Tradiția de Joia Grasă este legată de carnaval, care durează de la Bobotează până în Miercurea Cenușii. După aceea urmau săptămâni de post strict, fără carne și alimente grase, scrie Origo.
În cultura populară, joia dinaintea Postului Mare era o excepție acceptată. Oamenii credeau că „ceea ce mănânci în Joia Grasă nu se consideră păcat". Resturile de la carnaval nu trebuiau risipite, iar această zi devenea un fel de ultimă iertare rituală.
Biserica nu susținea oficial această pauză, dar tradiția populară era mai puternică decât regulile. Joia Grasă a funcționat ca o formă de rezistență față de abstinența bruscă.
Mâncărurile specifice acestei zile veneau direct din cămara de carnaval. Cele mai frecvente preparate erau carnea afumată, cârnații, slănina, răcitura, gogoșile și ștrudelul. Resturile festive erau păstrate deliberat pentru această zi. „Lăcomia" nu era rușinoasă, ci un exces ritualic care celebra abundența.
După ce obiceiul s-a pierdut cumva în secolele XIX și XX, anii 2000 au adus o renaștere modernă. Restaurantele și festivalurile gastronomice au preluat tradiția, oferind reduceri de 50% și meniuri de carnaval sub motto-ul „mâncare fără vină".
Mulți oameni nu mai cunosc rădăcinile religioase ale zilei, dar simt instinctiv că Joia Grasă înseamnă mâncat fără remușcări.
Tradiția a rezistat pentru că atinge ceva fundamental: dragostea pentru mâncare, pentru sărbătoare și pentru „lacunele" din reguli. Joia Grasă leagă fermele țărănești medievale de restaurantele moderne de astăzi. Este o amintire culturală vie, nu doar un eveniment gastronomic.
(sursa: Mediafax)