A împlinit 23 de ani în luna aprilie și este CEO al companiei de recrutare Adecco pentru o lună. Ana-Maria Mareș a fost selectată din 444 de tineri, iar finala a fost una care a presupus atât cunoștințe, cât și aptitudini demne de un CEO. La vârsta la care mulți tineri își încep drumul în viață, Ana-Maria are o lungă listă de realizări. Acum are șansa să conducă o echipă cum este cea de la Adecco. “Am emoții, este o experiența nouă și sunt entuziasmată, deoarece, pentru mine, orice început este o nouă provocare”, ne-a declarat ea.
Jurnalul Național: Cum ai auzit de proiectul celor de la Adecco?
Ana-Maria Mareș: De la un prieten de familie, care mi-a trimis linkul cu site-ul unde puteam să-mi depun CV-ul. Am citit că aş putea avea această oportunitate de a lucra alături de country managerul de la Adecco și să văd cum se conduce o companie, cum se conduc echipe mari. Mi-a plăcut mult ideea și mi-am zis că merită să încerc.
Jurnalul Național: Din ce domeniul vii?
A.M.M.: Am terminat Universitatea Națională de Artă Teatrală şi am o licență în Imagine de film, iar acum sunt în anul întâi la master, la aceeași specializare. Totuși, lucrurile pe care le-am făcut de-a lungul filmărilor, vorbesc aici de coordonarea, motivarea echipelor, time management-ul, sunt lucruri care sunt folosite şi în business. Faptul că-n producția de film lucrăm pe baza unui plan, al unui buget, al unor obiective denotă că există conexiuni între cele două activități. În ambele cazuri vorbim despre planuri, contracte, facturi, parteneri...
J.N.: Când te gândești la film, te gândești la cineva cu o fire artistică, nu prea te aștepți să fie preocupat de facturi și contracte...
A.M.M.: Şi eu când am dat la facultate mă gândeam că mă duc într-un mediu boem. De fapt, combini o parte creativă cu o altă parte mai pragmatică. Latura artistică nu exclude buna organizare, ba chiar pot să spun că fac casă bună împreună.
J.N.: Filmul e și el o industrie...
A.M.M.: Da, o industrie în care bugetul contează foarte mult. Ai nevoie de multe resurse ca să faci un film.
J.N.: Cum ai ajuns să faci film?
A.M.M.: Am făcut Colegiul Naţional Bilingv George Coșbuc, am terminat pe filiera umanistică. Aici am avut foarte multe oportunități de a face activități extrașcolare, am fost încurajați să mergem să învățăm lucruri practice, am făcut voluntariat, am fost foarte implicată. În clasa a X-a am aplicat la TIF, acolo există un workshop pentru liceeni, se selectează 15 tineri din toată țara, care stau acolo pe tot parcursul festivalului și fac un film alături de profesioniștii din domeniu. Adică un training intensiv de o săptămână. Am fost selectată, mi-a plăcut foarte mult și după asta am început să fac tot felul de filmulețe.
J.N.: Ești pasionată de film, e cariera pe care ţi-ai ales-o. Acum vei fi manager pentru o lună la Adecco, o companie de resurse umane. Această schimbare o privești ca pe o experiență sau mai degrabă ca pe o oportunitate?
A.M.M.: Cred că, odată ce se ivesc oportunitățile sau vin momente în care ai de ales, atunci trebuie să-ţi cântărești cel mai bine drumul. Acum nu știu să zic exact, dar pot să spun că mi-ar plăcea să combin partea de film, de video, cu faptul că-n domeniul de business s-a dezvoltat foarte mult ideea de videografie, de campanii și materiale video pentru promovare in mediul online.
J.N.: Cum vezi tu sistemul de învățământ românesc prin prisma experienței tale și a colegilor și prietenilor tăi?
A.M.M.: Eu cred că sunt foarte multe lucruri de îmbunătățit și toți cei implicați trebuie să schimbe ceva. Ministerul Educației trebuie să aducă în prezent curriculumul național și programele de învățământ, iar acestea să fie mult mai bine corelate cu piața muncii, ca să scăpăm de discrepanța dintre ce înveți și ce ți se cere la primul job. Să fie mai aplicate, mai aduse în prezent.
J.N.: Cine să vină în învățământ pentru 1.100 de lei cât este salariul unui profesor debutant...
