Paul Arion, artist distins cu trei Premii Oscar pentru efecte vizuale, expune la Londra
Institutul Cultural Român de la Londra vernisează miercuri, 10 iulie, la ora 19.00, expoziţia de fotografie Desolation: Corpus Aliena a artistului Paul Arion, singurul român distins cu trei Premii Oscar. Curatoriată de binecunoscutul fotograf Marco Delogu, directorul Institutului Cultural Italian din Londra, și deschisă în Galeria Brâncuși de la sediul ICR Londra până la data de 8 septembrie 2019, expoziția redă, prin fotografii de mari dimensiuni, liniștea regăsită de autor în spațiile nelocuite.
Fotografiile lui Paul Arion sunt rezultatul pasiunii sale pentru captarea în imagini a concepției personale asupra lumii, surprinse cu un ochi desăvârșit în ceea ce privește compoziția, încadrarea și lumina. Expoziția va fi deschisă de Magda Stroe, coordonatorul activității ICR Londra, și va fi prefațată de o conversație între artist și curatorul proiectului.
Paul Arion este un artist vizual stabilit la Londra, singurul român ce a câștigat, împreună cu echipa sa, trei Premii Oscar pentru efecte vizuale (Cartea junglei, Blade Runner 2049 și First Man).
Paul Arion s-a născut la Sibiu, iar la vârsta de 12 ani, imediat după Revoluţie, s-a mutat în Germania. A revenit la Sibiu, unde a absolvit liceul și Universitatea „Lucian Blaga”. În 2001 s-a mutat în Canada, unde a început să lucreze pentru Core Digital Pictures și Core Feature Animation, companii ce creează efectele vizuale în filme de lungmetraj. În această perioadă a lucrat la mai multe proiecte cinematografice, precum Silent Hill, Ant Bully, The Tudors și The Wild, un film de lungmetraj produs de Walt Disney. Ȋn 2008 a decis să se stabilească la Londra, unde a început să colaboreze cu Moving Picture Company, contribuind, astfel, la crearea unor filme precum Prince of Persia, Clash Of The Titans, Superman: Man of Steel, Chronicles of Narnia, X-Men First Class, 300, Maleficient, Harry Potter, Total Recall și Prometheus. În 2015, la Hollywood, a colaborat la producerea filmului Cartea junglei, considerat unul din cele mai ambițioase proiecte din industria cinematografică, distins cu Premiul Oscar pentru efecte vizuale. La scurt timp după aceasta a preluat rolul de director global al layout-ului în cadrul companiei DNEG, conducând cinci studiouri - două în Canada, unul în Marea Britanie și două în India. Ȋn prezent, împreună cu echipa sa, Paul Arion continuă să colaboreze la producerea unor filme ce se bucură de succes mondial.
Evenimentul îl are în prim-plan pe unul dintre cei mai talentați artiști români stabiliți la Londra, desemnat artistul lunii iulie în cadrul proiectului „12 Luni, 12 Creatori”, lansat de ICR Londra la începutul acestui an. Proiectul are ca scop principal promovarea artiștilor români remarcabili stabiliți în Marea Britanie și i-a mai inclus, până în prezent, pe pictorul Mircea Teleagă, creatoarea vestimentară Gabriela Popa, poeta și curatoarea Simona Nastac, actrița Olivia Negrean, violonistul Bogdan Văcărescu și arhitecta Doina Petrescu.
„Transylvania Retouched. A Matter Of Landscape And Representation” la Galeria ICR Berlin
La galeria Institutului Cultural Român din Berlin este deschisă expoziţia „Transylvania Retouched. A Matter of Landscape and Representation”. Proiectul expoziţional, curatoriat de Daniela Duca şi Virág Major şi organizat de ICR Berlin cu sprijinul Collegium Hungaricum Berlin, include poziții artistice contemporane ale unor artiști atât români cât și maghiari, prepoderent originari din Transilvania, care abordează tema reprezentării peisajului natural și implicațiile sociale și culturale ale acestor reprezentări.
„Transylvania Retouched” include lucrări ale artiştilor: Aladár Garda, Anca Benera & ArnoldEstefan, Zsolt Fekete, Károly Elekes, Lehel Kovács, Mircea Nicolae, Radu Băieș, Szabolcs Kisspál şi pune în evidență, de asemenea, materiale inedite (foto, video și text) din arhivele personale ale fondatorilor mişcării artistice land-art MAMŰ. Expoziţia investighează aspecte ale relației dintre practica artistică si peisajul transilvănean; peisajul ca spaţiu de intervenție artistică pe de-o parte și de contemplare pe de altă parte, ca spațiu „natural” și ca spațiu medial, ca spațiu idealizat, marcat de pitoresc, dar și ca spațiu al confruntărilor identitare și culturale.
