Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fenomenul are toate ingredientele unui paradox, dar explicația e mult mai simplă decât pare la prima vedere, spun specialiștii în hidrologie. Cheia stă nu în vremea de la noi, ci în ceea ce se întâmplă la mii de kilometri distanță, în inima Europei.
Ce spun hidrologii despre „iluzia" ploilor românești
Luna iulie a fost una dintre cele mai ploioase din ultimii ani, iar în multe zone din sudul țării s-au acumulat peste 100–150 l/mp, local chiar mai mult. Cu toate acestea, precizează sursa citată, precipitațiile căzute în România nu pot compensa lipsa apei din întregul bazin hidrografic al fluviului. Motivul ține de mecanica hidrologică a unui fluviu uriaș: debitul Dunării la intrarea în România este determinat în principal de apa care vine din amonte, din Germania, Austria, Slovacia, Ungaria și Serbia. Cu alte cuvinte, dacă în aceste țări precipitațiile sunt reduse, iar afluenții transportă tot mai puțină apă, nivelul Dunării continuă să scadă, chiar dacă în România plouă abundent.
Practic, ploile de acasă rămân blocate în bazinele locale, hrănind râurile interioare, dar niciodată suficient pentru a schimba fundamental cursul principal al fluviului, care intră deja „obosit" pe teritoriul românesc.
Un fluviu care traversează un continent întreg
Pentru a înțelege amploarea fenomenului, e nevoie de o privire de ansamblu asupra geografiei Dunării. Al doilea cel mai lung fluviu al Europei, după Volga, izvorăște din Munții Pădurea Neagră, în sud-vestul Germaniei, la confluența pâraielor Brigach și Breg, și parcurge aproape 2.850 de kilometri până la vărsarea în Marea Neagră, prin Delta Dunării. Pe traseu, străbate sau delimitează zece țări, iar bazinul său hidrografic se întinde pe aproape 820.000 de kilometri pătrați, acoperind teritorii din 19 state europene — aproape 10% din suprafața continentului.
„De ce este Dunărea la un nivel atât de scăzut, deși în România a plouat abundent? Explicația se află în întregul bazin hidrografic al fluviului.
Dunărea, al doilea cel mai lung fluviu al Europei după Volga, traversează sau delimitează teritoriul a 10 țări și are unul dintre cele mai întinse bazine hidrografice de pe continent. Fluviul izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Schwarzwald), în sud-vestul Germaniei, la confluența pâraielor Brigach și Breg, și parcurge aproximativ 2.850 de kilometri până la vărsarea în Marea Neagră, prin spectaculoasa Deltă a Dunării.
Pe parcursul său, Dunărea traversează Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, Bulgaria, România, Republica Moldova și Ucraina, colectând apele unui bazin hidrografic uriaș, care se întinde pe aproape 820.000 km² și include teritorii din 19 țări europene.
Debitul Dunării depinde de cantitatea de apă adusă de numeroșii săi afluenți. Printre cei mai importanți se numără Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Prut, Olt, Siret și Jiul, râuri care adună apa din Alpi, Carpați, Balcani și din câmpiile Europei Centrale.
În ultimele luni, însă, cea mai mare parte a bazinului hidrografic al Dunării a fost afectată de un deficit sever de precipitații. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia s-au confruntat cu valuri repetate de caniculă și cu perioade îndelungate fără ploi semnificative. În multe dintre aceste regiuni s-au înregistrat temperaturi record, iar seceta s-a accentuat, reducând considerabil aportul de apă al principalilor afluenți ai Dunării.
Paradoxal, situația din România a fost cu totul diferită. Luna iulie a fost una dintre cele mai ploioase din ultimii ani, iar în multe zone din sudul țării s-au acumulat peste 100–150 l/mp, local chiar mai mult. Cu toate acestea, precipitațiile căzute în România nu pot compensa lipsa apei din întregul bazin hidrografic al fluviului.
Explicația este simplă: debitul Dunării la intrarea în România este determinat în principal de apa care vine din amonte, din Germania, Austria, Slovacia, Ungaria și Serbia. Dacă în aceste țări precipitațiile sunt reduse, iar afluenții transportă tot mai puțină apă, nivelul Dunării continuă să scadă, chiar dacă în România plouă abundent.
În prezent, debitul Dunării pe sectorul românesc se apropie de valori minime istorice pentru această perioadă a anului, comparabile cu cele înregistrate în timpul marilor secete din ultimele decenii. Nivelul foarte scăzut al fluviului afectează navigația, ecosistemele acvatice și producția de energie, iar în unele sectoare au apărut bancuri de nisip care reduc semnificativ adâncimea șenalului navigabil.” explică Meteoplus
Debitul fluviului nu depinde doar de precipitațiile căzute chiar pe malurile sale, ci de sute de afluenți care aduc apă din zone îndepărtate: Inn, Drava, Sava, Tisa, Morava, Olt, Siret și Prut, printre cei mai importanți, colectând umezeala din Alpi, Carpați, Balcani și marile câmpii central-europene.
