Alertă în agricultură: fermierii români riscă dependența de corporații prin noile reguli UE pentru semințe modificate genomic
Agricultura românească se află într-un moment de tensiune și incertitudine, pe fondul discuțiilor europene privind noile tehnici genomice (NTG). Aceste tehnologii, prezentate la nivel comunitar drept o soluție pentru creșterea sustenabilității și a productivității agricole, sunt privite cu îngrijorare de o parte a experților și organizațiilor din domeniu.
În centrul dezbaterii se află modul în care aceste reglementări pot influența controlul asupra semințelor, trasabilitatea produselor și, în final, independența fermierilor.
Îngrijorări privind controlul asupra semințelor
Potrivit criticilor acestor modificări legislative, simplificarea procedurilor de introducere pe piață a plantelor obținute prin NTG ar putea reduce nivelul de control și transparență pentru anumite categorii de produse agricole.
Se ridică astfel întrebarea dacă accentul pus pe inovație nu va duce, în timp, la o dependență crescută a fermierilor față de companiile care dețin patentele genetice ale semințelor.
Semnal de alarmă din partea Pactului Național de Dezvoltare
În acest context, Pactul Național de Dezvoltare atrage atenția asupra riscurilor pe care le presupune adoptarea necritică a acestor reglementări la nivel național. Organizația solicită măsuri urgente pentru protejarea agriculturii românești și reducerea vulnerabilităților sistemului agricol.
„Agricultura României riscă să fie confiscată economic. Este momentul să acționăm! Pactul Național de Dezvoltare, lansează un avertisment ferm privind consecințele adoptării la nivel european a normelor privind noile tehnici genomice (NTG), pe care le consideră un punct de cotitură major pentru agricultura României. Sub pretextul inovării și sustenabilității, Europa deschide poarta unui nou tip de dependență: controlul agriculturii prin patente. Fermierii riscă să devină simpli utilizatori de tehnologie controlată de corporații. Noile reglementări europene creează un cadru simplificat pentru introducerea pe piață a plantelor obținute prin NTG, în special pentru categoria considerată echivalentă cu plantele convenționale. Specialiștii atrag atenția că aceste schimbări pot reduce cerințele de control, trasabilitate și transparență pentru o parte semnificativă a produselor. Problema nu este tehnologia în sine, ci cine o controlează. Dacă nu intervenim rapid, piața semințelor, producția agricolă și chiar hrana vor fi dictate de drepturi de proprietate intelectuală, nu de interesele fermierilor sau ale consumatorilor. România trebuie să reacționeze ACUM Pactului Național de Dezvoltare propune un pachet urgent de măsuri strategice pentru protejarea agriculturii naționale: Zonarea de siguranță genetică (ZNE-NTG), Pașaport genetic obligatoriu pentru semințe, Fond național de protecție a fermierilor, Subvenții pentru suveranitate agricolă și Capacitate reală de control – laborator național NTG. Un moment critic pentru viitorul agriculturii Nu discutăm doar despre semințe. Discutăm despre suveranitate alimentară, despre dreptul fermierului român de a produce liber și despre sănătatea consumatorului. Dacă statul nu acționează, vom importa nu doar produse, ci și dependență. Solicităm intervenția urgentă a Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru adoptarea unui mecanism național de „securitate biologică”, capabil să protejeze agricultura românească într-un context european în rapidă schimbare. România are încă resursele, cercetarea și fermierii necesari pentru a rămâne independentă. Dar fereastra de timp este foarte scurtă. Este momentul deciziei!” a declarat Dr. ing. Nicu Vasile, Președinte Pactul Național de Dezvoltare.
Propuneri de măsuri și miza pe termen lung
Dincolo de dezbaterea tehnică, miza principală rămâne una economică și strategică: cine controlează lanțul alimentar în următorii ani. Susținătorii măsurilor de protecție consideră că România trebuie să investească în cercetare, infrastructură de testare și în susținerea soiurilor autohtone, pentru a reduce dependența de importuri.
În același timp, rămâne deschisă discuția despre echilibrul dintre inovație, siguranță alimentară și autonomie agricolă, într-un context european aflat în continuă schimbare.