fi împreună? -, și Bucureștiul ar putea să voteze separarea de România pe motiv economic inventat, de exemplu având în vedere ce Produs Intern Brut generează, care este mai mare decât media UE. Acest avantaj este însă de așteptat - o capitală europeană trebuie să fie mult mai productivă economic decât provincia ei. Nu cred că în realitatea uneori aparent distopică a lumii moderne mai este loc de naționalism european. Considerentele de ordin economic trebuie să primeze în fața oricăror retorici politicianiste de tipul o să facem, o să dregem, mai vedem noi. Uitați-vă la generația tânără, ea nu mai ține foarte mult la acest tip de naționalism contraproductiv și demodat. Ei își doresc un job de prestanță, câștiguri, să viziteze lumea, gadgeturi, o familie cu copii cât mai mulți, imagine și status social mai degrabă decât financiar, recunoaștere profesională și acceptabilitate socială imediată, și nu risc investițional pe termen lung.
Euro va fi o monedă la căutare
J.N.: Cum vedeți viitorul monedei unice europene peste trei-patru ani?
A.M.: Mult mai puternic, mai bine reprezentat. Euro va fi o monedă la căutare, oricând. Mie mi se pare că una dintre consecințele Brexit-ului este că pentru noi se deschide acum oportunitatea să ne aliniem național în marș forțat, cum se spune în armată, spre moneda comună. Euro este o monedă reprezentativă a unei zone cu economii diversificate, care operează în sectoare economice și geografice diferite, cu abilități competitive diferite, complementare. Prin această diversificare, moneda euro, comparabilă din punctul acesta de vedere doar cu dolarul, este cel mai bine poziționată să rămână moneda cea mai interesantă din punct de vedere economic și financiar pentru viitor. Perspectivele economice ale euro sunt favorabile, chiar dacă ea nu mai recompensează o dobândă reală minimal pozitivă astăzi, pentru că este o construcție economică, monetară și financiară solidă, suficient de bine articulată și reprezentativă pentru interesul comun economic și financiar pentru a ieși mai puternică din această încercare.
J.N.: Credeți că România ar trebui să adopte euro?
A.M.: Da, în mod clar, da. Nu am avut niciodată niciun dubiu pe acest subiect. Eu nu cumpăr argumentele acelea că având o politică monetară pe leu, individuală, avem această cvasiindependență economică. Eu cred că timpul ne grăbește acum și o măsură inteligentă este să intrăm în euro sistem cât mai repede ne este permis, atât pentru beneficiul economic al partenerilor noștri, cât mai ales al nostru. Doar declanșarea procesului de aderare ne poate aduce multe lucruri bune - o disciplină financiară și bugetară, un proiect de țară la care atât populația, cât și tot spectrul politic s-ar putea alinia pentru mai binele societății.
J.N.: În cât timp credeți că am putea să trecem la euro?
A.M.: La criteriile cantitative și calitative stăm foarte bine. Având în vedere că este o decizie eminamente politică și că noi suntem printre națiunile cele mai calibrate social, mai stabile politic, mai de încredere ale Europei, eu cred că decizia este a unui întreg ciclu politic. Un ciclu întreg, condus de un consens politic hotărât, disciplinat, responsabil, corect, etic, atent și suficient de determinat pentru destinul nostru european, este exact cel mai bun proiect de țară, fiindcă tot este la modă acest îndemn.
J.N.: Spuneți că în patru ani s-ar putea trece la euro...
A.M.: Sigur, da. Ar fi foarte bine pentru economia națională. Dar și pentru binele nostru general, pentru nivelul de trai, pentru siguranța națională, pentru sănătatea și educația copiilor noștri, pentru o societate mai performantă economic și mai capabilă să aibă grijă de oamenii ei.
Pariul monetar nu-l nimeresc nici băncile centrale
J.N.: Ați paria pe euro sau pe dolar, în viitorii trei-patru ani?
A.M.: Înainte de a-mi pune întrebarea asta ar trebui să mă întrebați dacă sunt în poziție netă de creditor sau debitor. Dacă mă gândesc să iau un credit, atunci planific să-l iau într-o monedă care are dobândă mică, dar și eventual potențialul de depreciere cel mai mare. Însă economiile mele aș vrea să le plasez invers, într-o monedă cu dobândă atrăgătoare și cu potențial de apreciere. Așa că moneda bună de credit nu e moneda bună pentru debit. A doua concluzie este că nici măcar marile bănci centrale, dar nici cele private nu nimeresc întotdeauna (de fapt, niciodată, dar acesta este un alt subiect) pariul monetar. M-aș limita să nu vă sugerez moneda de credit sau de debit fără să știu exact situația patrimonială, personală, socială și să vă sugerez alocarea banilor pe sectoare de interes sau de pricepere personală, pe dezvoltarea de abilități noi, comerciale, profesionale, educaționale etc. De exemplu, decât să faci pariu pe o monedă și să pierzi cu siguranță, mai bine faci pariu pe o nouă abilitate profesională pe care o poți comercializa mai târziu sau care îți poate diversifica sursa veniturilor. O cură de slăbire, un curs de programare sau un city break cu iubita sunt de recomandat oricărui pariu financiar.
J.N.: Da, poți să câștigi bani și altfel decât producându-i efectiv...
