Cel mai tânăr ambasador al României, Mircea Geoană, avea sub 40 de ani, a fost primit de preşedintele Statelor Unite, Bill Clinton, pentru a-şi prezenta scrisorile de acreditare în 1996. Fire deschisă, fără gomă, Clinton îi transmite tânărului diplomat român să vină în Biroul Oval pentru prima prezentare şi cu soţia, şi cu cei doi copii. Fetiţa, cam de cinci ani, dar cel mic, băieţelul, de trei anişori şi-un pic. Nostim şi vioi, puştiulică îi cade cu tronc preşedintelui american, care îi dă să se joace cu un baston viu colorat aflat pe biroul stăpânului Americii şi al lumii. După discuţia nonconformistă cu preşedintele american, vine momentul încheierii vizitei. Însă puiul de român, dezinvolt, nu vrea să înapoieze bastonul colorat lui Bill Clinton. “Drăgălaşule, îţi dau altceva, o altă amintire, dar bastonul ăsta este darul primit de la un împărat dintr-o ţară africană, nu pot să ţi-l las”. Până la urmă, după o târguială îndrăzneaţă băieţelul lui Mircea Geoană îi dă înapoi preşedintelui Americii obiectul de muzeu. De altfel, Mircea Geoană şi Adrian Năstase au fost simpatizati în cercurile înalte din Washington, urnind lucrurile pentru primirea României în NATO.
O altă scenă drăguţă, ieşită din canoanele apretate ale diplomaţiei, l-a avut ca personaj pe tânărul ministru de Externe, Adrian Năstase, în l990. Se afla la o adunare ONU în capitala Statelor Unite când îl sună soţia şi îl anunţă că în Bucureşti se desfăşoară evenimentele nedorite din 13-15 iunie şi Guvernul Roman a căzut. Adrian Năstase era simpatizat de secretarul de stat american James Baker, aşa că ministrul nostru de Externe îi trimite numărului 2 american un bileţel că nu ştie ce să facă, este ministrul Guvernului Petre Roman, care fusese demis de două ore. Binevoitor, secretarul de stat Baker se întâlneşte cu Adrian Năstase pe culoar şi-l îndeamnă să rămână la adunare pentru a explica ce se petrece cu adevărat în România. Ceea ce s-a întâmplat, cu folos. Florin Condurăţeanu