Apelul adresat de către preşedintele Klaus Iohannis partidelor de opoziţie de a construi o alternativă comună la guvernarea PSD-ALDE este departe de a fi suficient pentru a coagula o alianţă coerentă. Potenţialii aliaţi au multe să-şi reproşeze unii altora şi este greu de întrevăzut cât de extinsă va fi platforma comună pe care părţile sunt dispuse să o asume. Cel mai solid argument în favoarea unei alianţe este faptul că niciunul dintre partidele de opoziţie nu are suficientă forţă de a învinge de unul singur colosul PSD.
Până acum, doar PNL şi PMP au anunţat public că sunt dispuse să dea curs îndemnului lui Klaus Iohannis de a constitui un pol politic împotriva social-democraţilor. Liderul PMP, Eugen Tomac, a anunţat încă de marţi că această variantă este singura câştigătoare împotriva colosului PSD. „Singura soluţie pentru a crea o alternativă credibilă la PSD este crearea unui pol politic anti-PSD. Nu există o altă formulă, nici PNL singur nu poate obţine suficiente voturi pentru a crea o majoritate, nici celelalte partide nu sunt suficient de convingătoare încât să obţină rezultate care să le permită să înceapă negocieri după alegeri pentru crearea unei alte majorităţi”, a constatat Tomac. La numai o zi însă, acesta a precizat că declaraţia sa nu înseamnă automat că PMP îl va susţine pe Klaus Iohannis pentru un al doilea mandat. Or aceasta pare o condiţie sine qua non pentru liberali. Astfel, liderul grupului senatorial al PNL, Iulian Dumitrescu, menţiona sprijinul pentru Iohannis printre cele trei ţeluri fundamentale ale opoziţiei unite, alături de apărarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti şi sprijinirea capitalului românesc. În plus, invitaţia lui Dumitrescu sublinia rolul de „vioara întâi” pe care ar trebui să-l aibă PNL care „este singurul partid care poate coagula forţele de opoziţie pe o platformă de acţiune împotriva PSD. Trebuie să începem un dialog onest şi plin de perspective cu forţe politice care fac opoziţie la PSD, cum ar fi USR, PMP sau România Împreună.” Deocamdată, USR şi România Împreună, a lui Dacian Cioloş, nu au oferit un răspuns public clar invitaţiei prezidenţiale. Nici nu se ştie exact dacă se va discuta despre crearea unui mecanism de coordonare a acţiunii politice sau despre constituirea unei alianţe electorale. Fiecare dintre potenţialii aliaţi trebuie să cântărească avantajele şi dezvantajele acestei întovărăşiri. Liberalii au şansa să obţină titlul neoficial de „lider al opoziţiei”, însă alianţele de acest tip avantajează, de obicei, partidele mai mici, precum PMP sau România Împreună, care vor fi uşor suprareprezentate în luarea deciziilor, în pofida unei ponderi mai mici în preferinţele electoratului. Rămâne de văzut dacă liberalii vor reuşi să gestioneze relaţia cu un partener turbulent ca USR sau vor prefera să continue să facă ochi dulci către ALDE, cum s-a întâmplat chiar şi după alegerile parlamentare din 2016. În cazul USR, este de urmărit dacă ura faţă de PSD-ul lui Liviu Dragnea se va dovedi mai puternică decât calculele politice pragmatice. Lideri ai USR şi-au exprimat iritarea faţă de poziţia lui Iohannis faţă de guvernarea de stânga, preşedintele fiind acuzat că este prea conciliant faţă de social-democraţi. Mai mult, Dan Barna a anunţat încă de la începutul anului că Uniunea va avea propriul candidat la alegerile prezidenţiale din 2019, doleanţă legitimă pentru un partid care doreşte să îşi consolideze prezenţa în peisajul politic. Un alt dezavantaj ar fi că USR nu mai poate poza în partid antisistem din moment ce încheie o alianţă cu un partid vechi precum PNL, pe care l-a acuzat deseori că este şi el responsabil pentru tarele sistemului politic. În plus, vor trebui să pună capăt atacurilor în direcţia liberalilor prin care încearcă să obţină electorat, din moment ce este greu de crezut că vor putea lua voturi de la electoratul PSD. Pentru PMP, partid afectat serios de plecările din grupurile parlamentare, alianţa opoziţiei ar fi un colac de salvare, chiar şi cu preţul renunţării la un candidat la prezidenţiale care să funcţioneze ca locomotivă electorală. Retragerea lui Traian Băsescu de la conducerea partidului i-a făcut pe cei de la PMP frecventabili pentru PNL, mai ales că vechii liberali au multe să-i reproşeze fostului preşedinte. Este greu de estimat ce va face Dacian Cioloş, acesta iritând mulţi liberali, printre care şi Ludovic Orban, pentru faptul că a evitat să se asocieze public cu PNL pe vremea când era prim-ministru. În plus, România Împreună încă nu a trecut niciun test electoral, aşa că nu are o forţă de negociere care să bazeze pe altceva decât popularitatea lui Cioloş, iar mulţi dintre susţinătorii săi îl văd ca alternativă a dreptei la Iohannis, situaţie inacceptabilă pentru PNL.
Preşedintele Klaus Iohannis a făcut apel luni la politicienii din Opoziţie să lase deoparte „interesele mărunte” şi „orgoliile” şi să pună mai presus interesul ţării, preşedintele transmiţându-le că interesul românilor din acest moment ar fi stoparea abuzurilor coaliţiei guvernamentale. Amintindu-le că alternativa nu vine de la sine, şeful statului a cerut partidelor de opoziţiei să colaboreze între ele.
Recent, organizaţii din teritoriu ale PNL, USR şi PMP au început să colaboreze pentru strângerea de semnături privind iniţiativele fiecărei formaţiuni, precum „Fără penali în funcţii publice” sau alegerea primarilor în două tururi.
Necunoscuta UDMR
Până acum, nimeni nu s-a arătat dispus să invite UDMR în viitoarea construcţie anti-PSD, mai ales că Uniunea a spus de două ori „pas” invitaţiei PNL de a susţine moţiunile de cenzură împotriva guvernelor PSD. Oricum, PMP are o retorică asumată naţionalistă şi antimaghiară şi nici în PNL nu lipsesc vocile care reacţionează dur la orice revendicare a UDMR, mai ales în cazul celor cărora social-democraţii le dau curs.