Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Indiferent de rezultat, povestea lui rămâne una dintre cele mai extraordinare din istoria sportului - un drum care a pornit de la un diagnostic care i-ar fi putut încheia visul de fotbalist chiar înainte să înceapă.
Un început marcat de o boală rară
Lionel Andrés Messi s-a născut pe 24 iunie 1987, la Rosario, Argentina, într-o familie cu posibilități financiare modeste. Din copilărie a arătat un talent aparte pentru fotbal, fiind înscris de timpuriu de tatăl său la un club local. Însă la vârsta de 11 ani, Messi a fost diagnosticat cu o deficiență de hormon de creștere - o afecțiune care, netratată, i-ar fi limitat sever dezvoltarea fizică și, implicit, șansele de a deveni fotbalist profesionist.
Familia sa nu își putea permite costul tratamentului, iar acest detaliu a devenit, indirect, motivul pentru care Messi a ajuns la Barcelona: clubul catalan a fost singurul dispus să plătească tratamentul medical al tânărului argentinian, în schimbul transferării lui în academia La Masia, la doar 13 ani. A fost, practic, pariul care i-a schimbat viața - și, prin extensie, istoria fotbalului mondial.
Ascensiunea la Barcelona: două decenii de recorduri
Timp de aproape două decenii la Barcelona, Messi a doborât toate recordurile posibile: 10 titluri de campion în La Liga și 4 trofee de Liga Campionilor. Performanțele sale individuale rămân fără egal - un record de 8 Baloane de Aur, primele trei câștigate consecutiv, în 2009, 2010 și 2011, egalând atunci recordul lui Michel Platini. În 2012, cu al patrulea trofeu consecutiv, l-a depășit și pe francez, devenind singurul jucător din istorie cu 4 Baloane de Aur la rând. Al cincilea a venit în 2015.
Potrivit statisticilor FootyStats, de-a lungul carierei, Messi a jucat 870 de meciuri doar în La Liga, marcând 748 de goluri și oferind 169 de pase decisive - cifre care îl plasează, pentru mulți analiști și foști jucători, drept cel mai mare fotbalist din toate timpurile.
Anii de suferință cu naționala Argentinei
Dacă la club totul a mers relativ lin, la națională povestea lui Messi a fost, ani la rând, una de dezamăgiri repetate. A pierdut finala Cupei Mondiale din 2014, în fața Germaniei, apoi a urmat un șir de trei finale consecutive pierdute la Copa América - ultima, în 2016, la loviturile de departajare. Presiunea și frustrarea au fost atât de mari, încât Messi a anunțat, la doar 29 de ani, că se retrage de la echipa națională - o decizie asupra căreia a revenit ulterior, la insistențele fanilor și ale colegilor de generație.
Anii aceia „fără trofee cu tricoul Argentinei" au alimentat ani de zile o dezbatere dureroasă pentru fani: putea fi considerat cel mai mare din istorie cineva care nu reușise să câștige nimic cu propria țară, spre deosebire de rivalii săi eterni, Cristiano Ronaldo sau chiar Diego Maradona, eroul argentinian din 1986?
Răscumpărarea: Copa América 2021 și Cupa Mondială din Qatar
Răspunsul a venit în 2021, când Argentina a câștigat, în sfârșit, Copa América, prima reușită majoră a lui Messi cu tricoul național. A fost momentul de cotitură emoțională care a pregătit terenul pentru apoteoza din decembrie 2022: finala Cupei Mondiale din Qatar, câștigată de Argentina în fața Franței, într-unul dintre cele mai spectaculoase meciuri din istoria turneului. Messi a încheiat acel turneu cu 7 goluri, inclusiv o dublă chiar în finală, iar trofeul i-a adus, în același an, al optulea Balon de Aur din carieră - de această dată, cărat aproape în întregime de performanța de la Mondial.
A fost momentul în care Messi și-a completat, în sfârșit, vitrina de trofee și și-a găsit liniștea de care avea nevoie în tricoul Albiceleste - după ani în care fusese, adesea, criticat nedrept pentru eșecurile unei echipe întregi.
Ultimii ani: Miami și o ultimă Cupă Mondială
După o perioadă relativ ștearsă la Paris Saint-Germain, Messi a ales, în 2023, o mutare surprinzătoare peste ocean, la Inter Miami, clubul patronat de David Beckham. A transformat complet echipa din Florida, aducând primele trofee din istoria clubului - Leagues Cup și MLS Supporters' Shield -, iar în toamna lui 2025 și-a prelungit contractul până la finalul sezonului 2028.
