Andu Peride a vorbit, într-un interviu pentru Antena 3 CNN, despre cât de importantă este imaginea unui om, ce înseamnă luxul cu adevărat, ce e bunul gust şi cum animalele de la care se colectează lâna, pentru materialele ce costă zeci de mii de euro metrul, trăiesc fericite, în aer liber, mult mai bine decât oamenii de rând.
Reporter: Cum a început pasiunea asta a ta pentru moda de lux?
Andu Peride: A început undeva prin 2015. De fapt, a început mult mai devreme. Dar m-a orientat pe brand undeva prin 2015 doar dintr-o ambiţie: am vrut să fac ceva diferit. Pentru că vedeam că bărbaţii se îmbracă la fel. Am vrut să aduc unicitate, să aduc un produs de top, unic. În plus, sunt mulţi care vor să îşi satisfacă dorinţele pe care le aveau când erau mici: poate cineva a văzut un sacou, undeva într-un film şi nu a avut cum să-l reproducă. Iar atunci noi creăm ceva unic şi personalizat.
Reporter: Şi s-a întâmplat? Ai creat acel sacou, din visul unui copil?
Andu Peride: Să ştii că am avut un mire care a avut o redignotă de la curţile regale din Londra, chiar şi ca a regilor Franţei. A avut o redignotă lungă, cu coadă. Era un model foarte interesant. Şi a fost o provocare. A venit, mi-a arătat o poză şi noi ne-am angajat să ducem mai departe proiectul.
Reporter: Dar care a fost viaţa ta, din momentul în care ai decis că vrei să urmezi profesia asta, până în momentul în care ai dat drumul acestui proiect?
Andu Peride: Până să ajung să fac chestia asta, eu am cochetat cu moda. Eu vindeam haine şi înainte. Doar că le aduceam şi le vindeam. Am avut şi o educaţie ok de acasă: cred că am moştenit de acolo bunul gust, adică îmi plac lucrurile – nu neapărat luxul – îmi place bunul gust. Că luxul poate să fie şi de prost gust. Cum, de altfel, bunul gust nu ţine cont de bani.
Aşa m-am dus spre conceptul ăsta de high tailoring, am zis că vreau să mă duc doar pe conceptul acesta de luxury, foarte exclusivist, pentru elita mondială. Şi am reuşit. Să ştii că e ok. Avem un portofoliu destul de ok, suntem pe Vogue Magazine, New York Fashion Magazine, acolo au intrat majoritatea campaniilor noastre.
Ne facem fotografii pe film, analog, cum fac brandurile mari: Prada, Saint Laurent. Nu facem digital, ci analog, cum se făcea odată, pe peliculă de film. Nu ştii ce iese până nu developezi. E adevărat, facem şi un backup digital, ca să vedem ce iese.
Şi am plecat în Italia, am avut norocul – în Napoli oamenii au păstrat foarte mult tradiţia de acum 200 de ani. Deci vorbim de familii care au rădăcini foarte puternice şi din tată-n fiu s-a perpetuat chestia asta. Adică nu neapărat în croitorie, putem vorbi inclusiv de frizerie. Sau în bucătărie, ca bucătari. Am cunoscut familii cu tradiţii de peste 100 şi ceva de ani.
Reporter: Şi ţi-ai găsit acolo un maestru?
Andu Peride: Da. Acolo m-a recomandat cineva, m-a introdus, am stat în atelierele lor. Am văzut toată tehnica pe care ulterior am dobândit-o.
Reporter: Şi cum ai transferat ce ai învăţat în brandul tău?
Andu Peride: Dacă vrei să fiu sincer, eu o să îţi spun că eu nu cos. Nu că nu am aptitudinea asta, de cusut, dar eu fac tiparele, fac styling-ul, fac designul pe fiecare om în parte. Am învăţat despre antropometria corpului, feţei, burtă jos, burtă sus, burtă la mijloc, cocoaşă… Adică sunt multe tipuri de corp, pentru că aşa suntem de la Dumnezeu şi trebuie să ne adaptăm.
În croitoria la comandă e vorba de adaptare. E foarte important să te adaptezi şi pe cerinţa clientului, dar uneori cerinţele clientului se bat cap în cap cu ceea ce poate corpul lui să ducă. E ca în cazul unui balon: tu vrei să-l umfli cât mai mult, dar suportă o anumită presiune.
