„Subiectul acestei cărți, ca de altfel subiectul aproape tuturor celorlalte cărți ale mele, este cititul, cea mai specific umană dintre toate activitățile creatoare. (...) Venim pe lume având ca scop să găsim narativul în tot ce ne‑nconjoară: în peisaj, pe cer, pe chipurile celorlalți și, bineînțeles, în imaginile și în cuvintele pe care specia noastră le creează. Ne citim propriile vieți și pe ale celorlalți, citim societățile în care trăim și pe cele ce se află dincolo de granițele noastre, citim imagini și clădiri, citim ceea ce se găsește între copertele unei cărți. Acest ultim gest este esențial. Pentru mine, cuvintele aflate pe o pagină oferă coerență lumii.” – Alberto Manguel
Printre definiții ale cititorului ideal, mai serioase („Cititorul ideal are principiile morale ale lui Don Quijote, aleanul lui Madame Bovary, dorințele carnale ale Nevestei din Bath, spiritul aventuros al lui Ulise și firea lui Holden Caulfield, cel puțin pe parcursul povestirii.”) și mai puțin serioase („Cititorul ideal are un simț al umorului nemaipomenit.”), sau ale bibliotecii ideale („Biblioteca ideală oferă oricărui cititor acces la rafturi. Cititorului trebuie să i se permită libertatea întâlnirilor întâmplătoare.”), și punând fiecare eseu sub semnul aventurilor lui Alice în Țara Minunilor sau în Țara din Oglindă, Alberto Manguel ne oferă în acest volum, ca de altfel în fiecare dintre cărțile sale, una dintre cele mai seducătoare și fascinante pledoarii pentru arta lecturii. Prin excelență Cititorul seducător și, la rândul lui, sedus de fascinația cărților, ne este maestru călăuzitor prin pădurea livrescă formată din cărțile și bibliotecile lumii, și în care suntem mai mult decât bucuroși să ne pierdem înainte de a ne trasa propriile cărări.
„[În aceste eseuri]... Manguel ne amintește comunitatea la care aderăm de fiecare dată când deschidem o carte, fie că este una nouă sau un volum prețuit din tinerețea noastră.” – Publishers Weekly
Împărtășindu-ne experiențele sale de cititor, cu un stil care se remarcă prin umor fin și erudiție, Alberto Manguel susține în această excelentă culegere de eseuri că lectura, în sensul său cel mai larg, definește specia noastră. Citirea propriilor vieți și ale celorlalți, citirea societăților în care trăim și a celor care se află dincolo de granițele noastre, citirea lumilor care se află între copertele unei cărți sunt esența acestui volum.
Cele 39 de eseuri care compun Un cititor în Pădurea din Oglindă explorează arta cititului și a scrisului, identitatea pe care ne-o oferă literatura, legăturile dintre politică și cărți și dintre cărți și lumea fizică. Pentru Manguel și cititorii săi, cuvintele, în ciuda tuturor piedicilor, dau coerență lumii și ne oferă „câteva locuri sigure, la fel de reale ca hârtia și la fel de încurajatoare ca cerneala".
„Există multe feluri în care cuvintele ne construiesc lumea din jur, însă una dintre cele mai seducătoare expresii pe care o pot lua cuvintele și lucrurile este cea pe care le-o dă Alberto Manguel în eseurile sale dedicate cărților. Cititor avid, implicat, gelos (nu împrumut cărți), subversiv, nesățios (În biblioteca ideală nu există cărți interzise și nici cărți recomandate), curios, senzual, tenace, ideal, împătimit, libertin (Deasupra ușii bibliotecii ideale stă scris «Citește ce vrei») sau chiar superficial (Cititorul ideal judecă o carte după copertă), Manguel este cititorul total, cel pentru care lumea e o carte fără început și fără sfârșit.
Îl iubesc pe Manguel prin fiecare rând scris, dar l-am adorat de-a dreptul când am citit că în biblioteca lui sunt mii de romane detectivistice, însă foarte puține de spionaj. Pentru că așa ne alegem noi, cititorii, cărțile și preferințele de lectură: aleatoriu, inexplicabil și indubitabil convinși de justețea alegerilor noastre.
«Cred că suntem, în miezul ființei noastre, animale cititoare și că arta lecturii, în accepțiunea ei cea mai largă, ne definește ca specie», spune Alberto Manguel și în această definiție găsim fundamentele cele mai profunde ale naturii noastre umane.” – Laura Câlțea
Alberto Manguel (născut în 1948 la Buenos Aires) este un scriitor, traducător și editor argentinian. La 16 ani, în timp ce lucra la Librăria Pygmalion din Buenos Aires, l-a cunoscut pe Jorge Luis Borges, cu care a legat o prietenie aparte, citindu-i vreme de patru ani (Borges era deja orb). Manguel este autorul a numeroase cărți, precum The Dictionary of Imaginary Places (scrisă împreună cu Gianni Guadalupi în 1980), Istoria lecturii (1996), Biblioteca nopții (2006), Homer's Iliada and Odyssey: A Biography (2008) și romanul News From a Foreign Country Came (1991).
Manguel crede în importanța centrală a cărții în societățile scrisului în care, în ultima vreme, actul intelectual și-a pierdut cea mai mare parte din prestigiu. Bibliotecile („rezervoarele memoriei colective") ar trebui să fie simbolul nostru esențial, nu băncile.