La Cupa Mondială din 2026, la 39 de ani, Messi a arătat că timpul încă nu i-a diminuat clasa: a marcat 5 goluri chiar în primele meciuri ale turneului, egalând un record istoric al lui Miroslav Klose încă din faza grupelor, apoi stabilind un nou record absolut de goluri marcate pentru națională. Performanțele sale de la acest turneu i-au crescut, potrivit platformei de pariuri Polymarket, și șansele de a câștiga un al nouălea Balon de Aur, într-o cursă în care rămâne, totuși, în urma unor nume mai tinere precum Lamine Yamal sau Ousmane Dembélé.
Un campion definit de reziliență
Dincolo de goluri și trofee, povestea lui Messi rămâne, în esență, una despre reziliență: un băiat cu o boală rară, care nu avea resursele financiare să se trateze, ajuns cel mai titrat jucător din istoria fotbalului, cu 44 de trofee de club și națională adunate până acum, potrivit FootyStats. A trecut prin ani de critici nemeritate, prin finale pierdute care l-au făcut, la un moment dat, să vrea să renunțe la echipa națională, și a reușit, la peste 35 de ani, să-și rescrie complet povestea.
Dacă duminică va juca ultima sa finală de Cupă Mondială, indiferent de rezultat, Messi urcă pe teren nu ca un jucător care caută să-și dovedească ceva, ci ca unul care și-a demonstrat deja totul - un „ultim tango" care închide, cu stil, cariera unuia dintre cei mai mari sportivi pe care i-a văzut vreodată lumea.
Messi și Yamal: predecesorul și moștenitorul
Duelul de duminică nu e doar Argentina contra Spaniei - e, simbolic, o întâlnire între generația care se stinge și cea care abia se aprinde. Iar relația dintre cei doi are un fir aparte, țesut din respect reciproc, dar și din refuzul explicit al lui Yamal de a fi comparat cu marele argentinian.
Messi însuși a vorbit deschis despre tânărul spaniol, într-un interviu acordat publicației The Touchline: „Din noua generație de jucători, pentru mine Lamine Yamal este cel care îmi amintește cel mai mult de mine în primii mei ani. Nu există nicio îndoială, pentru mine Lamine este cel mai bun din această generație. Datorită a ceea ce a realizat până acum și a viitorului pe care îl poate avea." Chiar și fostul antrenor al Barcelonei, Xavi, a remarcat, într-un text pentru The Athletic, că asemănarea dintre cei doi ține mai puțin de stilul de joc și mai mult de mentalitate - încrederea în forțele proprii și dragostea pentru minge -, avertizând totodată împotriva presiunii pe care astfel de comparații o pun pe umerii unui jucător atât de tânăr.
Yamal, la rândul lui, a respins constant paralela, cu o umilință surprinzătoare pentru un jucător de doar 18 ani. „Nu mă compar cu el, pentru că nu mă compar cu nimeni - cu atât mai puțin cu Messi. Nu cred că are sens această comparație", a declarat el înaintea unei semifinale de Liga Campionilor. Într-un interviu pentru emisiunea „60 Minutes", a mers și mai departe: „Îl respect, dar nu vreau să joc ca el! Nu vreau să fiu Messi! Pentru mine, el este cel mai bun din istorie... dar eu îmi doresc să-mi urmez propriul drum." Interesant, tânărul spaniol a recunoscut chiar că modelul lui din copilărie n-a fost Messi, ci brazilianul Neymar - deși a purtat, la fel ca argentinianul, tricourile ambilor pe stadion, în copilărie.
Dincolo de declarații, cifrele arată cât de repede s-au schimbat rolurile: la 18 ani, Yamal are deja o cotă de piață estimată la 200 de milioane de euro, în timp ce Messi, la 38-39 de ani, e evaluat la doar 18 milioane, potrivit Transfermarkt - o statistică rece, dar grăitoare, despre trecerea ștafetei într-un sport care nu așteaptă pe nimeni. Dacă duminică cei doi se vor înfrunta direct în finală, va fi, simbolic, chiar mai mult decât un meci pentru trofeu: o imagine vie a felului în care fotbalul își transmite, de la o generație la alta, propriile legende.
Citește pe Antena3.ro