În timp ce studiam în Italia, am atras şi croitori de aici, ca să pregătesc terenul şi să îi adaptez la tehnică, care da, este croitorie clasică. Am avut şi noi aşa ceva în România, înainte de 1989, la Casa Modei. Hainele se făceau, cumva, la fel.
Reporter: Şi ce s-a schimbat?
Andu Peride: Doar că s-au schimbat anumite chestii: nişte poze, nişte cusături. Am evoluat şi noi, au evoluat şi ei cu anumite tehnici. Maeştrii cu care am stat fac parte din Academia italiană de Croitorie Artizanală. Croitoria la comandă – bespoke se numeşte – be spoke tailoring înseamnă ceva pe care îl dorim, trebuie să fie artizanal, nu există intervenţie de industrial aici. Totul este manual. Eu asta nu înţeleg în România: oamenii nu dau importanţă imaginii. Inclusiv în domeniul afacerilor.
Reporter: Cât de importantă ar trebui să fie imaginea?
Andu Peride: Eu cred că imaginea face peste 60 la sută din tot ceea ce înseamnă prezenţa ta. Şi ulterior siguranţa pe care o prezinţi. Adică nu poţi să te duci la o întâlnire de afaceri chiar în şlapi. E foarte importantă imaginea, pentru că altfel nu s-ar mai fi inventat dress codurile. Dacă nu ar exista, toată lumea ar trebui să fie cu sania, cu fes pe cap, în şlapi, în trening.
Reporter: Îmi povesteai înainte de interviu despre ţesături.
Andu Peride: Ţesăturile noastre vin pe colecţii, pe gramaje, pe densitate. Fiecare are o anumită destinaţie. Nu poţi să te îmbraci cu o anumită ţesătură pe plajă, pentru că nu se potriveşte.
Reporter: Dar pentru asta îţi trebuie o anumită cultură, nu?
Andu Peride: Da.
Reporter: Ei, şi cine îi învaţă pe oameni treburile astea?
Andu Peride: Eu. Pentru că, odată ce ne-au contactat, noi suntem aici să le explicăm chestiile astea, să îi ajutăm să îşi formeze o garderobă în direcţia pe care o vor ei. Nu e neapărat ca, dacă eşti om de afaceri, să ai doar ţinute bussines. Pentru că viaţa aceasta include şi un cocktail, şi o cină, să mergi la teatru... şi trebuie să îţi adaptezi ţinutele.
Reporter: Bun. Şi dacă eu vreau să îmi schimb tot aspectul, de la zero? Eu vin la tine la atelier şi îţi spun asta. Ce se întâmplă din acel moment?
Andu Peride: Îţi prezint nişte modele de îmbrăcăminte, care să surprindă toate dress codurile, toate palierele în care activăm. Pe partea de bussines, de exemplu, un bărbat trebuie să aibă un costum bleumarin, un costum negru. În primul rând, modelele noastre sunt inspirate cel mai mult din perioada interbelică, deci clasic.
Reporter: De ce perioada interbelică?
Andu Peride: Din punctul meu de vedere, este perioada cea mai elegantă şi cu cel mai mare respect de sine. În vremea aceea, domnii aveau pălărie... Ştiu, până te îmbrăcai şi te dezbrăcai dura două ore, dar mi se părea o ţinută foarte complexă: de la bijuterii, ceas de buzunar, butoni, baston la bărbaţi, la femei, cu rochii şi aşa mai departe.
Şi de acolo ne inspirăm în anumite elemente din produs, inclusiv din anii 60 – 70. Spre exemplu, facem reverele jachetelor foarte late.
Reporter: De ce?
Andu Peride: Pentru că în Napoli, maeştrii şi istoricii consideră că un bărbat trebuie să impună respect când intră într-o încăpere prin costumul pe care-l poartă. Şi cum poate face asta? Având reverele foarte late, pentru că reverele foarte late supradimensionează un pic pieptul. Şi, estetic vorbind, dă impresia de putere.
Reporter: Să revenim la garderobă. Ce trebuie să aibă o femeie?
Andu Peride: La femei e identic. Noi transpunem partea masculină la femei, dar fără rochii, fără fuste. Avem costum bussines, pentru garden party – nu vrei să îţi iei o rochie, îţi iei un costum. Ai o nuntă: poate nu mergi în rochie, ca toate femeile, vrei într-un costum. Atunci facem un costum de seară, de nuntă. Ai o nuntă pe malul mării, mergi într-un costum de in sau de mătase.
