Singurătatea este mai răspândită în rândul angajaților mai tineri de 35 de ani decât în rândul celor cu vârsta de 35 de ani și peste. Aceleași procente de bărbați și femei care lucrează raportează singurătate: fiecare 20%. De asemenea, nivelurile postului par să aibă o asociere redusă cu singurătatea.
Dintre toate variabilele analizate de Gallup, locul de muncă prezintă cele mai mari diferențe în experiențele angajaților cu singurătatea. Angajații care lucrează complet la distanță raportează niveluri semnificativ mai ridicate de singurătate (25%) decât cei care lucrează exclusiv la fața locului (16%) - lucrătorii hibrizi se situează între cele două valori, la 21%.
Izolarea socială și singurătatea cronică au efecte devastatoare asupra sănătății fizice și mentale. Lisa Berkman, profesor la Harvard și cercetător principal Gallup, și colegii săi au studiat relația dintre legăturile sociale și comunitare și rata mortalității pe o perioadă de nouă ani. Riscul de mortalitate în rândul persoanelor care nu aveau legături sociale și comunitare era de două ori mai mare decât cel al persoanelor care aveau multe contacte sociale. Aceste diferențe erau independente de sănătatea fizică, statutul socioeconomic și practicile de sănătate.
Alte studii au găsit relații similare între conexiunile sociale puternice și longevitate.
Vestea bună este că munca în sine diminuează singurătatea. În general, adulții care lucrează sunt mai puțin predispuși să se simtă singuri (20%) decât cei care sunt șomeri (32%), iar acest lucru rămâne valabil pentru toate grupele de vârstă.
Totuși, acest efect pozitiv este mult mai puternic pe măsură ce angajamentul angajaților crește. Dacă angajații sunt dezangajați activ, este aproape la fel de probabil să se simtă singuri ca cei care sunt șomeri. Dacă angajații sunt implicați - dacă munca lor are sens și se simt conectați la membrii echipei lor și la organizație - probabilitatea de a se simți singuri este mult mai scăzută.
(sursa: Mediafax)