Specialiștii atrag atenția că unul dintre cele mai răspândite mituri este acela că setea reprezintă primul semnal de alarmă. De fapt, în momentul în care copilului îi este deja sete, procesul de deshidratare a început, spune dr. Carina Tudorache, medic gastroenterolog pediatru, care explică ce semne nu trebuie ignorate și ce greșeli fac frecvent părinții în încercarea de a-și hidrata copiii.
Un copil care devine brusc mai somnoros, mai irascibil sau care nu mai cere apă poate părea doar obosit după câteva ore petrecute în căldură. În realitate, acestea pot fi primele semne ale deshidratării, o problemă care se instalează mult mai repede la cei mici decât la adulți și care, netratată la timp, poate ajunge să le pună sănătatea în pericol.
Mecanismele prin care corpul reglează temperatura nu sunt dezvoltate
Potrivit medicului, în zilele cu temperaturi extreme, organismul copiilor pierde lichide mai repede, iar în cazul sugarilor și al copiilor mici nici mecanismele prin care organismul își reglează temperatura nu sunt încă pe deplin dezvoltate.
„Deshidratarea apare atunci când organismul pierde mai multe lichide decât primește, perturbând funcțiile vitale și echilibrul electrolitic. Poate fi cauzată de transpirație excesivă, febră, vărsături, diaree sau un aport insuficient de lichide și poate apărea la orice vârstă.
Dacă, în mod obișnuit, cel mai frecvent ne confruntăm cu deshidratarea în cadrul episoadelor acute infecțioase prin care trece un copil de-a lungul anului, în zilele toride de vară riscul de deshidratare este cu atât mai crescut cu cât vârsta este mai mică, deoarece mecanismele de reglare a temperaturii nu sunt încă complet dezvoltate. De aceea, deshidratarea poate apărea chiar și după numai câteva ore petrecute afară, mai ales dacă cei mici sunt activi sau nu beau suficiente lichide”, a explicat, pentru Jurnalul, dr. Carina Tudorache.
În funcție de severitate, deshidratarea se împarte pe mai multe grade, iar medicul atrage atenția că părinții sau bunicii trebuie să fie vigilenți încă de la primele semne, chiar dacă uneori li se par neimportante.
Buze uscate și plânsul fără lacrimi
Dr. Tudorache le recomandă părinților să nu aștepte apariția senzației de sete și să fie atenți la semne aparent banale, precum buzele uscate, urina închisă la culoare, lipsa transpirației, plânsul fără lacrimi sau scăderea numărului de scutece ude. Recunoașterea acestor simptome și intervenția rapidă pot face diferența între o problemă care poate fi rezolvată acasă și o urgență medicală ce necesită internare.
„Când apare deja senzația de sete, trebuie să știm că deshidratarea a început. Primele semne și care conturează deshidratarea ușoară sunt adesea discrete și pot fi confundate cu oboseala sau iritabilitatea, însă avantajul este că pot fi, de cele mai multe ori, gestionate la domiciliu: copilul este mai somnolent sau mai apatic decât de obicei, devine irascibil, plânge ușor sau este greu de liniștit, are buzele uscate, urinează mai rar, iar urina este închisă la culoare sau transpiră mai puțin decât în mod normal, chiar dacă este foarte cald.
În aceste cazuri, de primă intenție este să menținem un aer răcoros în încăpere, copilul să fie îmbrăcat în haine lejere, din materiale potrivite temperaturii ambientale, ulterior rehidratarea orală se va face treptat.
Putem administra lichide de tipul apă, ceai călduț sau lapte dacă este vorba de sugari sau soluții de rehidratare orală, pe care le găsim în farmacii. Sărurile de rehidratare sunt o combinație de glucoză și diverse săruri, inclusiv sodiu, potasiu, clor, bicarbonat și sunt recomandate de OMS ca tratament de primă linie în cazurile de deshidratare acută în context infecțios și nu numai.
Nu îi vom administra copilului o cantitate mare de lichide de la început, din cauza riscului de provocare a vărsăturilor alimentare. De asemenea, este important de menționat faptul că nu trebuie administrare sucuri din comerț, băuturi carbogazoase sau ceaiuri foarte îndulcite”, subliniază dr. Carina Tudorache.
Când este necesară internarea
Dacă vorbim despre deshidratare moderată sau chiar severă, copiii au frecvent nevoie de soluții de rehidratare intravenoasă în mediu spitalicesc, explică medicul, cu atât mai mult cu cât nu au funcționat acasă metodele aplicate de către familie.
„Printre semnele de deshidratare moderată, la care ar trebui să fie atenți părinții, enumerăm: lipsa lacrimilor atunci când copilul plânge, ochii ușor înfundați în orbite sau cearcăne accentuate, cefalee, slăbiciune marcată sau în cazul sugarilor refuzul alimentației, fontanela deprimată, lipsa schimbării scutecului mai mult de 4-5 ore.
Important de menționat sunt semnele de alarmă care de obicei aduc pacientul la medic și anume: somnolență marcată, confuzie, letargie, lipsa urinării, respirație rapidă sau puls accelerat, lipsa de răspuns la stimuli. Aceste semne sunt mai rar întâlnite, însă trebuie avute în vedere pentru a fi mai ușor de recunoscut și a-i ajuta pe părinți să evite episoade similare”, menționează specialista în Gastroenterologie Pediatrică.
Pepenele și castraveții previn deshidratarea
Pentru a evita deshidratarea la copii, regula de aur este să le oferim constant lichide în cantități mici, înainte de apariția senzației de sete, dar și fructe și legume bogate în apă.
„Ca și metode de prevenție, amintim evitarea expunerii la soare la orele prânzului, folosirea hainelor subțiri, deschise la culoare și din materiale naturale, consumul frecvent de lichide în cantitate mică chiar dacă copilul nu cere, consumul de fructe și legume bogate în apă, precum: pepenele, piersicile, castraveții sau portocalele.
Nu în ultimul rând, trebuie menționate pentru zilele de vară, când majoritatea activităților se petrec în aer liber, cremele cu factor de protecție solară cel puțin 50”, mai spune medicul.
„Canicula nu trebuie să ne sperie, ci doar să ne facă mai atenți. O vară reușită nu înseamnă să evităm soarele, ci să învățăm să ne bucurăm de el în siguranță. Cu puțină atenție, o sticlă de apă mereu la îndemână și ochii bine deschiși la semnele celor mici, putem transforma zilele caniculare în cele mai frumoase amintiri de familie”,
conchide Dr. Carina Tudorache, medic specialist gastroenterologie pediatrică.