Cedăm cuvântul criticului și istoricului literar Paul Cernat: „Al doilea poet ardelean interbelic important după Lucian Blaga, promotor al unui expresionism social și național colțuros, vehement și profetic, din care se vor alimenta și alți poeți din aceeași zonă (de la Mihai Beniuc la Ion Th. Ilea sau V. Copilu-Cheatră), Aron Cotruș a redimensionat vitalist lirismul mesianic elegiac al lui Octavian Goga. Absolvent al Facultății de Litere din Viena, trimis pe frontul italian în armata austro-ungară, dezertează în favoarea armatei române, intră apoi în Legiunea Română și va fi menit, după război, unei intense activități diplomatice și publicistice tot mai naționaliste”.
Proscris al regimurilor legionare și pronaziste
În siaj: „Angajat al Ministerului de Externe, Cotruș a fost trimis mai întâi la Legația României din Roma, apoi la Milano (în 1929, sub Mussolini) și Varșovia (în 1933), ajungând după 1938 la Legațiile din Madrid și Lisabona (sub guvernările lui Franco, respectiv Salazar), ceea ce-l ajută să nu mai revină în țară când ajunge proscris ca fost înalt funcționar și propagandist al regimurilor legionare și pronaziste. Sumbrele poeme apocaliptice ale frontului habsburgic din Sărbătoarea morții 1914-1915, cu care debutează editorial în 1915, urmate de plachetele expresioniste România și Neguri albe (1920, afine poeziei lui Franz Werfel sau Ernst Toller), sunt simptomatice pentru mentalitatea unei epoci în care umanitarismul activist, prometeic și vitalist fac legea”.
Pe linia nolui pathos
În continuare: „Influențate și de Whitman, volumele Mâine (1928), Printre oameni în mers (1933) și Minerii (1937) marchează un vârf al activității sale poetice din țară, transformându-l în reper al poeziei sociale autohtone, pe linia nolui pathos. Există și accente intime, biografice, care contrabalansează violența bolovănos și vânjos rurală sau proletară a imprecațiilor revoltate din Pătru Opincă, În fabrică, Minerul. Tot mai atașate propagandei oficiale a extremei drepte, dar și cu elemente istorice de revoltă moțească, următoarele volume - mitologizantul Horia și encomiasticul Maria Doamna păstrează un energetism expresionist abandonat în decepționantele Țara (1937), Peste prăpăstii de potrivnicie (1938) și Eminescu (1939), dar mai ales în Rapsodia dacă și Rapsodia valahă, ilustrări poetice standard ale propagandei de război antonesciene, în care exaltarea tradițiilor românești e contrapusă vehement primejdiei bolșevice”.
Convertit (strategic) la catolicism
Mai mult: „În exilul spaniol de după 1944, Aron Cotruș se convertește strategic la catolicism, devine președinte al Cercului Român pentru Uniunea Latină, editor al revistei Carpații și autor al mai multor culegeri retrospectiv-vaticinare (Drumuri prin furtună, Pomas de Monserrat, Rapsodia iberică ș.a.). Rămas fidel crezului legionar-antibolșevic, respinge invitațiile noului regim de a se întoarce în țară. Ajuns, via Canada, în Statele Unite (1957), își încheie opera prin volumele Între Volga și Missisippi și Cântecul desțărării, unde convoacă, apocaliptic, întreaga distribuție anterioară de figuri eroice din istoria națională, într-un lamento generalizat (un ciclu se intitulează Psalmi românești)”.
Și-a „contaminat” nepotul
În sfârșit: „A fost unchiul criticului literar Ovidiu Cotruș (cerchist sibian contaminat de angajamentele unchiului în tinerețe, condamnat apoi sub stalinism), care i-a îngrijit prima ediție de versuri apărute, postum, în România Socialistă, înainte de recuperarea monografică inițiată de oficialul ceauşist Ion Dodu Bălan. Interesant e că, până în 1942 (conform ultimului său monograf, Ion Cristofor), Aron a fost soțul unei pianiste de origine maghiaro-evreiască, amintind cazul expresionistului pro-nazist Gottfried Benn, căsătorit o vreme cu poeta Else Lasker-Schuller”. Un personaj de (re)descoperit pe îndelete!
63 de ani s-au împlinit în 1 noiembrie 2024 de la moartea poetului și diplomatului Aron Cotruș.
„Al doilea poet ardelean interbelic important după Lucian Blaga, promotor al unui expresionism social și național colțuros, vehement și profetic, Aron Cotruș a redimensionat vitalist lirismul mesianic elegiac al lui Goga”, Paul Cernat, istoric literar
„Absolvent al Facultății de Litere din Viena, trimis pe frontul italian în armata austro-ungară, Cotruș dezertează în favoarea armatei române, intră apoi în Legiunea Română și va fi menit, după război, unei intense activități diplomatice naționaliste”, Paul Cernat