Tocmai acolo, în bazinul superior și mijlociu, se află rădăcina crizei actuale. Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația și Serbia s-au confruntat, în ultimele luni, cu episoade prelungite de secetă și valuri repetate de caniculă, iar afluenții au ajuns să transporte din ce în ce mai puțină apă.
Cifrele care arată gravitatea situației
Potrivit prognozei hidrologice emise de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor, pentru intervalul 31 iulie – 6 august, debitul Dunării la intrarea în țară, în secțiunea Baziaș, urma să scadă ușor, până la aproximativ 1.450 de metri cubi pe secundă. Este o valoare de aproape trei ori mai mică decât media multianuală a lunii iulie, de 4.750 mc/s, și extrem de apropiată de minimul istoric înregistrat în 1985, când debitul a coborât la 1.400 mc/s.
„Specialiștii estimează că debitul se va menține relativ constant, în jurul acestei valori, până în intervalul 10–12 august, urmând ca o eventuală creștere treptată să apară abia spre finalul lunii, cu șanse mai mari după data de 24 august.
Potrivit prognozei hidrologice pentru intervalul 31 iulie, ora 07:00 – 6 august, ora 07:00, debitul Dunării la intrarea în țară, în secțiunea Baziaș, va fi în ușoară scădere, până la valoarea de 1.450 m³/s.
Aceste valori sunt de aproape trei ori mai mici decât media multianuală a lunii iulie (4.750 mc/s) și se apropie de minimul istoric înregistrat în anul 1985, când debitul Dunării a fost de 1.400 mc/s.
În ceea ce privește evoluția ulterioară a debitului Dunării la intrarea în țară, având în vedere prognozele meteorologice actuale de medie durată pentru bazinul superior și mijlociu al fluviului, cel mai probabil se va menține o tendință de staționaritate în jurul valorii de 1.450 m³/s până la intervalul 10–12 august.
Această evoluție este estimată ca urmare a precipitațiilor prognozate în bazinul superior al Dunării, în bazinele hidrografice ale afluenților din Austria.
Totodată, după data de 12 august, este estimată o creștere treptată a debitelor Dunării la intrarea în țară, până la finalul lunii. Probabilitatea și amplitudinea acestei creșteri vor fi mai mari după 24 august.
Perspectivele nu sunt încurajatoare. Prognozele meteorologice indică faptul că, în următoarele săptămâni, precipitațiile vor rămâne deficitare în mare parte din bazinul superior și mijlociu al Dunării, ceea ce înseamnă că refacerea debitului va fi lentă. Chiar dacă în România vor mai cădea ploi, acestea nu sunt suficiente pentru a compensa lipsa apei din țările aflate în amonte, de unde provine cea mai mare parte a debitului fluviului.
Astfel, situația actuală demonstrează că Dunărea este un sistem hidrologic european, iar evoluția sa depinde de condițiile meteorologice din întregul bazin hidrografic, nu doar de vremea din România. De aceea, în ciuda ploilor abundente din ultimele săptămâni, fluviul continuă să se apropie de unul dintre cele mai scăzute niveluri din ultimele decenii.” potrivit Meteo plus.
Cazul Germaniei: rezervoare golite luni la rând
Situația nu este cu nimic mai bună la izvoarele fluviului. În landul Baden-Württemberg, din sud-vestul Germaniei, 72% dintre stațiile de monitorizare raportau, la finalul lunii iulie, niveluri extrem de scăzute, iar alte 24% se aflau la niveluri foarte scăzute. Doar 3% dintre stații se situau la primul prag de avertizare pentru apă redusă.
Deficitul nu este de câteva săptămâni, ci acumulat pe parcursul aproape unui an întreg: aproape fiecare lună începând din noiembrie 2025, cu excepția lunii februarie, a fost mai uscată decât în mod normal în această regiune. În iulie au căzut, în medie, doar 34 de litri de precipitații pe metru pătrat, față de o medie normală de 91 de litri, iar în unele zone abia s-au depășit 10 litri.
Efectele se resimt și în alte ape emblematice ale regiunii: Lacul Konstanz se afla, la finalul lunii iulie, cu 96 de centimetri sub nivelul obișnuit, iar Rinul superior coborâse cu 190 de centimetri sub media sezonieră.
Austria, acolo unde rigla nu mai atinge apa
Mai spre aval, în Austria, dramatismul situației devine vizibil cu ochiul liber. În regiunea Wachau, una dintre cele mai cunoscute zone de pe cursul austriac al Dunării, nivelul apei a coborât la valori record. La stația Kienstock, din districtul Krems, au fost măsurați doar 110 centimetri — un minim istoric pentru acel punct. La Aggstein, situația a depășit orice precedent: rigla instalată pentru citirea nivelului nu mai ajungea până la suprafața apei, iar retragerea fluviului a scos la iveală stânci normal ascunse sub luciul apei.