Reporter: De ce nu faceţi rochii şi fuste?
Andu Peride: Nu ne-am axat pe treaba asta. Nu pot să îţi spun de ce exact, dar mie mi-a plăcut întotdeauna să fac exact ceea ce stăpânesc. Şi să nu intru într-o sferă în care să fiu, cumva, alunecos. Şi atunci am rămas în sfera gentlemen exclusive, inclusiv pentru doamne.
Reporter: Spune-mi despre materiale. De unde le aduceţi? Din ce sunt făcute? Ce înseamnă, de fapt, material de lux?
Andu Peride: Noi colaborăm cu cele mai mari companii de ţesături din lume, care furnizează materiale şi pentru marile case de modă. Dar aici trebuie să facem o mică diferenţă: pentru partea de bespoke, adică pentru cei care fac croitorie haute couture artizanală, autentică, avem acces şi la alte colecţii, care sunt foarte rare. De ce? Pentru că sunt anumite materiale care nu pot fi introduse pe partea industrială. Nu pot fi croite industrial, cusute industrial, ci doar la mână, cu ace speciale, cu aţe speciale. Alea nu le au nici brandurile mari.
Reporter: Dă-mi exemplu de un material de genul ăsta.
Andu Peride: În showroom avem un material de la partenerul nostru, Scabal, care se numeşte Royal Ultimus. De exemplu, cel mai scump material şi mai rar din lume se numeşte vicuña. Nu este lână, ci este o fibră, extrasă de pe burta lamelor din Peru. Incaşii îl considerau „aurul de pe pământ”. Îşi făceau pături din el. Are nişte proprietăţi speciale şi are un păr deasupra. Acelaşi material ţine vara răcoare şi iarna cald.
Este foarte, foarte luxos şi foarte, foarte rar. Este foarte greu de obţinut, pentru că se extrag numai 500 de grame de pe burta lamei şi doar 250 sunt utilizabile.
Reporter: Şi cât costă un metru din lână de lamă din Peru?
Andu Peride: Nu pot să îţi spun. Că e confidenţial. Toate preţurile la materiale sunt confidenţiale. Când vine cineva la noi, noi nu facem preţul costumului în funcţie de preţul materialului. Bine, noi ştim preţul lui, dar nu avem voie să comunicăm preţul. Asta e politica de parteneriat cu furnizorii noştri.
Reporter: Dar mă gândesc că ieftine nu-s.
Andu Peride: Nu. Vorbim de câteva zeci de mii de euro.
Reporter: Metrul?
Andu Peride: Metrul.
Reporter: Şi atunci cât costă un costum la voi?
Andu Peride: Noi avem preţul de pornire de la 1.700 de euro cel mai ieftin costum. Până undeva la 150.000 de euro.
Reporter: 150.000 de euro? Ai făcut costum de 150.000 de euro?
Andu Peride: Nu. Am făcut puţin mai jos.
Reporter: Cât?
Andu Peride: 12.000 de euro.
Reporter: 12.000 de euro. Şi din ce era făcut costumul ăla?
Andu Peride: Nu a fost costum, a fost o jachetă, de fapt.
Reporter: Doar o jachetă...
Andu Peride: Da.
Reporter: Şi ce avea în ea de a costat atât?
Andu Peride: Particule de diamante. Naturale. Este o jachetă full handmade, nu a făcut nimeni în România aşa ceva. Nu este o colecţie care să se poată da la fabrici, că îţi trebuie aţe speciale, ace speciale, că altfel se destramă. E mătase, lână şi fragmente de diamante. Praf de diamante, de la un bijutier din Anvers, iar materialul vine cu certificat de autenticitate de la bijutier.
Iar acest furnizor este singurul care a reuşit să fuzioneze diamantele într-un material.
Reporter: Şi curăţătoriile din ţara noastră ştiu cum se curăţă un astfel de material? Că nu-l bagi la maşina de spălat, nu? Că-ţi sar diamantele din el.
Andu Peride: Nu. Nu ştiu. Aici este o mare problemă.
Reporter: Atunci cum cureţi un astfel de sacou?
