Acesta poate iniția chiar și anchete disciplinare, dublând activitatea Inspecției Judiciare. Șefii marilor parchete (PÎCCJ, DNA și DIICOT) au ajuns superprocurori. Curtea Constituțională și Înalta Curte de Casație și Justiție au devenit de decor, după ce din Statutul judecătorilor și procurorilor a dispărut abaterea disciplinară săvârșită de magistrați de nerespectare a deciziilor obligatorii ale CCR și ÎCCJ. Toate deciziile CCR cu privire la instituirea unui prag pentru abuzul în serviciu sau care interzic ingerința SRI în dosarele penale au fost încălcate, prin noile legi penale votate, săptămâna aceasta, de Camera Deputaților. Iar în Parlament se află la vot final o lege care vrea să-i oblige pe români să renunțe la utilizarea mașinii personale, prin impunerea unor taxe de acces în orașe și reducerea locurilor de parcare. Acesta este un scurt bilanț negru al legilor pe care Guvernul României, condus de Nicolae Ciucă, le-a inițiat, în ultimul an, iar Legislativul le-a cauționat prin vot.
Prima din șirul inițiativelor Ministerului Justiției, care au fost asumate de Guvernul PSD-PNL-UDMR, condus de Nicolae Ciucă, prin care s-a pus „capac” anchetelor privind abuzurile procurorilor din perioada Binomului SRI-DNA a fost legea de desființare a SIIJ. Promovată și adoptată, în primăvara anului trecut, de actuala majoritate parlamentară, Legea 49/2022 a stabilit o putere imensă dată pe mâna celui care conduce Parchetul General.
Concret, toate cauzele deschise de SIIJ au fost preluate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, singura entitate care va mai putea continua soluționarea lor. Soluțiile de clasare, de renunțare la urmărirea penală și de trimitere în judecată sunt supuse controlului exercitat de procurorul general al României. Mai mult, căile de atac declarate de SIIJ, înainte de desființare, pot fi retrase de către același procuror general.
Conform acestei legi, intră în competența Secției de Urmărire Penală și Criminalistică a Parchetului General, secție aflată în coordonarea procurorului general, infracțiunile săvârșite de judecători, de procurori, de magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție sau ai Curții Constituționale ori de membrii CSM, iar urmărirea penală în cazul acestora este efectuată doar de procurori anume desemnați de către același procuror general al României.
Procurorul general, „jupânul” magistraților
Sub pretextul ridicării MCV, al respectării unor recomandări ale GRECO, Comisiei de la Veneția sau ale Comisiei Europene, dar și pentru „respectarea unor jaloane din PNRR”, același Guvern condus de Nicolae Ciucă a inițiat proiecte de lege pentru modificarea întregului pachet de legi ale Justiției. În cadrul acestui pachet, Legea 303/2004 privind statutul judecătorului și procurorului a devenit un instrument prin care, de asemenea, șefii marilor parchete din România primesc puteri inimaginabile.
Spre exemplu, conform acestei legi, inițiate de Cătălin Predoiu și trecute, fără emoții, de Parlamentul României, numirile în funcții de conducere la Parchetul General, DNA și DIICOT se fac de către Secția de Procurori de la CSM, la propunerea procurorului general al României, a șefului DNA sau a șefului DIICOT.
Mai mult, judecătorii și procurorii au dreptul, potrivit acestei legi modificate, să se organizeze sau să adere în cadrul oricărei persoane juridice fără scop patrimonial, inclusiv să poată face parte din organele de conducere ale acestora.
Statul răspunde, în continuare, patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare, iar, dacă lipsește reaua-credință sau grava neglijență, procurorii și judecătorii nu răspund, în continuare, pentru soluțiile pronunțate și care au fost declarate definitiv drept erori judiciare. Iar pentru repararea prejudiciului, persoana prejudiciată se poate îndrepta numai împotriva statului, reprezentat de Ministerul Finanțelor.
Deciziile CCR și ÎCCJ au devenit maculatură pentru instanțe și parchete
Cea mai gravă acțiune a Guvernului cu privire la acest Statut al judecătorilor și procurorilor este, însă, eliminarea din textul legii a abaterii disciplinare ce putea fi reținută în sarcina unui judecător sau a unui procuror pentru nerespectarea sau neaplicarea deciziilor obligatorii ale Curții Constituționale sau a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia dezlegării unor chestiuni de drept sau a recursului în interesul legii.