A.M.M.: Da, eu știu ce spuneți. Dar la noi, la facultate, au venit oameni tineri, care chiar au avansat destul de repede, acum sunt lectori. Tocmai pentru că au strâns studenții în jurul lor. Cred că depinde foarte mult de implicarea pe care vrei să o ai în ceea ce vrei să faci. Cred că și noi, studenții, ar trebui să fim mai implicați, să ne organizăm mai bine în asociații studențești și să identificăm și noi problemele, și să propunem și noi soluții. Și, nu în ultimul rând, și companiile și mediul privat ar trebui să vină mai mult către absolvenți, către tineri, și să le ofere șansa de a-i pregăti.
J.N.: Ție cum ți se pare România astăzi?
A.M.M.: Mi se pare un loc cu foarte mult potențial, dar și cu multe lucruri pe care trebuie să le îmbunătățim. Puteam să plec afară, am fost afară în schimburi de experiență, în Italia, într-un liceu din Sicilia, am fost și într-o școală de vară în Anglia, aș mai pleca afară la o specializare, dar eu m-aș întoarce aici.
J.N.: Te-ai întoarce pentru că tu crezi că aici ai cele mai mari șanse să te realizezi profesional, pentru familie sau din patriotism?
A.M.M.: Cred că este o combinație, nu cred că acolo nu aș avea șanse, dar cred că, dacă m-am născut aici și cumva țara asta, așa cum a fost ea, m-a crescut, am și eu datoria să o schimb, cumva. Dacă fiecare ar fi cât de cât bun în ceea ce face, atunci lucrurile ar merge mult mai bine.
J.N.: Dacă ai fi premier sau președinte, ce ai schimba ca lucrurile să meargă mai bine?
A.M.M.: Aș lucra în primul rând la transparență și la nivelul de corectitudine din administrație: oamenii să nu mai poată atât de mult să fenteze legile. Și, apoi, mai este implicarea. Adică aș vedea o societate în care oamenii sunt mai puțin axați pe ”nu am nicio șansă, nu pot, țara asta e nu știu cum” și aș încerca să schimb un pic percepția asta a noastră, care, din păcate, este destul de generalizată.
J.N.: De unde vine, tu de ce nu o ai?
A.M.M.: Vine din felul cum privești lucrurile. E perspectiva. Nu neapărat optimistă. Eu sunt o fire optimistă, dar nu asta face să am perspectiva asta. Cred că mai degrabă contează unde crezi că-ţi este ție locul, să nu vezi că nu se poate și să te uiți un pic mai departe, să vezi de ce nu se poate și de a încerca să găsești soluții. E vorba de drumul pe care-l alegi, ăla ușor de a zice nu sau ăla un pic mai greu în care stai, te chinuiești, te gândești, te dai cu capul de multe obstacole, dar în final ceva-ceva tot se schimbă dacă ai voință.
J.N.: Ce pasiuni mai ai?
A.M.M.: Muzica, am făcut și chitară clasică în liceu, dar îmi place să cânt în cor. Îmi place să ascult muzică. De exemplu, rock alternativ și ceva indie. Îmi place să alerg și îmi plac călătoriile.
“Programele de facultate sunt, de multe ori, învechite, îmbătrânite, iar profesorii, la fel. Ar trebui încurajați tineri profesori care să vină și să aducă o altă mentalitate”.
“Am câștigat Sighișoara Film Festival, cu filmulețul «Cum să schimbi lumea în 99 de secunde» și asta m-a ajutat. Faptul că-mi plăcea și am văzut că a fost și apreciat mi-a dat un imbold să fac asta și pe mai departe”.
“Încă din prima zi la Adecco România am început, împreună cu echipa de management, să identificăm care sunt provocările pe care noile tehnologii le aduc pieței muncii. Pregătim un proiect concret cu care să participăm la competiția globală CEO pentru o lună, în cadrul căreia sunt selectați pentru început 10 tineri din întreaga lume. Câștigătorul va deveni CEO pentru o lună a întregului grup Adecco”
Cine e implicat nu are cum să nu fie văzut
Cinematografia este un domeniu foarte închis, nu e suficient să depui un CV și să aștepți că poate te selectează cineva. Toată lumea îmi spunea, nu ai nicio șansă, ești și fată, mai bine îți alegi altceva mai ușor. Dar la sfârșitul anului doi m-a sunat cineva și m-a întrebat dacă vreau să fac asistență de cameră la un scurtmetraj. Și asta s-a întâmplat pentru că mă știa din școală când puneam osul la treabă, încărcam duba, descărcam duba, adică-mi ajutam colegii,. E important să știe lumea că te miști repede, îți faci treaba și-i ajuți și pe alții. Cine e implicat nu are cum să nu fie văzut.