Andu Peride: Noi colaborăm cu o curăţătorie în care tipul de acolo şi-a dat doctoratul în ţesături. Trebuie curăţătorie uscată la toate materialele noastre.
Reporter: Păi şi dacă am costumul ăsta, cu praf de diamante, unde îl curăţ în ţara asta?
Andu Peride: La noi. Îl trimiţi la noi. La Iaşi.
Reporter: Şi la cât timp se curăţă un astfel de costum?
Andu Peride: De maxim două ori pe sezon. Pentru că ele sunt tratate. Dacă le cureţi mai mult, rişti să le distrugi ţesătura. Deci vara-primăvara de două ori pe sezon, toamnă-iarnă de două ori.
Reporter: Aceste costume trebuie păstrate în anumite condiţii?
Andu Peride: Da. Pe umeraşele date de noi, în husă şi, în general, după prima sau a doua purtare, trebuie lăsate la aerisit. Deoarece pânza din interior trebuie să ia forma corpului.
Reporter: Spune-mi despre pânza din interior. Care e rolul ei?
Andu Peride: Noi folosim o pânză, full canvas – adică înseamnă că vine pe toată suprafaţa pieptului, de sus până jos, de la umăr la finalul jachetei. Denumirea ei este „floating canvas”, adică ea pluteşte în interiorm, dar este cusută undeva, să zicem pentru 1,70 m, avem undeva între 4.000 şi 6.000 de cusături manuale, în diferite poziţii, doar pe piept. Pentru că această până prezintă nişte particularităţi şi anume: oferă motricitate şi are şi nişte proprietăţi termice.
Ea reglează temperatura corpului şi corpul este ventilat. Atunci când noi purtăm sacoul, intră aerul prin acea pânză, ca să putem fi confortabili pe tot parcursul purtării. Ei, această pânză aduce ţesătura principală la potenţialul maxim, prin aceste cusături pe care noi le facem.
Reporter: Ce înseamnă potenţial maxim?
Andu Peride: Ea vine brut. Dar ajunge la potenţialul maxim de întindere, deoarece corpul va face nişte mişcări. Produsul se obişnuieşte cu corpul, face cunoştinţă cu el la prima purtare, la a doua purtare, vede exact diferenţele de braţe, de cum ridică braţul, ce mişcări face, cât de lungă e haina, ce mişcări face în faţă, la volan, înţelegi?
Şi atunci, pânza asta face anumite reglaje – noi o numim „the second skin”, pentru că îi va cuprinde corpul din ce în ce mai bine după trei-patru purtări.
Reporter: Cum v-aţi descurcat în pandemie? Că atunci stăteam mai toţi acasă, în pijamale.
Andu Peride: În pandemie ne-am trezit fără niciun contract, ca toţi, de altfel. Şi am introdus un serviciu la distanţă: serviciul platinum. Este cel mai luxos serviciu, pentru că ne deplasăm noi la client. Clientul ne poate chema şi în deşert.
Reporter: Unde aţi fost cel mai departe ca să luaţi măsurile unui client?
Andu Peride: Trebuia să ajungem în Pakistan. Chiar în pandemie trebuia să ajungem, dar fiind pandemie, ne-a fost ciudat cu Pakistanul, trebuia să schimbăm multe avioane. Cred că era un şeic, ceva. Şi am zis pas, nu ne-am dus. Dar uite, am lucrat la Monte Carlo, pentru doi dintre PR-ii Prinţului Albert, am avut o prezentare la Club Monaco, unde nu poate intra oricine, că acolo trebuie să fii membru. Avem clienţi în Marea Britanie, în Italia, avem şi în Franţa, în Canada. În general, se oferă cazare, drum. În prealabil vorbim cu clienţii, ca să ştim ce cataloage să luăm la noi, că nu pot să car tot showroomul după mine.
Şi nu mergem doar pentru un costum, ci pentru minim cinci costume. N-am cum să mă deplasez două mii de kilometri ca să fac o pereche de pantaloni.
Reporter: Poţi să îmi dai câteva nume ale clienţilor care au apelat la voi?
Andu Peride: Nu. Nu. Aşa ne-au rugat ei.
Reporter: Câţi oameni ai în echipă? Şi cât durează să faci un costum, din momentul în care clientul a ales materialul?