Până să se elimine, prin grija Guvernului Ciucă și a actualului Parlament, această abatere disciplinară, niciun magistrat din România nu a îndrăznit să încalce deciziile CCR sau ale ÎCCJ, știind că sancțiunea pentru o astfel de abatere era excluderea din magistratură.
În mod halucinant, Curtea Constituțională, în noua ei componență votată de Parlament sau aleasă cu mâna de președintele României, Klaus Iohannis, nu consideră neconstituțională eliminarea acestei abateri disciplinare, chiar dacă, stabilind asta, Curtea s-a autodetonat.
Serviciile pot intruziona în viața oricui, sub pretextul apărării securității cibernetice
Guvernul României a inițiat, la finalul anului trecut, proiectul de lege privind Securitatea Cibernetică a României. Este, de departe, cea mai intruzivă lege care a existat vreodată în viața intimă și privată a cetățeanului de rând, de după decembrie 1989. În doar două săptămâni, această lege a trecut și de Senat, și de Camera Deputaților și face ca vestitele legi „Big Brother”, sprijinite de SRI în urmă cu zece ani, să pară doar un pistol cu apă.
În acest sens, relevantă este o opinie separată semnată de doi judecători de la CCR – Attila Varga și Gheorghe Stan – care scriu într-un document oficial că legea este atât de prost scrisă, încât toți cetățenii români care dețin un sistem informatic pot fi oricând verificați de serviciile secrete. Legea este neclară și imprevizibilă, impunând obligații și restricții cu privire la o serie de termeni care nu sunt definiți în niciun act normativ din România.
Conform legii privind securitatea cibernetică, în vigoare în acest moment, organele specializate ale statului în culegerea de informații pot intruziona, așa cum arată cei doi judecători, în mod abuziv și arbitrar în viața intimă, familială și privată a oricărui cetățean care deține un laptop sau un telefon mobil inteligent. Mai mult, toate serviciile secrete, inclusiv SPP, primesc dreptul să ceară operatorilor de servicii de comunicații electronice date și informații despre clienții acestora. Intră sub incidența acestei legi inclusiv conturile de e-mail sau de pe rețele de socializare, iar orice utilizator de sisteme informatice trebuie să predea acele sisteme SRI în cazul apariției unei vulnerabilități cibernetice.
O altă lege, aflată încă în dezbatere, vrea să ne lase pe toți pietoni
Nu doar domeniul justiției a fost în vizorul Guvernului, în această perioadă. În luna februarie a acestui an, Senatul a adoptat o altă lege inițiată de Executiv, referitoare la Planul Național de Mobilitate Urbană, care înglobează măsuri care vor face viața proprietarilor de mașini care nu sunt electrice aproape imposibilă. Limitarea locurilor de parcare, zone în care accesul este interzis și măsuri pe care autoritățile locale vor fi obligate să le ia pentru „limitarea utilizării autovehiculelor personale în interiorul orașelor” sunt doar câteva dintre prevederile acestei legi.
Spre exemplu, acest act normativ vorbește despre „planificarea și proiectarea pentru mobilitatea urbană durabilă”, care va avea în vedere mai mulți factori, printre care enumerăm doar trei: „prioritizarea transportului public”, „diminuarea zgomotului/poluării fonice” și „scăderea numărului de vehicule la 1.000 de locuitori”. De asemenea, legea vizează „reducerea dependenței de autovehicule personale, prin transport public accesibil” sau despre „stimularea utilizării transportului public, a mersului pe jos și cu bicicleta, prin introducerea unor taxe de parcare și reducerea volumului de parcări pentru autovehicule”.
Această lege încă nu a trecut de Camera Deputaților.
Codurile penale votate în 2023 întorc România în vremea Binomului
Cele mai recente legi-dezastru pe care Guvernul le-a inițiat, iar Parlamentul le-a adoptat se referă la Codul penal și la Codul de procedură penală. Infracțiunea de abuz în serviciu a făcut obiectul a nu mai puțin de patru decizii ale CCR care au impus instituirea unui prag valoric și a unei intensități a vătămării drepturilor și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice. Guvernul nu a instituit nici prag, nici intensitate în proiectul de lege transmis Parlamentului, cu toate că, în expunerea de motive, invoca nevoia punerii în acord a acestei legi cu deciziile CCR.
