Consumerismul și materialismul au devenit instrumentele de interes ale vesticilor, Occidentului și țărilor civilizate. În același timp, spiritualitatea și dezvoltarea interioară sunt interesele esticilor, Orientului și țărilor slab industrializate, crede psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții.
„Interesele noastre actuale sunt căutările primare, instinctuale ale omului, venite din educația socială, sistem, mediu cultural, scopuri familiale etc. Aici, în Occident, consumerismul este un mod de viață, care absoarbe toate intențiile și dorințele noastre. Invazia reclamelor, mall-urilor, pieței de desfacere, gusturilor chimicalizate, mofturilor trupești ne fac să ne rotim într-un cerc vicios care ne păstrează proaspeți și hotărâți să lucrăm pentru bani, nu pentru evoluție. Însă trebuie să știm că banii aduc fericirea doar atunci când scopul cu care îi cheltuim este mai mare decât interesul personal. Orice altă dorință de avuție materială este un capriciu, instinct și factor de mărire a egoului, iar astfel de atitudini îl îndepărtează pe om de el însuși”, consideră psihologul Alexandru Pleșea.
Muncim toată viața pentru un singur scop
Specialistul este de părere că banii aduc într-adevăr fericirea atunci când cei care muncesc nu o fac doar pentru ei înșiși, ci și pentru cei de lângă. „Un cadou pentru mama ta, o bucurie unui copil, o masă oferită unui prieten, o donație făcută celor cu handicap, o călătorie pentru familia ta, un acoperiș celor nevoiași… Banii aduc fericirea doar când căutăm să servim viitorul nostru și al celor din jur. Servirea viitorului este observația spre unde ne îndreptăm și ce scop avem. Dacă cei mai mulți dintre noi căutăm să avem un acoperiș deasupra capului, este doar pentru că așa am văzut la părinții noștri și la societate. Această puternică programare ne face să muncim toată viața pentru asta”, declară psihologul Alexandru Pleșea, cunoscut opiniei publice drept Antrenorul Minții și care este sociolog, psihoterapeut, hipnoterapeut și trainer în programare neuro-lingvistică.
Banii aduc fericirea doar celor care știu ce vor face cu ei
Totodată, psihologul este de părere că stările necontrolate și capriciile noastre ne fac să îi cheltuim pe lucruri care își pierd valoarea după un timp scurt. Dacă știm ce vom face clar cu banii, munca noastră începe să prindă un sens mai puternic.
„De exemplu, familia e bine, eu - la fel, banii îi cheltuim pe ce ne place și vrem, dar dacă la cineva din familie apare vreun cost de spitalizare și e nevoie de bani, efortul depus pentru muncă va crește considerabil. Cei mai mulți oameni care înțeleg fluxul banilor se comportă ca și cum nu ar avea. Nu pentru faptul că sunt zgârciți, ci pentru că înțeleg că fără un scop mai mare decât cel personal, nu pot câștiga mai mult”, continuă specialistul.
„Fericirea nu este o stare dependentă de factorii exteriori, ea este o voință care apare din interior. Fericirea este puterea de a oferi mai mult decât ai primit. Continuitatea acestui proces este mediul în care fericirea poate fi menținută. Orice altă formă de fericire este identificată cu egoul și nu este decât confort, plăcere, dorință, capriciu, moft sau interes”, conchide psihologul Alexandru Pleșea.
Paradoxul lui Easterlin: De la un punct, fericirea scade în raport cu creșterea veniturilor
În anul 1974, Richard Easterlin, profesor de economie la Universitatea din California de Sud, a publicat un studiu care arată cum, folosind un eșantion de 37 de națiuni, creșterea fericirii nu a fost corelată cu creșterea bogăției.
În timp ce diferite studii făcute pe termen scurt au găsit o legătură între fericire și venit, Easterlin a constatat că acest lucru nu era valabil atunci când măsurătorile erau făcute pe o perioadă mai lungă. Easterlin susține că satisfacția crește odată cu veniturile medii, dar numai până la un anumit punct, dincolo de această margine, fericirea scade în raport cu creșterea veniturilor.
De-a lungul anilor, s-au făcut critici asupra studiului realizat de Easterlin și, de asemenea, au fost criticate, la rândul lor, şi studiile care l-au criticat pe Easterlin, astfel dovedind că există o corelație între bani și fericire, dar nu este o corelație directă și simplă în care mai mulți bani înseamnă mai multă fericire.
Pe de altă parte, un studiul mai recent, condus de Ashley Whillans și publicat în Harvard Business Review, a analizat un grup de 100.000 de muncitori adulți. Cei care erau dispuși să renunțe la câștigarea mai multor bani în favoarea unui timp mai liber au experimentat „relații sociale mai bune, cariere mai satisfăcătoare și mai multă bucurie” și, în general, au raportat rate mai mari de satisfacție. În urma acestui studiu, Whillans a constatat că oamenii care sunt dispuși să renunțe la bani pentru a câștiga mai mult timp liber (de exemplu, lucrând mai puține ore sau plătind pentru a externaliza sarcini nedorite) experimentează relații sociale mai satisfăcătoare, cariere mai satisfăcătoare și mai multă bucurie și, în general, vieți mai fericite.
În realitate, banii în sine nu aduc fericirea, dar ceea ce putem face cu banii poate contribui la fericire. Banii oferă ceea ce omul modern caută de cu îndârjire: libertatea.