Cei care au decis să aplice amenda au considerat că cetățenii nu erau în pericol iminent atunci când au sunat la numărul de urgență. Cei doi soți se aflau la București în acel moment, dar au văzut ursoaica și puii pe camerele de supraveghere din curtea de la Cornu de Jos și s-au gândit că ar fi bine să alerteze autoritățile, pentru a nu exista victime.
Reprezentanții Poliției au explicat, pentru Jurnalul, că legea este interpretabilă, în legătură cu definirea pericolului iminent, iar amenda care s-a dat a fost minimă și s-a bazat pe faptul că vecinii celor doi au declarat că nu a fost în apropiere niciun urs, iar cei doi nu au mai contestat amenda în instanță. Foarte multe victime ale atacurilor urșilor nu mai raportează prezența animalelor în gospodăriile lor sau în vecinătate, pentru că nu mai au încredere în autorități, iar din această cauză nici nu se mai iau măsuri pentru extragerea animalelor care ajung în localități.
Legislația nu are o definiție clară a pericolului iminent, atunci când cetățenii semnalează prezența urșilor în localități. De asemenea, există cel puțin un cerc vicios, pentru că urșii care nu sunt raportați la numărul de urgență 112 nu există pe lista de intervenție, nu se pot lua măsuri împotriva lor și nu apar în statisticile anuale care sunt analizate la Ministerul Mediului, pentru a se da cotele de intervenție – adică numărul de urși care pot fi împușcați dacă au atacat de mai multe ori zonele locuite de oameni.
Mulți dintre românii care locuiesc în astfel de zone au ajuns la concluzia că raportarea prezenței unui urs nu-i ajută cu nimic, pentru că autoritățile fie nu intervin deloc – din cauza procedurii foarte complicate pentru extragerea unui astfel de exemplar -, fie se aplică o măsură care nu ajută cu nimic acea comunitate, adică „îndepărtarea ursului spre pădure”. După „îndepărtare”, animalul se poate întoarce după o oră și procedura se ia de la capăt, până când cineva ia decizia să împuște atacatorul, doar că după o astfel de acțiune urmează, în 100% din cazuri, procese penale împotriva factorilor de decizie și a celui care împușcă ursul.
La fel s-a întâmplat și în cazul morții tinerei de 18 ani care a fost sfâșiată de urs pe Jepii Mici, cu doi ani în urmă. Deși pericolul de atac era iminent, iar salvatorii erau chiar ei atacați de același animal, ONG-urile de mediu au depus plângere penală pentru „braconaj”, iar situația se repetă în fiecare caz în parte.
Din cauza acestor evenimente, mulți dintre cetățeni refuză să mai facă plângeri la 112 sau la primării, pentru a semnala prezența urșilor în comunități, ceea ce pune în pericol pe toată lumea. Iar atunci când unii cetățeni apelează la serviciul de urgență 112, pentru a anunța prezența urșilor chiar în propria gospodărie, se pot trezi cu amenzi absurde, așa cum a fost cazul familiei de la Cornu de Jos, în iulie 2025. Poliția a confirmat, pentru Jurnalul, apelul telefonic la numărul de urgență și faptul că o echipă de jandarmi s-a deplasat la fața locului, conform procedurii, dar vecinii celor care au alertat autoritățile au declarat altceva, iar amenda s-a aplicat pentru că situația a fost interpretată ca apel abuziv la 112.
Pornind de la astfel de cazuri, numărul apelurilor la 112 pentru a semnala prezența urșilor în localități a scăzut, în ultima perioadă, dar pe baza acestei lipse a raportării se diminuează și numărul de intervenții. Dacă nu sună nimeni la 112, se consideră că urșii nu există, ceea ce duce, în timp, la crearea pericolelor iminente pentru victimele care nu se mai pot apăra de atacurile urșilor.
Citește și 12 țări UE, în coaliția anti-urși. Directiva europeană pentru habitate, ignorată în România
Localnicii se anunță între ei despre direcția spre care merg animalele
La Cornu de Jos se plimbă și astăzi mai mulți urși prin localitate, oamenii știu, își dau informații de la unul la altul, în fiecare zi, nu mai cer nici despăgubiri de la primărie, dacă le sunt distruse bunurile din gospodării, iar statisticile sunt „curate” și arată o situație de normalitate care nu există în realitate. Sâmbătă a fost distrusă o gospodărie de la marginea localității, iar proprietarul a declarat, pentru Jurnalul, că merge să-și repare singur stricăciunile, fără să mai apeleze la autorități. Iar ieri, mai mulți localnici văzuseră o ursoaică și doi pui plimbându-se pe la marginea comunei. Localnicii au ajuns să ceară sau să ofere informații doar despre direcția în care se deplasează urșii, pentru a-i anunța pe ceilalți să ocolească zona, dar nu se știe niciodată în ce altă direcție s-ar putea deplasa ursul.
