Restaurantul, spațiul de recreere, barurile, punțile exterioare cu șezlonguri și fotoliile. Sigur, cele de la nivelul unde aveam apartamentul. De altfel vasul foarte mare și amenajat cu decoruri identice cu Titanic 1912. Prietenii, saluturi, povestiri. Atmosfera parcă nu mai era așa tensionată ca la îmbarcare. Am zăbovit mai mult pe terasa mea și m-am întreținut îndelung cu vecinii mei. Toți știau în amănunt toate detaliile naufragiului de acum 100 de ani. Era pentru prima oară când călătoream pe un astfel de vas. Imensitatea oceanului din jur m-a impresionat, dar m-a și speriat puțin. Eram ca o coajă de nucă plutind pe o imensitate de apă. A doua zi a început furtuna. Blestemul Titanicului, au zis câțiva. Unul din pasageri a făcut atac de panică grav și a cerut insistent să fie dus la mal. S-a scris că vasul Balmoral s-a întors din drum până în cel mai apropiat port. Jumătate adevărat. Vasul a făcut o buclă largă de întoarcere până a ieșit din zona de furtună. Un elicopter sanitar a aterizat pe micul heliport al vaporului ți pacientul a fost preluat în deplină siguranță, după care ne-am continuat drumul fără să adăugăm vreo întârziere semnificativă. Au trecut 3 zile, timp în care am intrat, la fel ca toți ceilalți, în atmosfera de epocă a Titanicului original. Ziua de 14 aprilie a venit cu emoții. A început cu o veste neplăcută. Actorul Leonardo Di Caprio nu a mai sosit la bord, așa că celălalt apartament de lux a rămas neocupat pe toată perioada voiajului. Pasageri care călătoreau la clasa a 3-a sau a 2-a m-au rugat să le arăt „cabina” mea. Prilej de alte prietenii și povestiri. La cină s-au servit mâncărurile din seara naufragiului. Am primit toți o listă de meniu identică cu cea originală. Ora 23:40 a fost marcată de un sunet prelung de sirenă și pasagerii s-au strâns pe puntea superioară. Era momentul în care Titanicul s-a ciocnit de un aisberg și apa a pătruns puternic în cala vaporului. Lumea stătea nemișcată și înmărmurită. Rudele celor pierduți în apele învolburate ale oceanului plângeau. A început procesiunea de comemorare. Vasul Balmoral a avut autorizarea ca pasagerii să poată arunca flori deasupra locului unde se afla epava Titanicului. Din motive de protecție a mediului este interzisă aruncarea de flori și coroane în acel loc. Ora 2:20, dimineața zilei de 15 aprilie. Agitație pe punte, lacrimi, jale, preoții își fac datoria. În restaurant orchestra cânta melodia „Mai aproape Dumnezeule de Tine”, din momentul naufragiului. Un moment dramatic. În urma naufragiului au murit 1.514 pasageri, din totalul de 2.228. Au supraviețuit 714, preluați de vasul Carpathia. Pe la 3 și jumătate am mers la culcare. A doua zi a fost soare și lumea s-a comportat normal, cu zâmbetul condescendent al unei călătorii tensionate. Balmoral și-a continuat drumul până în portul Halifax Canada, unde am vizitat cu toții cimitirul unde sunt îngropați cei înecați în tragicul accident. De aici am pornit spre New York, destinația finală a Titanicului, dacă nu s-ar fi scufundat. Dar despre această ultimă parte a călătoriei, săptămâna viitoare, în liniște și pace. „Cristos a Inviat” tuturor ortodocșilor care sărbătoresc Învierea Domnului duminică, 24 aprilie.