Cine sunt decrețeii și în ce ani s-au născut
„Decrețeii", cunoscuți popular și drept „generația cu cheia la gât", sunt copiii născuți între 1968 și 1990, perioada în care regimul comunist a interzis avorturile și a descurajat drastic folosirea metodelor contraceptive. Practic, este vorba despre generația pe care sistemul comunist „și-a dorit-o" cu forța legii.
Decretul stipula fără echivoc: „Având în vedere că întreruperea cursului sarcinii reprezintă un act cu grave consecinţe asupra sănătăţii femeii şi aduce mari prejudicii natalităţii şi sporului natural al populaţiei, Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România decretează: Art. 1 Întreruperea cursului sarcinii este interzisă", iar cei care încălcau legea riscau consecințe penale, actul precizând că "efectuarea întreruperii cursului sarcinii în alte condiţii decât cele prevăzute în acest decret constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor Codului Penal".
Timp de 23 de ani, statul a mobilizat resurse considerabile pentru a impune respectarea legii: Miliția, Securitatea, Procuratura și chiar Ministerul Sănătății, prin colegiile de disciplină, au fost implicate în supravegherea femeilor însărcinate. Potrivit istoricului Florin Soare, citat de jurnaluldecretului.ro, aceste instituții „ridicau dreptul de practică al medicilor condamnați de tribunale pentru că ar fi făcut întreruperi ilegale de sarcină".
Rezultatul acestei politici a fost o explozie demografică fără precedent. Între 1967 și 1972, în România s-au născut peste două milioane de copii. Doar în 1967, aproape 212.556 de fete s-au născut în România, parte dintr-un total de peste un milion de nou-născuți în doar doi ani. Din 1972, natalitatea a început să scadă din nou, pe măsură ce românii au găsit propriile metode de a ocoli, în tăcere, rigorile decretului, astfel încât până în 1973 rata fertilității revenise deja la nivelul dinainte de 1966.
Așa cum notează juridice.ro, presiunea psihologică resimțită de această generație încă din copilărie s-a văzut, în timp, în viețile multor decreței: unii nu au mai apucat vârsta pensiei, alții luptă acum, la bătrânețe, să își asigure un trai decent, iar puțini reușesc să se declare cu adevărat împăcați cu ceea ce au realizat.
De ce pensionarea decrețeilor este o problemă majoră pentru România
Generația „decrețeilor" nu mai este doar o curiozitate istorică, ci un subiect de îngrijorare economică serioasă. Analiștii avertizează că, pe măsură ce aceste milioane de oameni se retrag din activitate, sistemul public de pensii ar putea ajunge sub o presiune fără precedent, pur și simplu pentru că nu va mai exista o forță de muncă suficient de numeroasă care să susțină plata pensiilor.
Circa 1,6 milioane de români din generația decrețeilor urmează să se pensioneze în următorii zece ani, iar o parte semnificativă a acestui val a început deja să iasă din câmpul muncii, anticipat, încă din 2025. Practic, sistemul se confruntă cu un adevărat tsunami demografic: numărul pensionarilor este estimat să depășească 6.000.000, iar ponderea pensiilor în PIB ar putea urca spre 13%, un nivel comparabil cu cel din Franța și peste media europeană.
Situația este cu atât mai delicată cu cât mulți dintre decrețeii care ajung acum la pensie au avut, de-a lungul carierei, venituri consistente, ceea ce înseamnă pensii mai mari și, implicit, un cost mai ridicat pentru bugetul public. Nu întâmplător, guvernele succesive au apelat de mai multe ori la sprijinul experților Băncii Mondiale pentru a găsi soluții viabile, iar una dintre variantele discutate constant a fost creșterea vârstei de pensionare.
Cu alte cuvinte, generația „dorită cu forța" de regimul Ceaușescu în anii '60 și '70 ajunge acum să pună la încercare, prin simpla ei dimensiune, capacitatea statului român de a-și onora una dintre cele mai importante promisiuni sociale: pensia la bătrânețe.