Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat luni că nu este ofiţer, subofiţer, agent sau colaborator al fostei Securităţi sau al vreunui serviciu de informaţii.
El a declarat într-o conferinţă de presă că doreşte să facă o serie de precizări din respect pentru colegii săi şi adevăr - o valoare care i-a ghidat întotdeauna viaţa şi activitatea sa profesională.
Lazăr a susţinut că nu are niciun fel de emoţie pentru orice verificare s-ar realiza în arhivele CNSAS. ”În ultimele zile câteva instituții de presă mi-au atribuit fapte pe care nu le-am făcut. Mi-au pus etichete de natură ca să mă decredibilizeze. Este surprinzător și pentru un procuror foarte experimentat. Doresc să fac următoarele precizări, pe care le-am mai făcut: nu sunt ofițer, subofițer, agent sau colaborator al fostei Securități sau orice agenție de informații. Am făcut armata, sunt rezervist al Armatei Române la arma geniu. Dacă eram la altă armă, ce speculații se puteau face” a spus procurorul general.
”În perioada 1982 - 1989 am fost procuror stagiar la Alba Iulia, fără a exercita nicio funcție de conducere. Am auzit în presă afirmații tendențioase. Nicio funcție de conducere. Mapa mea profesională este la CSM, poate fi verificată. Revoluția m-a prins ca procuror criminalist. Am lucrat în cadru legal iar activitatea mea principală a fost investigarea infracțiunilor cu violență. Nu am instrumentat dosare penale care vizau fapte împotriva regimului comunist”
”Episodul la care fac referire unele instituții de presă, președinte al comisiei pentru liberare la Aiud, a fost prezentat tendențios. Reiau precizarea: atribuția acestei comisii nu era aceea de a dispune punerea în libertate. Procurorul nu e judecător. Aceasta era atributul exclusiv al instanței. Comisia avea doar rolul de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice. Important de precizat, legea în vigoare la data respectivă avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de condamnați. E important acest fapt”
”Aceste atacuri nefondate la adresa mea sunt evident determinate de depunerea candidaturii pentru un nou mandat de procuror general. Atacurile mi-au dat ocazia de a reflecta asupra parcursului profesional. Rememorând dosarele importante, am ajuns la o concluzie. Imediat după Revoluție, justiția în general și procurorii în special au făcut pași rapizi spre modernizare și profesionalizare. Șansa a făcut ca generația mea, să ne prindă la 33 - 36 de ani. Practicile anterioare anului 1990, dintre care unele discutabile, bazate pe o etică deficitară impusă de legislația vremii, au fost abandonate din primii ani ai democrației. Acest fapt este demonstrat de soluționarea dosarelor istorice”
”În calitate de conducător al Ministerului Public doresc să exprim scuze instituționale pentru practici discutabile înainte de 1989. Personal, doresc să îmi exprim regretul pentru dramele trăite de luptătorii anticomuniști, cărora le datorăm faptul că astăzi trăim într-o țară democratică”
”Rolul președintelui comisiei de eliberări condiționate era de a merge la grefa penitenciarului, unde erau dosarele. Procurorul avea un vot, ca și ceilalți membri ai comisiei. Fiecare evalua și era de o evidență foarte clară dacă omul îndeplinește condițiile sau nu. Era o lege deficitară din anumite puncte de vedere etic, dar era un cadrul legal în care comisia avea o marjă de apreciere foarte mică”
”Eu nu am niciun grad și nicio calitate, s-a verificat de nenumărate ori. De ce a trebuit cineva să insinueze că un anume procuror trebuia să meargă acolo? Prin rotație, fiecare sunt repartizați la alte activități. Era deplasare în teren, de regulă se făcea de către procurorii mai tineri”