Responsabili americani au afirmat că un atac cibernetic ordonat de Casa Albă a neutralizat sistemele de lansare a rachetelor iraniene, dar, aşa cum se întâmplă de obicei în conflictele cibernetice, realitatea a ceea ce s-a întâmplat va fi aproape imposibil de stabilit, avertizează experţi, citaţi joi de AFP şi site-ul de informaţii militare 45enord.ca.
Sub rezerva anonimatului, surse oficiale au asigurat media americane că o ofensivă lansată de Comandamentul cibernetic al armatei SUA (Cyber Command US Army) a reuşit să dezactiveze sistemele informatice ale unităţii aerospaţiale a Gardienilor Revoluţiei din Iran, responsabilă de tirurile cu rachete.
În incidentul din 20 iunie, o rachetă sol-aer lansată de această unitate a doborât o dronă de supraveghere a US Navy deasupra Mării Oman, ducând la exacerbarea tensiunilor în Golf.
Teheranul, prin vocea ministrului său al telecomunicaţiilor, Mohammad Javad Azari-Jahromi, s-a grăbit să afirme că 'niciun' atac cibernetic ca represalii 'nu a reuşit, în timp ce ei (americanii) au depus multe eforturi în acest sens'.
'Problema este că în acest tip de poveste, toată lumea blufează', a declarat pentru AFP, Julien Nocetti, de la Institutul francez pentru relaţii internaţionale (IFRI). 'Aceasta este caracteristic în cibernetică: obscuritatea este permanentă', spune el.
'Nu trebuie să vă dezvăluiţi jocul. Dacă o faceţi, vă dezvăluiţi abilităţile de acţiune şi de spionaj. Este un joc extrem de subtil de-a şoarecele şi pisica. Nu este surprinzător faptul că iranienii afirmă că acesta (atacul) a eşuat. Nu avem niciun mijloc de a verifica veridicitatea a ceea ce spune o parte sau alta. E derutant', a afirmat expertul francez.
În materie de conflict cibernetic, 'ceaţa războiului', potrivit expresiei teoreticianului militar Carl von Clausewitz, este mai densă decât oriunde altundeva. Fără un front, fără observatori, cu dovezi şi indicii uşor manipulabile, confruntarea se duce în mijlocul serverelor informatice.
Faptul că oficiali americani au ales (sau au primit instrucţiunea) să dezvăluie atât de rapid această ofensivă cibernetică relevă, potrivit experţilor, voinţa administraţiei Donald Trump de a arăta că nu a rămas inactivă, chiar dacă avioanele de vânătoare care primiseră ordin să bombardeze Iranul după distrugerea dronei au fost rechemate în ultimul moment.
Dar realitatea acestui atac cibernetic, modalităţile sale, obiectivele sale exacte şi, în special, eficacitatea acestuia vor rămâne ascunse pentru totdeauna în negura conflictului, spune Nicolas Arpagian, expert în securitatea cibernetică.
'În acest caz, au fost alese ţinte militare iraniene', indică el. 'Dacă erau ţinte civile, ar fi fost diferit. Dacă erau centrale electrice, ar fi fost tăiat curentul. Dacă era o companie de apă, oamenii ar fi stat la cozi pentru a primi apă îmbuteliată', explică acesta.
'Arma digitală îi permite preşedintelui Trump să arate lumii şi, în special, susţinătorilor să-i că el ripostează', concluzionează expertul citat. 'Dar (...) numai iranienii ar putea spune dacă au suferit pagube. Ceea ce ei desigur că nu vor face', potrivit acestuia.
Există un precedent celebru: în 2010, o serie stranie de disfuncţionalităţi au afectat centrifugele iraniene utilizate la îmbogăţirea uraniului. Teheranul a acuzat atunci SUA şi Israelul că i-au infectat sistemul cu un virus informatic puternic.
Cu toate acestea a fost nevoie să treacă ani de zile ca ceaţa să se risipească şi să apară conturul faimoasei operaţiuni Stuxnet, pe care israelienii şi americanii refuză şi astăzi să o recunoască.
A trecut aproape un deceniu şi Cyber Command (CyberCom) a devenit în luna mai al 10-lea comandament de luptă al armatei americane. Atacul împotriva sistemelor de rachete ale Gardienilor Revoluţiei este prima ofensivă cibernetică - semioficială - care îi este atribuită prin scurgerile de informaţii în presă.
Potrivit lui Julien Nocetti, 'acesta este un semnal trimis iranienilor, dar şi - poate cel mai important - restului lumii. Moscova şi Beijingul ar trebui să se uite cu atenţie!'