A.M.: Există și aspecte nemonetare profitabile. Noua monedă este timpul, noul activ economic este sănătatea, iar noua marfă la mare căutare este distracția și relaxarea, recunoașterea socială, dar și apartenența la ceea ce este moda momentului. Pentru omul modern banul este important, dar și timpul (liber) și sănătatea sunt importante. Și, atunci când ai dileme economice, nu trebuie să gândești numai monetar, depinde de poziția în care ești, debitor sau creditor, depinde ce orizont investițional ai, depinde ce alte credite sau plasamente mai ai etc. Ca regulă generală, dacă succesul unui plasament sau fezabilitatea luării unui credit depinde de moneda (temporar scăzută) sau de dobânda (temporar scăzută) a acestuia, atunci decizia financiară trebuie... amânată.
J.N.: E mai bine să iei credite sau să faci economii, admițând că ești un om mediu pus în faţa unei dileme. Economiile îți aduc acum randamente mici, așa că nu e ușor să iei cea mai bună decizie...
A.M.: Trebuie să te uiți și la ce ai făcut până acum, la istoria și poziția ta actuală, dar și la ceea ce îți dorești pentru tine și pentru familia ta. Un credit care te costă 6% și pe care îl achiți anticipat din economiile care te recompensează doar cu 1% îți aduce 5% câștig pentru orice sumă pe care o plătești în avans. Dacă ai un singur job și ești și tu, și soția angajați, de exemplu, probabil în sectoare asemănătoare, cea mai interesantă poziționare este să încerci să-ți diversifici sursa de venituri diferit de acest sector comun. Sau, dacă nu ai nicio idee, sau nu ai timp sau capital antreprenorial, poți, de exemplu, să cumperi acțiuni la Bursă, să devii un miniproprietar.
J.N.: Dar și bursele oferă randamente extrem de mici.
A.M.: Nu le măsurați atât de incorect. Măsurați-le într-un timp suficient de lung care să conteze. De exemplu, un manager de investiții poate decupa din evoluția sinuoasă a unei investiții doar parcursul pe creștere, dând astfel clientului investitor impresia unei reușite, când de fapt, dacă privești în perspectivă, portofoliul instituțional a scăzut. De exemplu, bursa românească (în ton cu mai toate) a scăzut de la începutul anului, însă nimeni, absolut nimeni, nu poate estima cum va arăta rezultatul la sfârșitul acestui an. Fac apologia investițiilor pe termen lung, dar sunt la fel de categoric împotriva speculațiilor pe termen scurt. O diversificare a veniturilor, o asumare suplimentară de risc este firească pentru omul modern. Aș recomanda alocarea capitalului în domeniul pentru care există abilități profesionale și comerciale, unde omul se simte confortabil.
Suntem o națiune importantă în UE și în NATO
J.N.: Să revenim la Brexit. Care sunt cele mai mari pericole care ne pândesc pe noi ?
A.M.: Eu zic că cel mai mare risc ar fi să nu jucăm, din nou, la masa istoriei cum ar trebui. Cred că suntem o națiune puternică și la nivel de PIB, și de populație, avem trei milioane de profesioniști care plătesc impozite altora și pe care noi i-am instruit în România și care nu contribuie direct la PIB-ul nostru. Deci suntem o națiune importantă, echilibrată și stabilă, modernă și dispusă la compromis, care acceptă și își dorește schimbarea și avansul economic.
J.N.: Dar cea mai mare oportunitate...
A.M.: Este chiar deficitul nostru de infrastructură. E foarte important să adresăm acest deficit, care a devenit o chestiune de siguranță națională. Cel mai bun lucru pe care putem să-l facem pentru copiii noștri sunt autostrăzile care să ne lege de coridoarele europene, dar și un sistem educațional și unul de sănătate. Deci noi ar trebui să ne alegem liderii care știu să răspundă la aceste trei provocări esențiale. România are această oportunitate să-și finanțeze deficitul cronic de infrastructură, prin combinație de capital public și privat, local și european, într-un mod cât mai competitiv.
“Zece kilograme slăbite echivalează, probabil, cu 50.000 de euro în bancă, dacă ai reușit să slăbești și să rămâi așa. Sau dacă reușești să-ți cobori tensiunea arterială doar cu un punct, e ca și cum ai fi câștigat 10.000 de euro pentru fiecare punct”.
“Dacă ești îndatorat, cel mai bun plasament pe care poți să-l faci acum este să-ți plătești creditul. Este ca și cum ai face bani. Un credit cu dobândă de 11% pe an pe care-l achiți cu banii pe care-i ai în depozit la bancă cu dobândă de 1% îți aduce un câștig de 10%”.
“Închipuiți-vă că ați face distanța București-Timișoara cu un TGV în două ore sau că ați ajunge la Baia Mare, pe autostradă, în patru ore, sau în Cluj în două ore și jumătate. Cum ar arăta națiunea noastră acum?”
„Am toate argumentele pentru trecerea la euro, dar mai niciunul suficient de solid contra. Timpul monedei naționale a trecut”.
A dispărut inflaţia
Cea mai scumpă marfă care nu se mai găsește acum pe pământ nu este nici aurul, nici dolarul, ci este inflația. Avem deficit de inflație și deci nu mai avem creștere economică sustenabilă. Deficitul de inflație este efectul politicilor monetare ale băncilor centrale. De aici decurg și efectele. Cel mai important e lipsa de randamente investiționale, dobânzile și rentabilitățile pentru economiile sau investițiile noastre sunt foarte mici, negative. Exemplul favorit este bundul (obligațiunea guvernamentală) german pe 10 ani care-ți plătește 90 de cenți pentru un euro, asta înseamnă că există cineva care este dispus să cumpere acest “privilegiu” de a primi, peste 10 ani, 90 de cenți pentru fiecare euro investit acum. Cred că aceste randamente vor schimba faţa economică, vom vedea mai mult antreprenoriat, mai mult cloud.