Clanurile de cămătari primesc o rază de speranță de la CEDO. Unul dintre „magnații” branșei, Constantin Răducan, s-a adresat Curții Europene a Drepturilor Omului, considerând că a fost condamnat pe nedrept pentru această infracțiune. Curtea a transmis Guvernului României, reclamat de petent, o serie de întrebări menite să-i lămurească pe judecătorii de la Strasbourg dacă incriminarea infracțiunii de cămătărie este clar definită de Codul Penal și în doctrina juridică națională. Multe din dosarele de cămătărie pot „cădea” dacă Răducan obține o decizie favorabilă la CEDO.
În 2013, Parchetul de pe lângă Tribunalul București anunța destructurarea a trei rețele de cămătărie care acționau în zona cazinourilor de lux. Era vorba de „floarea” lumii interlope, nume grele care exploatau nemilos patima jucătorilor care rămâneau fără bani. Între liderii scoși din „joc” atunci se aflau Constantin Răducan, zis „Costel al lui Caran”, Gheorghe Stan, zis „Bulgaru”, Nicolae Duduianu, zis „Caleea”, Emil Răducan, zis „Emil al lui Caran”, Nicolae Constantin, zis „Aramis”, Valentin Duduianu, zis „Beadim”, Daniel Duduianu, zis „Edison”, Marius Gheorghe, zis „Marius al lui Rinu”, Aurel Răducan, zis „Aurel al lui Caran”, Traian Simion, zis „Udi”, Sofian Văduva, zis „ Denom”, și Elena Constantin, zisă „Vipera”. Grupul infracțional era acuzat de spălare de bani, șantaj, tâlhărie, deținerea de arme fără drept.
Cum acționau pentru intimidare
În comunicatul Parchetului erau descrise metodele folosite de cămătarii care îi împrumutau cu dobânzi exorbitante pe cei care dădeau cu zarul alături de cifra câștigătoare în cazinourile din incinta hotelurilor de lux din Capitală. Dacă debitorii nu achitau sumele împrumutate și dobânda, perdanții intrau în malaxorul presiunilor. Arsenalul pentru intimidare era gradual folosit, de la amenințări, urmate de agresiuni violente. Pentru recuperarea datoriilor erau impuse persoanelor vătămate datorii fictive, care creșteau amețitor. Disimularea cămătăriei era asigurată prin încheierea pe numele altor persoane a unor contracte de vânzare–cumpărare privind imobile care treceau în propriteatea clanurilor. Sumele uriașe obținute din activitatea infracțională erau spălate prin investiții imobiliare. Nume importante din lumea afacerilor, a finanțatorilor cluburilor de fotbal, fotbaliști români și străini, jucători împătimiți ai jocurilor de noroc, erau vânați de interlopii care se ofereau să-i împrumute chiar lângă mesele de joc .
Reacție rapidă după condamnare
Constantin Răducan, zis „Costel al lui Caran”, este condamnat pentru infracțiunea de cămătărie prin hotărârea definitivă a Curții de Apel București din 2 februarie 2017. Motivarea sentinței de condamnare a fost comunicată în 18 noiembrie 2017. După două săptămâni, pe 4 noiembrie 2017, Răducan introduce cererea nr. 83460/17 la CEDO. Mersul acestei cereri, conținutul și comentarii avizate privind acest caz sunt prezentate pe juridice.ro, sub semnătura dr. Mihaela Mazilu-Babel. Astfel, aflăm că pe 21 septembrie 2020 a fost comunicată cererea în cazul „Răducan împotriva României”, publicarea pe site-ul instituției europene având data de 12 octombrie 2020.
OBIECTUL CERERII
Cererea se referă, din perspectiva articolului 7 din Convenție, la susținerile reclamantului cu privire la lipsa de claritate și previzibilitate a temeiului juridic care s-a aflat la baza condamnării sale prin sentința definitivă a Curții de Apel București.
ÎNTREBĂRI CU TRIMITERE SPRE CODUL PENAL
Conform procedurii CEDO, au fost adresate întrebări părților , răspunsurile fiind de natură să asigure o documentare mai completă Curții pentru luarea deciziei. Iată, conform sursei citate, conținutul acestora :
-Condamnarea reclamantului cu privire la cămătărie a fost prevăzută de o lege care îndeplinea cerințele de claritate și previzibilitate în sensul articolului 7 al Convenției?
-Mai precis, articolul 3 din Legea nr . 216/2011 privind interzicerea cămătăriei, astfel cum a fost preluat de articolul 351 din Codul Penal, a definit cu suficientă claritate și predictibilitate, în sensul Articolului 7 al Convenției, elementul material al infracțiunii de cămătărie?
Guvernul este invitat să transmită Curții copii ale documntelor pe care le consideră relevante cu privire la adoptarea legii care interzice cămătăria (de exemplu, lucrările pregătitoare și transcrierile dezbaterilor parlamentere din timpul adoptării acelui articol de lege) care ar putea ilustra intenția legiuitorului cu privire la numărul de acte materiale necesare pentru calificarea juridică a faptelor ca infracțiune de cămătărie.
Părțile (Guvernul și Reclamantul, reprezentat de avocatul Mădălin Enache) sunt invitate să transmită Curții exemple de jurisprudență internă, inclusiv cele ale Curții Constituționale și/sau articole de doctrină care arată dacă infracțiunea de cămătărie necesită un singur act material sau o multitudine de asemenea acte.
„Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani”
Art.351 Cod Penal