Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Regimurile care pornesc conflicte militare încearcă să-și convingă conaționalii că decizia de a lupta este perfect justificată, iar sacrificiile vor fi suportabile și nu vor influența semnificativ viețile propriilor cetățeni.
Timp de peste patru ani, Kremlinul a încercat să mențină iluzia unui război îndepărtat, controlat și fără consecințe directe pentru marile centre urbane ale Rusiei.
În Moscova, viața a continuat aproape normal: festivaluri, parade, evenimente publice, efecte relativ limitate ale penuriei de produse și aparența unei stabilități pe care Vladimir Putin a transformat-o într-un instrument politic esențial pentru propria putere.
Mesajul transmis populației a fost simplu - Rusia desfășoară o „operațiune militară specială”, limitată și necesară, iar sacrificiile vor fi suportate în principal de regiunile periferice ale federației.
Deși peste un milion de soldați ruși au fost uciși sau răniți, Kremlinul a evitat, aparent, mobilizarea masivă din Moscova și Sankt Petersburg, preferând să trimită pe linia frontului „carnea de tun” recrutată din regiunile îndepărtate ale Rusiei.
Această construcție propagandistică începe însă să se prăbușească.
Atacurile recente ale Ucrainei asupra Moscovei au produs mai mult decât simple pagube materiale sau perturbări logistice. Acestea au lovit direct în principalul „activ politic” al lui Putin - percepția asupra controlului total.
Pentru prima dată după începutul invaziei, locuitorii capitalei ruse au fost confruntați vizibil cu ideea că războiul îi poate atinge în mod direct.
De altfel, semnalele au devenit imposibil de ignorat. La începutul acestei luni, parada anuală dedicată victoriei împotriva Germaniei naziste - un simbol central al patriotismului și al mitologiei izbânzii sovietice - a fost surprinzător de scurtă și lipsită de mare parte din tehnica militară obișnuită, trădând teama Kremlinului față de eventuale atacuri ucrainene cu drone.
O săptămână mai târziu, Ucraina a lansat sute de drone și rachete de croazieră asupra capitalei ruse. Operațiunea - un contraatac spectaculos după bombardamentele masive rusești asupra Kievului și altor orașe ucrainene cu două zile înainte - a demonstrat că multiplele inele de apărare aeriană din jurul Moscovei sunt serios compromise.
Faptul că apărarea aeriană a capitalei a fost penetrată a transmis un mesaj devastator pentru regimul lui Putin: Rusia nu mai poate garanta securitatea propriului centru de putere.
Narațiunea construită de liderul rus - aceea a unei simple „operațiuni militare speciale”, fără impact asupra elitelor și clasei de mijloc din Rusia - începe acum să se destrame complet. Iar orice afirmație oficială, potrivit căreia Moscova poate rămâne în afara războiului, a dispărut.
Istoria nu iartă
Istoria arată că derularea cursului războaielor se poate schimba decisiv, atunci când un stat pierde controlul asupra propriei narațiuni; când liderii nu mai reușesc să se convingă nici pe ei înșiși, nici populațiile pe care le conduc că victoria este aproape.
Spre exemplu, deși Ofensiva Tet, din 1968, lansată de Vietnamul de Nord și Vietcong, a fost un eșec militar, amploarea atacurilor din Vietnamul de Sud i-a făcut pe mulți americani să ajungă la concluzia că efortul SUA de a susține guvernul de la Saigon era sortit eșecului.
Forțele comuniste au atacat simultan peste 100 de orașe și obiective militare din Vietnamul de Sud, inclusiv capitala Saigon. Unul dintre cele mai șocante momente a fost atacul asupra Ambasadei SUA din Saigon, simbol al prezenței americane în regiune.
O paralelă istorică poate și mai relevantă este oferită de Japonia celui de-Al Doilea Război Mondial. După atacul de la Pearl Harbor, propaganda internă japoneză a prezentat victoriile timpurii ale țării drept mult mai decisive decât erau în realitate și a asigurat constant populația că războiul împotriva SUA curge în favoarea Japoniei.
Tonul a rămas același chiar și după Bătălia de la Midway din iunie 1942, atunci când forțele americane au oprit și apoi au început să inverseze expansiunea teritorială japoneză. În acea confruntare, Japonia a pierdut patru portavioane de mari dimensiuni, în timp ce SUA au pierdut unul singur.
În ciuda acestui eșec major, autoritățile japoneze au continuat să transmită populației că războiul decurge conform planului. Propaganda oficială a recurs la minciuni flagrante, susținând că Japonia ar fi scufundat două portavioane americane la Midway și ar fi pierdut doar unul propriu.
În iunie 1944 însă, această farsă propagandistică nu a mai putut fi susținută, odată cu ofensiva SUA pentru cucerirea Insulelor Mariane, campanie care, odată reușită, urma să aducă teritoriul japonez în raza bombardierelor americane „B-29 Superfortress”, cea mai nouă armă strategică a SUA la momentul respectiv.
Japonia și-a concentrat ultimele resurse pentru apărarea insulelor, însă a fost înfrântă în Bătălia din Marea Filipinelor. În bătăliile de la Saipan, Tinian și Guam, SUA au preluat controlul asupra unor poziții strategice cruciale.
Aceste victorii anticipau faptul că Tokyo ar fi urmat să intre în scurt timp sub un atac aerian direct. Guvernul japonez nu a mai avut de ales și a fost obligat să admită realitatea.
O realitate greu de ignorat
Paralela cu Rusia de astăzi nu este perfectă, dar devine tot mai greu de ignorat.
Deocamdată, este dificil de estimat în ce măsură informațiile despre consolidarea capacităților Ucrainei - și despre vulnerabilitatea tot mai evidentă a Moscovei - vor schimba opinia publică din Rusia, mai ales în condițiile unei cenzuri severe.
Pentru a menține populația în ignoranță, regimul lui Putin a înăsprit restricțiile privind utilizarea internetului. Cu toate acestea, în ultimele zile au circulat imagini cu ruși șocați de vulnerabilitatea capitalei lor. Chiar și presa rusă a fost nevoită să relateze despre capacitățile Ucrainei, iar un ziar a descris atacul cu drone drept „îndrăzneț”.
Ucraina întâmpinase anterior dificultăți în utilizarea sistemelor de armament cu rază lungă și precizie ridicată, însă acum pare să-și fi îmbunătățit atât capacitatea de lovire, cât și producția militară.
În contraatacul asupra Moscovei, sistemele ucrainene au lovit mai multe obiective strategice: o fabrică de componente electronice, infrastructură petrolieră și alte facilități importante.
Chiar și principalul aeroport al Moscovei și-a suspendat temporar activitatea din cauza atacului. După ce a reușit o dată să străpungă apărarea capitalei ruse, este aproape sigur că Ucraina va repeta astfel de operațiuni.
În acest context, Putin va trebui probabil să vorbească mult mai sincer cu conaționalii lui despre efectele catastrofale ale războiului său.
La mai bine de patru ani de la ceea ce trebuia să fie o campanie de trei zile, Rusia nu mai pare să găsească deloc drumul spre victorie. Și, cu cât rușii înțeleg mai clar această realitate, cu atât Putin este pus într-o situație tot mai dificilă.
Citește pe Antena3.ro