Abia când legea a ajuns la Senat, prin amendamente, parlamentarii au introdus un prag valoric de 250.000 de lei și o vătămare gravă a intereselor legitime, ca și intensitate a gravității faptei de abuz în serviciu. Cătălin Predoiu s-a speriat și a anunțat că propune, pentru momentul în care legea era dezbătută în Camera Deputaților, un prag valoric de 9.000 de lei. Numai că, săptămâna aceasta, în Comisia Juridică a Camerei Deputaților, toate amendamentele votate la Senat pe marginea Codului penal au fost anulate, în doar trei minute, iar legea a trecut definitiv de Parlament în forma inițiată de Guvernul Ciucă.
Prin acest mod de acțiune, atât Executivul, cât și Parlamentul au încălcat toate deciziile CCR cu privire la acest subiect. Rezultatul? Codul penal revine la epoca Kovesi-Coldea, când orice funcționar putea fi pus sub acuzare pentru orice, sub pretextul abuzului în serviciu, chiar dacă, ulterior, în proporție covârșitoare, dosarele fabricate astfel s-au soldat cu achitări definitive în instanță.
SRI, băgat din „pix” înapoi în dosarele penale
Același lucru s-a întâmplat și cu Codul de procedură penală, lege prin care Guvernul României a reintrodus SRI și interceptările făcute de acest serviciu secret în dosarele penale. Deși există mai multe decizii CCR care au declarat neconstituțională această intervenție a serviciilor, legea a trecut de Camera Deputaților fără să țină cont de ele. În condițiile în care, la Senat, au fost, de asemenea, amendamente adoptate prin care lucrurile erau reglate în spiritul deciziilor CCR.
Potrivit formei care va intra în vigoare, înregistrările efectuate de SRI, în baza Legii 51/1991, cu mandate de siguranță națională, vor putea fi folosite ca mijloace de probă în dosarele care vizează infracțiuni de evaziune fiscală, de corupție și asimilate acestora, infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale UE sau ale oricăror infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de cinci ani, chiar dacă aceste infracțiuni nu vizează securitatea națională.
Decizia CCR 55/2020 arată clar că înregistrările pot constitui mijloace de probă în măsura în care nu fac parte din categoria de înregistrări făcute de SRI, pe mandate de siguranță națională emise în baza Legii 51/1991.
Singurul deputat PSD care a avut curajul să voteze împotrivă
Singurul parlamentar al actualei Coaliții care a avut tăria să nu voteze niciunul dintre aceste Coduri în actuala formă a fost deputatul PSD Daniel Ghiță. El a votat atât împotriva adoptării Codului penal, cât și împotriva adoptării Codului de procedură penală, în variantele descrise mai sus. Ceilalți colegi de partid prezenți în sală - 96 în cazul primei legi și 93 în cazul celei de-a doua leg - au votat „pentru”.
Uluitor este faptul că dintre deputații PSD care au votat „DA” pentru ambele coduri a fost Simona Maya Teodoroiu, fost judecător al Curții Constituționale, al cărei nume figurează în completurile CCR care au decis, prin Deciziile 405/2016, 392/2917, 518/2017 și 650/2018, că pentru infracțiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu trebuie instituite un prag valoric și o intensitate a vătămării, iar acest prag valoric nu trebuie să fie unul derizoriu. Cu alte cuvinte, deputatul Simona Maya Teodoroiu a votat exact în sensul contrar celor stabilite, prin decizii definitive și obligatorii, de către judecătorul CCR Simona Maya Teodoroiu.
Deși a condus ședința Comisiei Juridice de la Camera Deputaților în cadrul căreia, în doar trei minute, revenirea la forma neconstituțională propusă de Guvern a Codului penal și a Codului de procedură penală, deputata PSD Laura Vicol – ea însăși o victimă a sistemului abuziv din timpul mandatului Laurei Codruța Kovesi la DNA, reținută, anchetată și judecată pentru o faptă care nu a existat, fiind achitată definitiv - nu a fost prezentă în sala de Plen a Camerei Deputaților la votul pentru cele două legi în discuție.