Potrivit mai multor firme de recrutare, în ultimele 18 luni o serie de mari bănci precum Deutsche Bank AG, HSBC Holdings Plc şi JPMorgan Chase & Co au angajat mai multe zeci de foşti ofiţeri din serviciile de informaţii americane şi britanice, CIA şi GCHQ, pentru a urmări activitatea angajaţilor băncilor şi a împiedica eventualele comportamente ilegale. Metodele utilizate de ofiţerii de informaţii pentru analiza vocii, textelor şi comunicaţiilor prin e-mail în scopul apărării naţionale nu sunt foarte deosebite de cele utilizate pentru a descoperi activităţile ilegale ale unui trader, astfel că foştii spioni îşi pot găsi o slujbă în sectorul bancar, unde salariul lor este cel puţin dublu.
O serie de angajaţi ai unor bănci, precum Jerome Kerviel, Kweku Adoboli şi Tom Hayes, au provocat o serie de scandaluri răsunătoare care au afectat reputaţia băncilor şi le-au obligat să plătească amenzi de miliarde de dolari. De exemplu, scandalul manipulării dobânzilor LIBOR a costat un număr de şase bănci o sumă de aproximativ şase miliarde de dolari, iar Barclays a fost obligată să plătească singură amenzi de 2,2 miliarde de dolari. În replică, Barclays l-a angajat pe Bryon Linnehan, fost ofiţer de informaţii în armata americană, să monitorizeze comunicaţiile electronice la birourile de la New York ale băncii britanice. 'Vrem să fim în măsură să identificăm orice potenţiale probleme înainte de apariţie', a spus Bryon Linnehan.
La fel ca şi Barclays, băncile de investiţii au decis să angajeze foşti ofiţeri de informaţii pentru a analiza orice aspect al vieţii angajaţilor, de la cât de mult stau în pauza de fumat la site-urile pe care le frecventează, totul în ideea de a-l descuraja pe următorul manipulator sau trader fraudulos.
Însă băncile nu angajează numai foşti ofiţeri de informaţii ci şi o mare parte din tehnologia utilizată pentru monitorizarea angajaţilor îşi are rădăcinile în programele de apărare. Barclays este una din băncile care utilizează ştiinţa comportamentului pentru a analiza scandalurile trecute în încercarea de a identifica modele care să permită băncii să îi împiedice pe traderi să devină următorul Jerome Kerviel. La rândul său, JPMorgan introduce un program de supraveghere care utilizează logaritmi pentru a identifica un potenţial angajat care ar putea comite o ilegalitate. Băncile sunt interesate de orice moment al programului de lucru al unui trader, în special de site-urile web vizitate.
Pe de altă parte, această supraveghere intensă nu face decât să dea naştere unui sentiment de paranoia în birourile de trading ale marilor bănci. De teamă să nu fie concediaţi la cea mai mică abatere şi având interdicţie să utilizeze telefoanele mobile personale la birou, unii traderi au început să se ascundă la toaletă pentru a putea da mesaje text soţiilor iar alţii au plecat de la bancă pentru a lucra la fondurile speculative, unde activităţile lor nu sunt monitorizate atât de strict.