Navigația a fost afectată direct. Feribotul de la Weißenkirchen nu mai putea transporta automobile din cauza adâncimii insuficiente, iar operatorii de croaziere au fost nevoiți să modifice trasee și orare sau să înlocuiască ambarcațiunile. Compania care operează hidrocentralele de pe cursul austriac al Dunării a raportat o producție cu aproximativ 30% mai mică decât media multianuală.
Consecințele se văd și în ecosistemul acvatic: în zonele puțin adânci, apa a ajuns la aproximativ 30 de grade Celsius, o temperatură care reduce drastic oxigenul disponibil pentru pești. Valurile create de nave împing uneori peștii spre mal, unde rămân blocați.
Ce înseamnă asta pentru România și pentru Cernavodă
Nivelul scăzut al fluviului nu este doar o curiozitate hidrologică, ci are consecințe economice și energetice directe și pe teritoriul românesc. Navigația, ecosistemele acvatice și producția de energie sunt afectate, iar în unele sectoare au apărut bancuri de nisip care reduc adâncimea șenalului navigabil.
Situația a devenit suficient de presantă încât Guvernul a alocat 7 milioane de lei pentru lucrări urgente la canalul Bala, decizie menită să mențină un debit constant al Dunării în zona aducțiunii Cernavodă, esențială pentru funcționarea în siguranță a grupului 2 al centralei nucleare. Fondurile merg către Ministerul Transporturilor, prin Administrația Fluvială a Dunării de Jos, iar printre soluțiile analizate se numără și scufundarea unor barje la bifurcația dintre brațul Bala și Dunărea Veche, pentru a redirecționa o parte din apă către sectorul care alimentează centrala.
De ce câteva furtuni nu pot repara luni întregi de secetă
Explicația finală pentru acest paradox aparent ține de fiziologia unui bazin hidrografic epuizat. După luni întregi cu precipitații reduse, solurile, râurile mici, lacurile și rezervele subterane rămân golite. Primele ploi abundente sunt absorbite rapid de pământul uscat sau se scurg la suprafață în viituri de scurtă durată, fără să alimenteze sustenabil pânza freatică sau marii afluenți ai Dunării.
„Dunărea continuă să scadă cu 2-3 cm pe zi. Alertă hidrologică!
Nivelul Dunării în zona Cernavodă este de -218 cm și va ajunge în data de 9 august la -233 cm, ceea ce înseamnă o scădere a nivelului (fără intervenție) cu 15 cm, o scădere cu 2-3 cm/zi.
Situația este determinată de debitul foarte redus al fluviului. La intrarea în România, în secțiunea Baziaș, Dunărea înregistrează în prezent un debit de aproximativ 1.500m³/s, de peste două ori și jumătate mai mic decât media multianuală a lunii august (3.900 m³/s) și de aproximativ trei ori mai mic decât media lunii iulie (4.700 m³/s). Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, debitul este cu aproximativ 25% mai mic (1.500 mc/s în 2026, față de 2.000 mc/s în 2025).
Conform prognozei hidrologice, în următoarele 24 de ore debitul va continua să scadă, până la aproximativ 1.450 m³/s, iar în aval de Porțile de Fier debitele vor fi în scădere.
Regimul deficitar de precipitații, atât pe sectorul românesc al Dunării, cât și în bazinul superior al fluviului, face ca următoarele două săptămâni să fie critice din punct de vedere hidrologic.
Există însă și o veste bună. În sudul Germaniei, Austria, Cehia și Ungaria sunt prognozate precipitații care vor conduce la creșterea debitelor râurilor ce alimentează Dunărea. Efectele acestor ploi vor ajunge la intrarea fluviului în România în aproximativ șapte zile, iar în zona Cernavodă după încă aproximativ cinci zile. Chiar și în aceste condiții, aportul suplimentar de apă nu va fi suficient pentru o refacere semnificativă a debitului Dunării.
Spre sfârșitul lunii august, debitul s-ar putea stabiliza în jurul valorii de 1.600 m³/s, valoare care rămâne mult sub normalul climatologic al perioadei.
Pentru o revenire către un regim hidrologic apropiat de normal ar fi necesare precipitații moderate și persistente, distribuite uniform pe o perioadă de cel puțin două săptămâni, cu cantități cumulate de aproximativ 200 - 300 l/mp în vestul și centrul Europei, de unde Dunărea își colectează cei mai importanți afluenți.
Pentru România există șanse de o ușoară ameliorare a situației spre sfârșitul lunii august, însă aceasta depinde de materializarea precipitațiilor prognozate atât în bazinul Dunării, cât și la nivel național.” anunță Meteoplus
Pentru o revenire vizibilă a debitului, ar fi nevoie de precipitații consistente și repetate în bazinul superior și mijlociu al fluviului — nu de furtuni izolate, oricât de puternice, în România sau chiar în Austria. Până atunci, prognoza rămâne rezervată: staționaritate în jurul valorii de 1.450 metri cubi pe secundă cel puțin până la 10-12 august, cu speranțe de ameliorare abia spre finalul lunii, în funcție de cât de generoase vor fi ploile din Alpi și din regiunile traversate de marii afluenți europeni ai Dunării.
Citește pe Antena3.ro