Andu Peride: Totul e subiectiv aici. Avem trei maeştri croitori, două doamne care lucrează altceva faţă de ceea ce fac ei şi eu, care fac designul, tiparul, styling-ul şi aşa mai departe.
Un costum la comandă, dacă am lucra continuu la el, 10 ore pe zi, cam în patru zile l-am termina. Dar aici implică probe, aşa că nu face nimeni un costum în patru zile sau o săptămână. Termenul de predare e undeva între minim 30 şi 65 de zile, chiar 90, când suntem foarte aglomeraţi.
Reporter: În colecţiile tale, chiar şi bărbaţii poartă multe culori. Cum ai reuşit să-i convingi?
Andu Peride: Noi am introdus foarte multă culoare la bărbaţi. În general, bărbaţii din România nu prea au curaj să poarte culori. Stau în zona de siguranţă.
Reporter: De ce?
Andu Peride: Nu ştiu. Cred că au prejudecăţi. Nu înţeleg de ce. Ori sunt foarte uşor de influenţat de acasă, ori şi-au luat soţii care sunt supărate mereu, ori nu vor să ducă o viaţă mai colorată... Nu ştiu. Psihologic vorbind, să ştii că hainele şi parfumul îţi dau un anumit confort. N-am zis-o eu, am citit şi eu în cărţi.
De exemplu, oile de la care se extrage lâna sau aceste animale pe care partenerii noştri le cresc, trăiesc mai bine decât noi. Ele trăiesc cu muzică clasică, cu parfumuri scumpe, nu sunt stresate absolut deloc, pentru ca firul să fie sănătos. Dacă firul nu este sănătos, nu-ţi mai iese nimic. Aici vorbim de o industrie de miliarde de euro.
Reporter: Ai fost vreodată la vreo fermă de genul ăsta? Ai văzut oi fericite acolo?
Andu Peride: Da. Da. Chiar erau fericite. O să îţi trimit nişte poze (râde – n.r.). Animalele de acolo nu sunt chinuite. Alea nu sunt de mâncat, sunt mulţumite că trăiesc aşa, crede-mă. Nu sunt tratate barbar, ca la alte ferme.
Am avut oferte din China, din India, din Turcia, să luăm materiale de acolo şi am refuzat. Nu am făcut compromisuri.
Reporter: Materialele de unde le iei? Doar din Italia?
Andu Peride: Italia, Belgia şi Marea Britanie.
Reporter: De ce doar din aceste ţări?
Andu Peride: Pentru că aici au sediile şi aici sunt producătorii cei mai de seamă din lume. Vorbim de Loro Piana, Scabal, Cerruti, Fratelli Tallia di Delfino, Holland&Sherry – care este furnizorul Casei Regale din Marea Britanie.
Reporter: Bunul gust. Se educă sau te naşti cu el?
Andu Peride: Eu cred că se educă. Dar dacă te naşti într-o familie de nobili, acolo nu ai cum să nu-l dobândeşti. La Monaco am cunoscut astfel de oameni, care aşa au trăit toată viaţa lor: oamenii stau în castel, care au muncit şi care îşi merită maşina pe care o au. Dar eu cunosc şi oameni care nu-şi merită maşina pe care o au. Bunul gust nu ţine cont de bani.
Reporter: Păi şi ce spui despre cei care au toate etichetele la vedere? Să vadă lumea că respectivul articol e de la un brand anume?
Andu Peride: Eu am o teorie pe tema asta: poporul român este sărac sufleteşte. Am fost foarte mult timp ţinuţi în sărăcie şi după Revoluţie toată lumea a mai găsit un blug, şi-a luat un video, au apărut maşinile noi. Şi neavând înainte acces la chestiile astea, vrem să epatăm. Adică numai la noi am văzut cele mai scumpe maşini, ultimul model, deşi noi nu avem străzi, nu avem autostrăzi. Până să ajungi să ai o maşină de genul ăla, la care trebuie să ai un şofer şi să fie îmbrăcat într-un costum de minimum 20.000 de euro...
Reporter: Şoferul.
Andu Peride: Şoferul, da, nu ăla din spate. Că nu stai tu să dai zăpada la o parte de pe Rolls Royce în şoşoni. Hai să fim serioşi! E un pic penibil când se întâmplă treaba asta. Şi atunci noi, fiind un popor sărac sufleteşte, trebuie să epatăm prin astfel de lucruri.