În deschidere, câteva aprecieri critice dinspre profesorul Paul Cernat: „Autor cultivat, cu studii filologice și economice la Berlin și Paris, poet livresc și modernist neoclasic, Alexandru A. Philippide a fost, printre altele, un iscusit baladist cult, format la școala romantismului german și demn premergător al Cercului Literar de la Sibiu (mai ales Ștefan Augustin Doinaș descinde literar din el). Puține la număr, volumele de versuri Aur sterp, Stânci fulgerate, Visuri în vuietul vremii, dar și singurul volum postbelic antum (Monolog în Babilon, 1967) au fost suficiente pentru a-l impune ca pe unul dintre poeții români de prim-plan ai secolului XX”.
Creator de proză fantastică neagră
Pe același fir: „Stilul său academic, aparent fără vârstă, l-a făcut să intre, de la o vreme, într-un con de umbră. Traducător prodigios, Alexandru A. Philippide a fost și un bun eseist cu deschidere umanistă (Studii și portrete literare, Considerații confortabile, Studii de literatură universală, Scriitorul și arta lui, Puncte cardinale europene). Considerațiile sale avizate despre literatura română și universală, dar și despre genurile paraliterare, merită redescoperite. A fost și un notabil autor de proză fantastică neagră (Îmbrățișarea mortului, Floarea din prăpastie), fără să persevereze, din păcate, pe această linie”.
Pastel flamand
Mai jos, un pastel celebru cândva, copiat parcă după maeștrii flamanzi:
Pastel
Pe dealuri dogorite de podgorii
Aprinse-n vânăt crunt de poamă coarnă,
Din șița unui soare roș cocorii,
Ca niște sâmburi negri, se răstoarnă.
Din pâlnii de azur, cu zurgălăi
De stele mici ca ghimpi de aur iată
Ca noaptea se revarsă peste clăi,
Stropind cu verde luna-ncovoiată
În punte peste-ntunecimi de văi.
Căni pline; focuri roșii; chiot; noapte -
Un vânăt zbor de prune coapte piere,
Dezmiardă-n drum parfum de piersici coapte,
Harbuji buzați, gutui, bronzate pere.
De undeva s-aprinde-un rug de struguri,
Pe care arde-o lună de lămâie;
Pe cer stau stele verzi ca niște muguri,
Și vântul vine-mprăștiind tămâie.
În mreaja vrejilor de viță verde
Un flutur, cută de văzduh, se pierde.
Ciulind urechile ca două scufii,
Vânăt vioi s-ascunde-n dosul tufii;
Dar vânătorii stau în fânul cramei
De dragul vinului și al pastramei.
Bostani cu pântec cobză, blânzi și lucii,
Cu coada sfârlă verde, dorm prin iarbă;
Un brad bătrân tot mormăie în barbă
Că i-au furat culoarea-n miros nucii.
Pitit în brusturi, un bătrân pitic
Mănâncă morcovi c-un motan peltic.
Foc stins, somn bun, vis blând
Pe drum lung,
Un fir de praf s-a îmbătat și zburdă;
Și-un greier gângav gâdilă prelung
Cu țârâitul lui tăcerea surdă.
Fiu al unui părinte al culturii române
Alexandru A. Philippide a fost fiul profesorului, lingvistului și istoricului Alexandru Philippide (1 mai 1859, Bârlad - 12 august 1933, Iași), autorul unor lucrări fundamentale ale culturii noastre: Introducere în istoria limbei și literaturei române (1888), Principii de istoria limbii (1894), Gramatică elementară a limbii române (1897), Originea românilor - vol. I. Ce spun izvoarele istorice (1925), Originea românilor - vol. II. Ce spun limbile română și albaneză (1928). În 1927, academicianul Alexandru Philippide a înființat Institutul de Filologie Română, care astăzi îi poartă numele. Tot el a redactat, între 1897 și 1906, o primă formă a Dicționarului limbii române, stabilind principiile și metoda de lucru adecvate Dicționarului tezaur al limbii române.
46 de ani s-au împlinit în 8 februarie 2025 de la moartea poetului și lingvistului Alexandru A. Philippide.
„Autor cultivat, cu studii filologice și economice la Berlin si Paris, poet livresc și modernist neoclasic, a fost, printre altele, un iscusit baladist cult, format la școala romantismului german”, Paul Cernat, critic literar
„Stilul său academic, aparent fără vârstă, l-a făcut să intre, de la o vreme, într-un con de umbră”, Paul Cernat