Situația este similară în toate localitățile din zonele în care sunt păduri – adică 75% din suprafața României, mai ales în zonele montane și submontane, dar se mai întâmplă să ajungă exemplare și spre câmpie, la 20-30 de kilometri de București. Probleme au fost, în ultimii ani, la Ploiești și la Găești, iar Sibiul și mai ales Brașovul sunt deja orașe intens frecventate de urși.
Citește și România cere încă o dată scoaterea ursului brun de pe lista speciilor protejate
Un urs cu semnalmente de Rambo s-a sinucis în parcarea unui mall
Polițiștii s-au confruntat cu situații incredibile, în ultimii ani, pornind pe urmele urșilor care au intrat în marile orașe. La Brașov, un urs a devenit vedetă după ce a intrat, recent, în parcarea unui mall, iar reprezentanții Poliției au explicat, pentru Jurnalul, că o astfel de operațiune de extragere a unui urs dintr-un loc foarte intens frecventat de oameni, într-un oraș mare, este extrem de periculoasă, pentru că ursul nu moare imediat după ce e împușcat și sunt probleme inclusiv la tranchilizare. În situația de la Brașov, polițiștii spun că „au avut noroc pentru că ursul s-a sinucis” - adică a sărit de la etaj și a suferit leziuni incompatibile cu viața, dar după impactul cu solul a mai alergat 500 de metri, iar dacă ar fi întâlnit pe traseu un om, l-ar fi sfâșiat.
În plus, legislația este atât de prost întocmită, încât orice intervenție poate fi făcută doar dacă se poate constata că același urs a fost văzut de mai multe ori în același loc. Cum? După „semnalmente”. Rapoartele pe care se bazează intervențiile trebuie să conțină suficiente probe care să ateste faptul că ursul care va fi extras are aceleași „semnalmente” în mai multe apariții în același loc. Dacă este văzut o singură dată, nu se poate interveni, conform legii.
Vânătorii sunt cei care trebuie să observe și să raporteze „semnalmentele” ursului, dar din descrierile făcute de cetățenii fără prea multe cunoștințe în materie de semnalmente ale urșilor nu sunt complete. Astfel se ajunge la alte procese penale în care activiștii de mediu cer instanțelor de judecată să-i pedepsească pe cei care au acționat împotriva unui anumit urs – care de obicei primește și un nume, precum Arthur sau Rambo – iar apoi se încearcă dovedirea faptului că respectivul exemplar nu era cel care mai apăruse în aceeași zonă, ci era altul, având „alte semnalmente”. În cazul de la AFI Brașov, ursul care s-a sinucis putea fi Ramo sau altul...
Se solicită raportul necropsiei ursului și date despre înhumare
Dacă nu se ating toate punctele prevăzute de lege pentru a fi împușcați urșii, trebuie să se aplice alte metode, de obicei „îndepărtarea” sau „relocarea”, doar că nu se poate face relocarea pe raza altei localități, nimeni neacceptând așa ceva, ceea ce înseamnă că se face relocare pe raza aceleiași Unități Administrativ-Teritoriale și pe același fond de vânătoare, adică se face degeaba, pentru că ursul ajunge înapoi în câteva ore.
Chiar dacă legea respectată și pericolul iminent de atac asupra oamenilor e înlăturat de echipele de intervenție, ONG-urile și activiștii de mediu acționează după extragerea exemplarelor agresive, cerând sute de documente. Un caz recent există la Sinaia, unde au fost extrase trei exemplare care terorizau toată comunitatea, dar un ONG de mediu a depus la Poliție o solicitare de peste 20 de pagini, cerând inclusiv „semnalmentele” urșilor împușcați și informații privind raportul necropsiei ursului, precum și dacă animalul a fost înhumat sau incinerat, după deces.
Legislația ar trebui să fie modificată, mai ales pentru redefinirea pericolului iminent în cazul atacurilor urșilor, astfel încât să se poată raporta la 112 simpla prezență a unui astfel de animal într-o anumită zonă. În lipsa acestor raportări, nu se pot lua măsurile de îndepărtare a pericolului nici în momentul în care ursul atacă o comunitate, nici prin stabilirea cotelor anuale de intervenție, pe care o face Ministerul Mediului, pe baza datelor de la STS și de la Poliție.
Polițiștii au putere limitată de acțiune, pentru a interveni în caz de pericol de atac al urșilor, dar pot face prevenție – adică publică informații utile pe site-urile proprii și împart pliante pentru turiști, rugându-i să fie atenți la urs, dacă se plimbă prin pădure; să nu facă selfie cu ursul, să nu-l hrănească și să nu fugă brusc din fața lui, ci să se îndepărteze ușor, eventual lăsând bagajul în urmă.
Cei care văd ursul ar trebui să sune la 112, pentru că doar astfel se poate ajunge la decizii de extragere a animalelor periculoase din comunitățile atacate, iar pagubele constatate de localnici trebuie să fie raportate la primărie, pentru a se putea lua măsuri de înlăturare a animalelor agresive, nu doar pentru despăgubiri.