Dacă ar fi să ne luăm după nume, pare cine știe ce poveste complicată, dar de fapt este un preparat rapid, simplu și mai ales gustos!
Potrivit cumvaplace.ro, rețeta își are originile în Mexicul colonial și s-a transformat mult de-a lungul vremii, existând nenumărate combinații și variante.
Ca să știm mai exact despre ce vorbim, lucrurile stau cam așa: o foaie de tortilla care se umple cu diverse combinații de brânză și legume, de obicei, se pliază și se coace ușor într-o tigaie până se topește brânza, se taie și se mănâncă cu multă atenție ca să nu rămâneți de poftă fără degete.
La origine, localnicii pregăteau și foile de tortilla, dar în ziua de azi le cumpărăm de la magazin, acolo unde sunt de obicei și lipiile. Numele ei înseamnă pur și simplu ceva cu brânză, quesa fiind brânză, mai exact o brânză locală ce seamănă destul de mult cu mozzarella. Strămoșii azteci se pare că preparau rețeta cu tortilla de porumb, dacă tot aveau, nu ca noi să așteptăm să descopere (sau nu) Columb America pentru a mânca tradiționala noastră mămăligă. Iar respectivele pâinici plate erau umplute cu dovleac de diverse soiuri pe care apoi le coceau în cuptoare de lut, ca desert.
Spre deosebire de tacos, quesadilla arată mai degrabă ca o clătită umplută, adică mult mai plată, împăturită în două, apoi tăiată încă o dată în jumătate, de obicei când e așezată pe farfurie.
La origine, rețetele aveau la bază brânza, după cum spuneam, pentru că de acolo și-au câștigat numele, iar pe lângă asta cartofi, ciuperci, chorizo, pui și alte culturi locale de legume, inclusiv diverse tipuri de fasole, neagră sau roșie.
Acum între cele mai obișnuite rețete sunt:
Quesadilla cu pui. Resturile de la o friptură de pui sau o pulpă de pui fără os gătită la air fryer sau la tigaie, porumb fiert, ardei gras tăiat cubulețe la dimensiunea bobului de porumb și brânză rasă, din cele care se topesc ușor.
Cum se face? Se ia o foaie de tortilla și se încălzește ușor pe ambele părți într-o tigaie pe dimensiunea ei, se așază la bază strat generos brânză rasă, apoi bucățile de pui, porumbul și ardeiul, se adaugă sare și piper și fulgi de chili, dacă vă place, se pliază în 2, și se pune înapoi în tigaie presându-se ușor, până se topește brânza și se lipește. Se întoarce cu o paletă și pe cealaltă parte, se scoate pe o farfurie și se taie în 2 sau în 4, cum credeți că vă este mai ușor să mâncați.
Quesadilla cu carne tocată. Dacă v-a rămas sos cu carne tocată, orice ragu sau pentru clătite cum vă povesteam aici sau cum am pregătit noi pentru rulourile la cuptor cu tortilla, este cât se poate de simplu: luați tortilla și încălziți-o la tigaie, așezați stratul de brânză rasă, sosul cu carne tocată bine condimentat, pliați și așezați înapoi în tigaie să se topească brânza și să se lipească bine. Tăiați pe farfurie în sferturi și savurați!
Quesadilla cu legume. Avem tortilla și avem brânză, la care adăugăm porumb, ardei gras, fasole roșie gata fiartă, din conservă și frunze de salată verde. Putem renunța la brânză, pentru un produs vegetarian, dar avem nevoie de un sos care să țină laolaltă toate ingredientele. Puteți face un sos de avocado, de exemplu, sau o salsa de roșii, cum am făcut noi pentru pui.
Quesadilla cu guacamole și ou. Este una dintre favoritele noastre, mai ales pentru că suntem absolut topiți după avocado. Așadar pe foaia de tortilla ușor încălzită la tigaie se întinde guacamole, deasupra un ou poșat sau două, ori ochiuri simple, prăjite în unt. Sare, piper, chili dacă mai vreți, dar guacamole este destul de condimentat. Se pliază și se taie în așa fel încât să rămână un ou pe fiecare parte.
După cum arată lucrurile din descrierea de mai sus, puteți folosi orice combinații care se potrivesc pentru a umple tortilla. Tradiționale locului sunt ardeii, mai ales iuți, diverse varietăți de bostan și dovleac, porumbul și fasolea pestriță cu bob mare. Carnea tocată condimentată este o altă favorită a locului. Iar dacă vă întrebați care sunt condimentele specifice bucătăriei mexicane sau Tex-Mex pentru Mexicul din SUA, ei bine sunt la îndemâna oricui: sare, piper, cayenne (ardei iute), ceapă, oregano, boia dulce (ceva mai multă, în ce privește proporția) și chimion.