Reprezentarea peisajului transilvănean ca un teritoriu pastoral, mitic, cu râuri şi munţi impresionanţi este reprodusă la nesfârşit în broșurile turistice și evocările celor care l-au locuit sau vizitat, conservând astfel fanteziile legate de peisajele pitoreşti şi romantice din secolul al 19-lea. Expoziţia aruncă o privire critică și asupra construcţiei acestui tip de reprezentare și substituie actul contemplării nostalgice, presupus “neutre”, cu metodologia unei nostalgii reflexive (Svetlana Boym), critice, fragmentare, uneori ironice, care încearcă să reconstituie procesul prin care peisajul şi-a pierdut propria lizibilitate, naturalizând o anumită construcţie socială ori culturală.
MAMŰ este un grup artistic de neo-avangardă, fondat în anul 1979 de artiștii Elekes Károly, Garda Aladar şi Arpad Nagy în Târgu Mureș/Marosvásárhelyi Numărând peste 60 de membri activi, cu precădere etnici maghiari, dar și români, grupul MAMŰ s-a dovedit deosebit de prolific în perioada 1979 - 1985. Aceștia foloseau mediul natural înconjurător, mai ales pe cel rural, din vecinătatea așa numitului Vizeshalmok, ca spaţiu performativ destinat intervenţiilor și acțiunilor artistice. Ritualurile performative și acțiunile artistice numeroase organizate de acest grup sunt puțin cunoscute publicului larg, deși ele dovedesc conexiuni interesante între neo-avangarda românească a anilor 70-80 și alte grupări artistice occidentale din aceeași perioadă. Aplecarea către cultura materială populară, ţărănească, precum şi ritualurile funebre cu caracter mitic-religios, reunind caracteristici creştine şi păgâne, particularizează arta practicată de MAMŰ faţă de alte practici similare din occident, care utilizau de asemenea natura şi mediul rural ca spaţii de creaţie (artiști precum Walter de Maria, Robert Smithson, Michael Heizer, Richard Long).
Anca Benera (n. Constanța 1977) și Arnold Estefan sunt colaboratori care au început să lucreze împreună în 2011. Aceștia folosesc o gamă largă de mijloace de exprimare, de la instalație și desen la video și performance, proiectele lor reflectând lumea în funcție de metodologii deja studiate, pentru a descoperi modelele invizibile aflate la baza anumitor naraţiuni istorice, sociale sau geopolitice, subliniiind contradicții specifice, idei și explicații care defnesc lumea, fără a fi vreodată puse sub semnul întrebării.
Lucrarea lor Isa, por ës homou vogymuk pornește de la modelul unui monument funerar din lemn care se regăsește în partea sud-estică a Transilvaniei și răspândit recent în Ungaria ca pandant al politicii de extremă dreaptă. Elementele sculptate pe acest stâlp funerar corespundeau biografiei și statutului social al persoanei decedate, dar în prezent sunt percepute în strânsă legătură cu retorica naționalistă maghiară. Artiștii crează un monument alternativ, înlocuind simbolurile naționaliste cu simboluri pacifiste, care invită la toleranță și incluziune.
Elekes Károly (n. Cristuru Secuiesc/ Székelykeresztúr, 1953) este unul din membrii fondatori ai MAMÜ. Károly se poziționează între neo-avangardă și artă folk. După etapa intensă de creație în cadrul grupului Mamü, Károly emigrează în Budapesta, unde decide să renunțe la orice act artistic mimetic și pretins ”original”. Ca atare se dedică practicilor de apropriere artistică. Astfel, pictorul intervine în tablouri vechi, anonime, create de amatori, adăugându-le propriul său stil pictural. Astfel, un nou tip de intervenție în peisaj devine emblematică, de data aceasta nu în peisajul natural ca în prima sa etapă de creație, ci în peisajul reprezentat. Expoziția va revizita practici mai vechi și mai noi din practica artistică a lui Elekes Károly și va face vizibile părți din arhiva personală a acestuia, care documentează intervențiile artistice în peisaj ale grupului MAMŰ din perioada lor transilvăneană.
