Câinii și oamenii au împărtășit o legătură strânsă de mii de ani, câinii fiind adesea numiți „cel mai bun prieten al omului”. Această relație profundă i-a determinat pe câini să devină incredibil de adaptați la emoțiile umane, citindu-ne limbajul corpului, expresiile faciale și chiar tonul vocii. Însă cercetătorii au vrut să exploreze un alt mod, mai puțin evident, în care câinii ar putea capta emoțiile noastre - prin simțul mirosului. Mai exact, ei au căutat să determine în ce fel câinii ar putea detecta mirosul stresului uman și cum le-ar putea afecta comportamentul.
Ideea de „contagiune emoțională”, în care indivizii dintr-un grup pot prelua și oglindi emoțiile altora, este bine documentată la oameni. Dar cum se aplică acest concept relației om-câine? Cercetătorii au teoretizat că, ân cazul în carer câinii ar putea detecta stresul prin miros, acest lucru le-ar putea influența starea de spirit și luarea deciziilor. Este primul studiu are testează modul în care mirosul stresului uman afectează învățarea și starea emoțională a câinilor.
Cum se comportă câinii când simt mirosul unui om stresat
„Majoritatea proprietarilor de câini vă vor spune că ai lor câini pot simți când sunt stresați sau supărați. Când ne interpretează emoțiile, câinii folosesc probabil o combinație de indicii, cum ar fi limbajul nostru corporal, tonul vocii., dar nu știam dacă răspund doar la miros, fără comportament sau indicii vocale prezente”, afirmă autorul studiului Zo. Parr-Cortes, medic veterinar și doctorand în științe clinice veterinare la Universitatea din Bristol și la Universitatea Cardiff.
„Știm, de asemenea, că aceștia pot fi dresați să detecteze modificări ale cortizolului la oameni. De exemplu, câinii dresați de Medical Detection Dogs în Marea Britanie pot detecta când nivelurile de cortizol ale unei persoane la persoanele cu boala Addison scad prea mult. Înturcât cortizolul tinde să crească în timpul stresului, ne-am întrebat dacă câinii ar putea detecta cortizolul în timpul stresului, și cum mirosul afectează propriile emoții ale câinilor.”
„Ceea ce este interesant la acest studiu, aceste mirosuri proveneau de la persoane necunoscute, așa că sugerează un miros comun de „stres” în rândul persoanelor pe care câinii îl pot identifica, mai degrabă decât să învețe doar mirosul proprietarului lor stresat.”
Care sunt rezultatele studiului
Cercetătorii au efectuat un studiu în două faze care a implicat atât participanți umani, cât și canini. Prima fază s-a concentrat pe colectarea de mostre de mirosuri de la voluntari umani, în timp ce a doua fază a implicat testarea câinilor cu aceste mirosuri pentru a vedea cum ar reacționa.
11 voluntari au fost recrutați pentru a furniza mostre de miros în două condiții: stres și relaxare. În timpul stării de stres, participanții au fost supuși unui test binecunoscut de inducere a stresului, care a implicat vorbirea în public și aritmetica mentală în fața evaluatorilor. În starea de relaxare, au vizionat videoclipuri liniștitoare cu scene din natură. Pe parcursul ambelor sesiuni, participanții au purtat cârpe de bumbac sub brațe pentru a absorbi transpirația și respirația expirată, care au fost ulterior folosite ca mostre de miros.
A doua fază a implicat 18 câini de diferite rase și vârste. Acești câini au fost supuși unui test de părtinire cognitivă, un tip de test care evaluează starea emoțională a unui animal prin măsurarea răspunsului lor la stimuli ambigui. În acest caz, stimulii ambigui au fost boluri plasate în diferite locații într-o cameră de testare, dintre care unele conțineau hrană (locație pozitivă) și altele care nu (locație negativă). Întrebarea cheie era cât de repede și de nerăbdător se apropiau câinii de boluri atunci când erau plasați în locații noi, intermediare - mai aproape de pozitiv, negativ sau undeva la mijloc.
Fiecare câine a fost expus la trei condiții în trei sesiuni separate: un miros de stres de la un participant uman, un miros relaxat de la același participant și o condiție de control fără miros adăugat. Cercetătorii au măsurat cât de mult le-a luat câinilor să se apropie de boluri și dacă s-au apropiat, concentrându-se în special pe bolurile amplasate în locații ambigue.
Studiul a arătat că era mai puțin probabil să se apropie de un castron amplasat într-o locație în care nu au găsit anterior hrană (locație negativă) atunci când sunt expuși la mirosul de stres, comparativ cu atunci când nu exista miros sau un miros relaxat. Acest lucru sugerează că mirosul de stres uman i-a făcut pe câini să fie mai precauți sau mai reticenți față de riscuri, chiar dacă bolul ar fi putut conține mâncare.
