După ce s-au întors dintr-o vizită în China şi Coreea de Nord, Ceauşeştii erau cuceriţi complet de revoluţia culturală prin care în aceste ţări se revenise la cele mai încuiate dogme, se izgonise orice aer proaspăt, se sufocaseră toţi creatorii îndrăzneţi. De exemplu, unui celebru pianist, care cântase capodopere mondiale, i s-au tăiat degetele. Ceauşeştii au vrut să facă şi ei o revoluţie culturală, să reinstaureze proletcultismul cu oameni având origini sănătoase, proveniţi din uzine şi CAP-uri. Activiştii de partid obtuzi îşi ascuţiseră satârul cenzurii. Anticipând norii plumburii, Adrian Păunescu şi Marin Preda au obţinut o audienţă la Tovarăşul. După ce Păunescu a arătat ce regres ar aduce reinstaurarea obtuzităţilor în artă, Marin Preda, cu privire sticloasă şi glas ferm, a rostit: „Tovarăşe Secretar General, dacă reintroduceţi realismul socialist, eu mă sinucid!”. La prima rostire, Ceauşescu n-a dat curs avertizării, dar Preda continua să repete ca un robot că se sinucide din cauza reactualizării realismului socialist în literatură. Ceauşescu a intrat în alertă, i-a invitat pe scaune şi a încercat să temporizeze, „mai vedem”. Ceauşescu ştia ce curaj avusese Păunescu în acea campanie de susţinere a filmului îndrăzneţ „Reconstituirea”, care până la urmă a umplut sălile. Cei care rău intenţionaţi îl acuză pe Adrian Păunescu că a fost poet de curte linguşitor, să spună cine a scris o poezie la fel de pustiitoare la adresa activiştilor de partid precum Păunescu în „Analfabeţii”. „Cenzori capricioşi ai vremii mele/ O să vă coste scump măruntul moft/ De a ne face nouă zile grele... Nu-i intelectualul - servitor/ Cultura nu-i ceva ca o anexă... V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx/ Să nu-i păstraţi în spirt învăţătura/ Şi voi într-una fără să-l citiţi/ Îl pomeniţi până vă doare gura... V-am spus, concetăţeni analfabeţi/ Şi luaţi aminte şi să ţineţi minte/ Dar nu ştiam că v-aţi născut şi surzi/ Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte”