Vom aminti aici despre suferințele de neimaginat ale studentului la medicină ce a devenit preot după chinurile îndurate în închisori și după o întâlnire cu marele duhovnic Arsenie Papacioc. Este vorba despre preotul Mihai Lungeanu, din Iași. S-a născut în capitala Moldovei la 24 aprilie 1924, tatăl său fiind preot la biserica “Buna-Vestire”, acolo unde avea să slujească și el, dar tocmai la bătrânețe, pentru că în tinerețe comuniștii nu i-au dat voie, ținându-l mai mult prin închisori. Inițial, dorința lui, ca tânăr, era să devină medic și a intrat la Facultatea de Medicină din Iași. Însă atunci era o perioadă foarte dificilă, comuniștii își propuseseră să scape de cei despre care credeau că pot fi perculoși. În anul 1947, studentul Mihai Lungeanu din anul V la medicină a fost arestat, cercetat și condamnat, trecând apoi pe la Pitești, închisoarea unde se făcea experimentul reeducării. În acest loc a avut o viziune care i-a marcat viața. În acele moment egroaznice de suferință a făcut o promisiune Domnului. “În toamna lui 1949 am ajuns la Pitești, unde am intrat în focurile reeducării. În prima zi bătaia a durat de la șapte dimineața până la amiază. Au urmat apoi altele. Mă rugam permanent lui Dumnezeu. O singură noapte nu m-am rugat și îmi reproşez asta toată viața; dacă nu mă rugam mai mult, m-aș fi prăbușit total. Și în timpul bătăilor, tot timpul mă rugam: Doamne, scoate-mă de aici și toată viața o pun la picioarele tale!. Și m-a scăpat”. Gardienii, crezând că are TBC, l-au trimis la Văcărești. Și acolo se ruga, rostind deseori: “Doamne, nu mă trimite înapoi!". Apoi a fost dus la închisoarea Târgu Ocna, unde a stat trei ani și jumătate. În cele din urmă a scăpat, așa că dorea să-și ducă promisiunea la împlinire: să-și pună viața “la picioarele Domnului, ca preot sau la mănăstire”. Cu voință, a reușit să intre la Mănăstirea Vladimirești, însă după scurt timp, în anul 1955, a fost arestat și condamnat a doua oară: la 15 ani de închisoare, fiind eliberat în 1964. Dorința sa de de a deveni preot nu și-a putut-o îndeplini în timpul comunismului, pentru că era greu de realizat. Și așa, cu greutate și-a putut găsi un serviciu pentru a câștiga banii necesari existenței. S-a angajat biolog la un laborator. Abia târziu, după 1989, a reușit să ajungă preot. Avea aproape 75 de ani când a fost hirotonit la Cluj și 45 de ani de când rostise făgăduința Domnului și alți 30 de ani de la eliberare. Însă a fost bucuros că a ajuns părinte, chiar și la bătrânețe. A slujit cât l-au ținut puterile la aceeași biserică unde a lucrat și tatăl său, “Buna-Vestire”, din Iași.
Întâlnire în închisoare cu marele duhovnic Arsenie Papacioc
Preotul ieșean l-a cunoscut pe marele duhovnic Arsenie Papacioc în închisoare. L-am întâlnit și eu, reporterul, pe acest părinte, în dese rânduri, inclusiv la Iași, până să se prăpădească, nu demult. Mi-a povestit cu mândrie cum s-a întâlnit el cu “marele Arsenie Papacioc”. “Eu l-am cunoscut la Mănăstirea Slatina, în 1954, în perioada cât am fost eu liber între cele două închisori ale mele , am fost închis mai întâi la Iași, apoi la Suceava și Tg. Ocna, de unde m-am eliberat, după aproape șapte ani. Din august 1953, până în decembrie 1954 am fost liber…Prima dată când l-am întâlnit tocmai venise din pădure, unde fusese ascuns împreună cu părintele Cleopa… Unde erau ei, la pădure, la munte, le-a trimis vorbă patriarhul că nu le face nimic Securitatea, că are nevoie de ei ca să reorganizeze viața mănăstirească...Ei au răspuns, pentru că au ieșit de acolo, dar au fost arestați. Viața în pădure, în bordei, era grea, îi aduceau oamenii din când în când hrană, unele necesare, dar tot le era foarte greu. La închisoare am vorbit și cu părintele Cleopa, cu părintele Petronius, erau acolo mari duhovnici, a venit atunci și Andrei Scrima. Am vorbit cu Arsenie Papacioc probleme duhovnicești, am stat mai mult timp cu el la Slatina….Între cele două arestări sau după a doua arestare, eu aș fi vrut să râmân la mănăstire, însă situația mea era dificilă, eram cu domiciliu obligatoriu. Trebuia să mă prezint la Poliție de fiecare dată, nu mai țin minte dacă săptămânal: să fac act de prezență …Însă nu-mi dădeau voie să rămân la mânăstire, cei de miliție, însă pot spune că am dus viață de mănăstire….Pe vremea când nu eram în închisoare, m-am cunoscut cu dânșii la hram. Am fost cu ocazia hramului, schimbarea la față și cu această ocazie, părintele Arsenie Papacioc a ieșit din bordei, din ascunzătoarea lui și a mers mai departe. Și ei și-au văzut de treaba lor, ce li s-a dat să facă, au ajuns marii duhovnici pe care îi știm. Eu m-am întors la Iași și după câteva luni am fost arestat din nou…. Aveam 24 de ani când l-am întâlnit prima dată pe Papacioc… Eu am vrut să devin un călugăr, eram tânăr, în anul IV la medicină, atunci m-au și arestat…Am mers la slujbă, am mers pe jos 40 de kilometri până la Schitul Rarău, la Sandu Tudor, cu toții am mers cu căruțe cu cai, eram mulți, și credincioși mulți erau. Ne-am întâlnit cu Antonie Plămădeală, care mai târziu a ajuns Mitropolitul Ardealului, la Slatina…O noapte întreagă am mers până la Schitul Rarău ce avea hramul Adormirea maicii Domnului. Ne-am întâlnit cu Sandu Tudor, cu Petronius, care fusese stareț la muntele sfânt. Am vorbit cu părintele Papacioc probleme duhovnicești și starea bisericii care era atunci. El era om de rugăciune și om duhovnicesc, știa să facă duhovnicie, dădea sfaturi pentru orice problemă încă de pe atunci. Era și el tânăr. Era preot, în schimb, după aceea, a fost implicat în problema anti-vladimirismului, curentul împotriva mănăstirii Vladimirești. Veneau zeci de mii de oamenii la mănăstirea aceea la care a fost stareță a fost maica Veronica și după spusele ei i s-a arătat mântuitorul, Maica Domnului și a făcut o mănăstire de fecioare, se împărtășea lumea foarte des acolo, se mărturisea lumea acolo. Putea să fie glod atâta de mare, îngenuncheau în glod acolo și părintele, care a fost la Recea după aceea, citea rugăciunea și spunea: am furat, am curvit ș.a.m.d. După aceea, le dădea dezlegarea, nu se sfia să spună păcatul față de alții. Această metodă a fost închisă. Arsenie Papacioc, care era la Mănăstirea Slatina, era împotriva lor, că nu e bine așa și nu se face sfânta împărtășaniei atât de des. Aici părerea mea personală este că a greșit biserica, ai au rămas singuri, s-a pregătit terenul pentru arestarea lor. Și au fost arestați toți. Și maica Veronica și alții. Părintele de acolo, care era părintele Iovan Ion, era duhovnicul meu…
Și așa s-a desființat mănăstirea”, a povestit părintele Mihai Lungeanu, pe care l-am rugat să-și mai amintească o ocazie cu care s-a întâlnit cu marele duhovnic Arsenie Papacioc.
“Comuniștii vroiau să ne schimbe, ne puneau filme cu cosmonauți, noi discutam despre smerenie și rugăciune”
“Îmi amintesc că în închisoare m-am întâlnit cu el cu ocazia unei adunări a deținuților. Oamenii, șefii închisorii, ne mai adunau să ne convingă de câte ceva, să ne reeduce, dar noi nu aveam treabă cu ei. Ne-a adus într-o sală să ne arate un film cu Gagarin, dar noi am vorbit între noi. Și atunci m-am întâlnit din nou cu Papacioc, cu duhovnciul meu Iovan Ioan. Și cum ne salutam noi, “sărut mâna, părinte!”, eram blogosloviți. Arsenie Papacioc era un om de rugăciune cum nu erau mulți. M-a impresionat la Aiud, în 50 și ceva, eu am fost eliberat în ‘53.
M-au arestat cu mișcarea legionară, cu grupul din 40 de studenți legionari. Eram pe la București, când m-a arestat, pe mine în ‘47, pe ei în 48. Eu n-am vorbit. Era vacanță. A fost extraordinar de greu la anchetă. A doua arestare a fost și mai grea. Am primit 4 ani și jumătate pentru delict de uneltire împotriva ordinii sociale, acela a fost actul de acuzare. Mi-au dat 15 ani muncă silnică”, a mai spus părintele Mihai Lungeanu.
Foto: Cristinel C. Popa