„Deși am descoperit că stresul în preajma câinelui îi poate afecta starea de spirit și modul în care învață și răspunde la antrenament, am constatat că mirosul relaxat nu a avut acest efect”, a spus Parr-Cortes pentru PsyPost. „Acest lucru și menținerea calmului sau chiar efectuarea unei activități relaxante înainte de a-ți antrena câinele ar putea reduce acest efect dacă ești stresat.”
„Știm, de asemenea, că folosirea unui antrenament pozitiv, cu multe recompense, este bună pentru relația cu câinele tău și poate avea efecte pozitive asupra bunăstării lui. Așadar, menținerea relației cu câinele tău, bazată pe întărire pozitivă și implicare distractivă este cea mai bună modalitate de a-ți menține câinele fericit și de a avea grijă de bunăstarea lui.”
Citiți ș 11 rase de câini silențioase, potrivite pentru viața în apartament
Interesant este că acest efect a fost cel mai pronunțat în timpul celei de-a treia ședințe, când mirosul de stres a fost introdus după ce câinii au fost deja expuși la mirosul relaxat. Această descoperire sugerează o posibilă interacțiune între miros și procesul de învățare, deoarece câinii păreau să devină din ce în ce mai precauți pe măsură ce testarea progresa.
„Inițial, ne uitam doar la modul în care mirosul de stres a afectat părtinirea cognitivă a câinelui (optimism/pesimism)”, a spus Parr-Cortes. „Așadar, când am descoperit un efect al mirosului de stres asupra învățării câinilor și asupra modului în care ei percep recompensele, a fost o descoperire suplimentară interesantă.”
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că ei s-au apropiat mai repede de locația pozitivă (unde se așteptau să găsească hrană) și mai încet de locația negativă (unde nu se așteptau la mâncare), pe măsură ce sesiunile au continuat. Prin urmare, câinii nu au fost influențați doar de miros, ci și de experiențele lor anterioare în timpul testării, învățând să facă diferența între recompensele probabile și cele improbabile.
Dar studiul, ca toate cercetările, are unele limitări. În primul rând, dimensiunea eșantionului atât a participanților umani, cât și a câinilor a fost relativ mică, ceea ce înseamnă că rezultatele ar putea să nu fie valabile la toți câinii. Studiile viitoare cu grupuri mai mari ar putea ajuta la confirmarea și extinderea acestor constatări.
„Ca și în cazul multor studii, dimensiunea eșantionului ar putea fi mai mare”, a spus Parr-Cortes. „Deci, ar fi grozav să repeți acest studiu cu mai mulți câini. Cu toate acestea, suntem extrem de încântați că am putut arăta diferențe cu mirosurile pe care le-am testat. Dar deschide ușa către atât de multe întrebări și căi noi pentru cercetări viitoare.”
În plus, studiul s-a concentrat pe mirosurile umane nefamiliare, așa că rămâne neclar cum ar putea reacționa câinii la mirosurile de stres de la proprietarii lor, cu care au o legătură mai strânsă. Cercetările viitoare ar putea explora modul în care mirosurile de stres familiare față de nefamiliare afectează câinii în mod diferit.
Descoperirile deschid mai multe căi interesante pentru cercetări viitoare. „În continuare, am dori să analizăm efectul altor emoții, cum ar fi fericirea sau relaxarea profundă și, de asemenea, să analizăm efectul expunerii repetate la mirosurile de stres și alte emoții, mai degrabă decât doar un test unic”, a explicat Cortes.
Citiți și Sterilizarea la câini și pisici: Mituri, adevăr și recomandări
„Deși constatările pot părea negative, cred că este un memento important despre cât de importanți sunt câinii în viața noastră, precum și cât de importanți suntem noi în viața câinelui nostru”, a adăugat ea. „Această cercetare ar trebui să ne facă să luăm în considerare modul în care interacționăm și acționăm în preajma câinilor, și ar trebui să încurajeze oamenii să fie mai plini de compasiune cu câinii cu care trăiesc sau lucrează. Este o oportunitate de a vedea lucrurile din perspectiva câinelui și de a ne asigura că interacțiunile noastre cu câinii sunt cât mai pozitive, astfel încât să putem minimiza orice efecte negative pe care stresul sau emoțiile noastre le au asupra câinilor.”
Studiul, „Mirosul unei persoane stresate sau relaxate necunoscute afectează răspunsurile câinilor la un test de părtinire cognitivă”, a fost realizat de Z. Parr-Cortes, C. T. Müller, L. Talas, M. Mendl, C. Guest și N. J. Rooney, potrivit psypost.com.