Kovács Lehel (n. Sfântu Gheorghe/ Sepsiszentgyörgy, 1974) este un pictor peisagist, membru al grupului MAMÜ de după 1991 și membru al Elesd Group. Lehel locuiește și pictează în Germania. Pictează peisaje de dimensiuni reduse, scene de natură în care intervenția umană este vizibilă, producând un impact puternic. Peisajele transilvănene dețin un rol predilect în practica sa.
Mircea Nicolae (n. București. 1980) este artist și curator a cărui practică artistică se concentrează pe cercetarea structurii economice și socio-politice a Bucureștiului. Prin intervenții anonime în spațiul public, documentate fotografice sau video, analizează consecințele sociale ale consumului, legislației urbanistice și producției arhitecturale. Proiectul său „Oare munții știu?” revizitează arhiva personală a artiștilor Ion Râmnic și István Mihály, încercând să reintroducă în circuitul cultural local și național activitatea acestora. Cei doi artiști din Târgu Mureș aparțin generației anilor ’70, fiind formați în jurul scenei locale coagulate de grupul MAMÜ.
Radu Băieş (n. 1988) trăiește și lucrează la Cluj-Napoca și este absolvent UAD. Pictează peisaje misterioase nocturne din mediul rural transilvănean. Printre principalele expoziții la care a participat se numără: „The Cutting Edge 2”, Group Show, Museum of Art, Cluj- Napoca, România (2013); „Body Unnatural”, Group show, NUNU Fine Art Gallery, Taipei, Taiwan (2015); 4 Spaces, „Common ground” Group show, Instituto Romeno di cultura e Ricerca Umanistica di Venetia, Italia (2016); „The Exquisite Corps Drink the New Wine”, group show, Galeria Sector 1, București, „Cosmic Green Solitude”, duo show, ART+Text, Budapest (2017); „The Great Journey”, solo show – Galeria Sector 1, București (2018);
Kisspál Szabolcs (n. Târgu Mureș/ Marosvásárhely 1967) s-a născut în Târgu Mureş și este stabilit în Budapesta. Lucrează cu diverse mijloace de exprimare, de la fotografie la film, instalații, obiecte și intervenții publice. Principalul său interes este punctul de intersecție dintre noile forme de media, artele vizuale și problemele sociale. În prezent predă la University of Fine Arts din Budapesta. Înainte, a fost director de studio la Academy of Fine Arts and Design din Bratislava, Slovacia din 2013 până în 2015.
Expoziţia „Loc/Amprentă – Pământ primordial” a artistei Ileana Ştefănescu (Ile Ştefi)
Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia găzduieşte expoziţia de artă contemporană Loc/Amprentă – Pământ primordial a pictoriţei Ileana Ştefănescu (Ile Ştefi). Expoziţia va aduce în atenţia publicului, până în 19 iulie 2019, în Mica Galerie a Institutului, câteva zeci de lucrări, executate în tehnici mixte pe carton sau pânză. «Locul», «amprenta», «pământul primordial», definesc pentru Ile Ştefi planul fundamental pentru construcţia complexă a căutării teritoriului, universalizat de trecerea vizibilă a fiinţei umane. Preocupată de amprenta lăsată de omul antrenat în mişcarea universală perpetuă, artista investighează mecanismul mobilităţii colective din diverse perspective: de la distanţa cosmică şi până la tentaţia microscopului, urmele rămase în trecerea prin spaţiu şi timp sunt privite ca transformare a haosului în ordine.
„Eu caut permanent urmele lăsate de noi toţi în univers şi uneori le descopăr în interiorul fiecăruia: fărâme de memorie, amintiri care construiesc identităţi si teritorii. Şi atunci simt nevoia să le restitui şi celorlalţi, să spun povestea fără sfârşit a existenţei inefabile, aşa cum o văd eu prin jocul plastic cu materii inedite, pe care le explorez şi le modelez cu energia şi bucuria copilăriei curioase”, descrie Ile Ştefi demersul său artistic.
Artista intră în contact cu teritoriile revelate printr-o atingere organică, cu efect iniţiatic: experimentează creaţia cu materiale deseori anodine, a căror existenţă şi semnificaţie traduc plastic curgerea timpului – pământul, hârtia, metalul sau plasticul, compun simboluri universale, reiterate sub presiunea globalizării.
