Fostul premier, Adrian Năstase, publică pe blog-ul personal opinia sa despre ceea ce toată lumea discută cu înfocare, desemnare premierului Sevil Shhaiedeh, de către Liviu Dragnea.
Desemnarea candidatului de premier de către presedintele PSD a determinat – ca să folosesc o formulă pe care am invătat-o recent – o „puternică reactie de wow”. Să traduc – in primul moment, o reactie de surpriză si de uimire. După aceea, reactiile s-au impărtit – cei mai multi au văzut aspecte si implicatii pozitive. Altii, mai putini, au considerat că este o desemnare neinspirată si că doamna Sevil Shhaideh nu este decât un proxy al lui Liviu Dragnea. O inlocuitoare, un alter ego, o solutie provizorie care ar fi valabilă doar până când se rezolvă cu legea 90/2001. Pe de altă parte, cum spun francezii, „il n’y a pas que le provisoire qui dure”. Vom vedea dacă guvernul Shhaideh va dura mai mult de un anotimp.
Sigur, frustrarea determinată de imposibilitatea legală de desemnare a lui Liviu Dragnea, ca premier, a dus la căutarea unor solutii alternative. Pare că formula aleasă este cea care poate fi, cu mai multă usurintă, acceptată la Cotroceni.
Va fi o solutie bună pentru tară? Un chinez, intrebat recent ce implicatii a avut Revolutia franceză in Europa, a răspuns că suntem incă prea aproape pentru a putea judeca. Vom vedea. Pare că PSD, de fapt Liviu Dragnea, au gasit o variantă bună pentru interior, pentru administrarea economiei si a proiectelor sociale. Personal, cred că Guvernul va avea de rezolvat si multe ecuatii de politică externă. De aceea, va conta cine va prelua portofoliul externelor. Sau spatiul politicii externe va deveni un „domeniu rezervat” pentru Presedinte? Aceeasi intrebare se va pune in ceea ce priveste domeniul justitiei. In pactul de coabitare Băsescu/Ponta, acest domeniu fusese cedat presedintelui. Personalitatea viitorului ministru al justitiei ne va arata dacă nu cumva se va reveni, tacit, la formula anterioară de coabitare.
In perioada următoare, vom avea, inevitabil, mai multe centre de putere – la Cotroceni, la PSD, la guvern, la Cameră si la Senat, la servicii, la parchete. Cum vor functiona aceste relatii? Experienta CDR a fost proastă, experienta Boc sau Isărescu, deasemenea. Un premier care are pe birou butoane de decizie dar acestea nu sunt conectate la structurile din teritoriu, nu poate fi eficient, in timp real. Am fost, intotdeauna, de părere că premierul trebuie să fie presedintele partidului care a obtinut cele mai multe voturi – in măsura in care poate organiza o majoritate. Mi-a plăcut concluzia de aseară a lui Crin Antonescu: presedintele trebuie să desemneze, prima data, pentru formarea guvernului, candiidatul partidului care a obtinut cele mai multe mandate (solutie prevăzută si in proiectul de lege de revizuire a Constitutiei). Asa este. M-as fi bucurat insă dacă Crin Antonescu ar fi spus lucrul acesta si in 2004!
Revenind, cred că desemnarea lui Sevil Shhaideh a fost cea mai bună solutie alternativă. Există, totusi, riscul ca ministrii să nu accepte in intregime autoritatea premierului, mergand la partid, ca la o curte de apel. E adevărat, in lunile următoare, testul important de credibilitate va fi pentru partid. Mai ales in ceea ce priveste calendarul măsurilor anuntate. Primul guvern al acestui mandat ar putea fi, in cazul in care testul nu va fi trecut, un guvern de sacrificiu. Dacă va trece acest test, ar putea să dureze.