„Interogaţia propusa de Ile Ştefi ne conduce pe drumul sinuos, adesea obscur, al memoriei şi evoluţiei. Aflată în căutarea propriei terra incognita, artista iniţiază un demers al cartografierii, investigând ubicuitatea urmelor lăsate de istorie în memoria colectivă, pe care le transpune în dimensiunea reală a materiei. Omul, prezent prin absenţă, este relativizat de acţiunea conceptuală a grupului asupra spaţiului stăpânit, vizibilă prin semnele repetate metaforic şi reproduse cu materii inedite” afirmă Simona Tărtăcuţă, curatoarea expoziţiei.
Privitorul devine explorator, cuceritor sau trecător prin locuri necunoscute, reamintindu-şi propriul drum către prezent.
Ile Ştefi s-a născut la Bucureşti în 1969 şi a fost atrasă de artele vizuale încă din adolescenţă. După absolvirea Universităţii Politehnice din Bucureşti, Ile Ştefi s-a dedicat artelor vizuale, absolvind în 2008 Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, la clasa profesorului Florin Ciubotaru, iar din 2018 este doctorandă a aceleiaşi instituţii de învăţământ superior. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Pictură Bucureşti. Din 2004, lucrările sale au fost apreciate constant, atât în cadrul unor expoziţii personale, cât şi al proiectelor de grup, în România şi în străinătate. Printre cele mai recente expoziţii se numără: Bienala Internaţională de Pictură (Chişinău, Republica Moldova, 2019); Marked Territories (Bruxelles, Belgia, 2018); Lieu, Empreint (Frejus, Franţa, 2017), Kölner Liste Contemporary Art Fair (Köln, Germania, 2017); Lieu/Empreint. Le Point K Gallery (Frejus, France, 2017), Art Safari Exhibition (Bucureşti, 2016), 6th Beijing International Art Biennale (Beijing, China, 2015).
“Colour Fields Radu Comşa & Simion Cernica” la ICR Budapesta
Institutul Cultural Român la Budapesta organizează la sediul său expoziția Colour Fields Radu Comşa & Simion Cernica, curatoriată de criticul de artă Maria Rus-Bojan. Această expoziție explorează noul val de pictură abstractă în arta contemporană românească.
În timp ce abordarea lui Radu Comșa față de abstract se bazează pe combinația armonioasă a culorilor primare, discursul artistic al lui Simion Cernica e o explorare conceptuală si formală a modalităților de expresie în pictura contemporană.
Radu Comșa s-a născut în 1975 la Sibiu. A urmat cursurile Universității de Artă și Design din Cluj-Napoca între 1994-1999 și a absolvit programul de masterat al aceleiași universități în 2001. De atunci, artistul stabilit la Cluj a expus în diverse galerii și instituții de artă din țară și din străinătate și a participat la bienale și expoziții internaționale de anvergură, dintre care amintim doar câteva: Bienala Art Encounters, Timișoara (2015); A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul pentru Artă Contemporană „Ujazdowski Castle”, Varșovia (2014); Hotspot Cluj – New Romanian Art, Arken Museum, Copenhaga (2013); European Travellers – Art from Cluj today, Műcsarnok | Kunsthalle Budapesta (2012); Estate, Galeria „Marianne Boesky”, New York (2012).
Născut la București, Simion Cernica lucrează și trăiește în prezent la Los Angeles. Folosește orice mijloc sau discurs necesar pentru a-și exprima poziția conceptuală și explorarea formală. El își dezvoltă practica cercetând istora recentă și energiile socio-politice și culturale actuale. În timp ce pune la îndoială perspectivele cultuale oficiale, el își propune să provoace modul nostru de a percepe realitatea, istoria culturală și cum avansăm în umanitatea noastră precară. Lucrările și proiectele sale au fost expuse la nivel internațional la Fundația Art Encounters, Timișoara; Galeria Jaus, Los Angeles; Expanded Space, București; ODD, București; Muzeul Romei în Trastevere, Roma; Bienala Timișoara; Muzeul Național de Artă Contemporană (MNAC), București; MAGMA, Sf. Gheorghe; Salonul de Proiecte, București; photo LA, Los Angeles; HAU, Berlin; Matadero, Madrid; Atelier 35, București; UQBAR, Berlin; Centrul Național de Dans, București; Proiect de artă publică, Germania/România; Institutul Cultural Român, Veneția printre altele.